Pagină:Stapanirile-cele-mai-inalte.djvu/8 - Revizia istoricului

Mark.mehelean la 2 mai 2020 16:38

2020-05-02T16:38:54Z

Mark.mehelean la 19 aprilie 2020 19:22

2020-04-19T19:22:39Z

Mark.mehelean la 19 aprilie 2020 15:59

2020-04-19T15:59:34Z

Mark.mehelean la 19 aprilie 2020 12:42

2020-04-19T12:42:53Z

Mark.mehelean: /* Proofread */

2020-04-04T10:55:16Z

‎Proofread

Inghrid.mehelean la 16 martie 2020 16:53

2020-03-16T16:53:10Z

Afișare diferențe

Administrator: /* Neverificat */ Pagină nouă: trimis încă au fost oameni; şi aşa a fost aceasta cu toatecă s'a întâmplat din poruncă dumnezeiască. s Dacă adunarea, stabileşte prin _vot_0 )_ regulă spre conducere...

2020-01-24T16:26:03Z

‎Neverificat: Pagină nouă: trimis încă au fost oameni; şi aşa a fost aceasta cu toatecă s'a întâmplat din poruncă dumnezeiască. s Dacă adunarea, stabileşte prin _vot_0 )_ regulă spre conducere...

Pagină nouă

<noinclude><pagequality level="1" user="Administrator" /></noinclude>trimis încă au fost oameni; şi aşa a fost aceasta cu
toatecă s'a întâmplat din poruncă dumnezeiască.
s Dacă adunarea, stabileşte prin _vot_0 )_ regulă spre
conducerea sa, sau face alegeri de bătrâni, nu este_oare
aceasta, făptuire omenească? Dacă apostolii au făcut
regule şi aşezeminte referitoare la biserică, nu a fost
aceasta, oare făptuire omenească? Spre sprijinireia a-
cestei concluzii, să examinăm următoarele cuvinte a.
Scripturei: „Aduceţi-vă aminte de conducătorii voştri,
cari au vorbit cuvântul lui Dumnezeu. .. Ascultaţi de
conducătorii voştri, şi vă supuneţi lor, căci ei priveg-
hiază pentru sufletele voastre, ca, cei ce au să dea se-
amă ca să facă aceasta, cu bucurie iar nu suspinând că:
aceasta nu v'ar fi spre folos. — Evrei 13:71, 17.
35 Cuvintele lui Petru pe cari le-a adresat bisericii
par a însemna următoarele: Atunci când biserica începe
ceva, autorizată fiind de Scripturi, şi stabileşte vre-o
regulă spre conducerea să sau spre lucrarea unui plan
de acţiune, atunci fiecare membru să se supună acelei
regula Şi să îu încerce, ea so răstoarne. Dacă. unele
regule omeneşti de acest. fel, devin nefolositoare, sai
DONNIE d -
conducătorii devin necredincioşi: adunarea are drept să
o persoană _nu_are drept și autoritate ca Să facă aşa
c6va dela sine. , Invătătura, principală este, că toată
orânduiala și organizaţia este a Domnului, care a sta-,,
bilit modul conducerii şi al judecății.
3 Ce a gândit oare Petru atunci, când a zis, că tre-.
buie să dăm ascultare „atât regelui, ca la Cel mai In:
„aluzie -lipeni 1:83; II: Corinteni 9:12; : Coloseni
alt. (traducere ungurească) Fără'ndoială a făcut. aluzie
la, Isus deoarece Isus este, regele și Domnul. bisericii
și el este Cel mai mare peste biserică, fiindcă, lucrează
intotăcauna în armonie deplină cu. Iehova Cel: prea, In-
alt, Dar cum se poate spune, că Isus, regele în înţelesul
textului ar fi creaţiune omenească? Apostolul. nu spune
că Isus ar fi stăpânire omenească, Pecând Isus a petre
“cut pe pământ el a lăsat anumite reguli, pe cari bise-
riea, trebuia să le ţină; şi aceste regule deoarece au
fost stabilite de omul Isus Christos, constituie regule
omeneşti. Dar nici asta nu-i ceiace vrea să spună apos-
tolul Petru. Cuvintele sale în. înţeles:mai clar sunt a-
ceste: „Pentru Domnul să vă supuneţi oricăror aşeză-,
minte omeneşti (în biserică), ă această orându-
irc este al Regelui, al lui Christos, al Capului bisericii
(Sigur că vă veţi supune lor, deoarece el “este capul
Domnul Isus Christos a trimis pe apostoli, ca pe
pentrucă această orându- -
'a, afirmat: „lar aceasta o zic din sfat şi nu din ordin.“
— 1 Corinteni 7:6.
37 Apostolul Petru în versetele arătate mai sus 4
stăruit pelângă unitatea şi armonia bisericii. (1 Petru
2:13, 14) Pentru dovedirea acestui fapt să băgăm de
seamă la cuvintele sale următoare: „Respectaţi pe toţi,
iubiţi frăţia, temeţi-vă de Dumnezeu; onoraţi pe Impă-
rai (| Petru 2.: 11) Deaici se vede elar, că atunci când
porunceşte bisericii să respecteze pe toți, să-şi iubească
fraţii şi să se teamă de Dumnezeu, şi după aceia spune,
ea să onoreze pe Rege, nu s'a cugetat atunci la regii
depe pământ, al căror Dumnezeu este Satan. Pentru a
stabili către cine vorbeşte, este deajuns ca să obser-
văm cuvintele dela începutul scrisorii sale, pe care 0
adresează către creaţiunea nouă.
se O altă dovadă, că cuvintele apostolului Petru se
referă la orânduiala, bisericii, şi că amintind de Rege
s'a, gândit la Isus Christos, găsim: în versetul următor,
unde citim: „Ori guvernatorilor ca celor trimişi de el
spre pedepsirea făcătorilor de rele, şi spre lauda făcă-
torilor de bine.“ Putem. spune, că Dumnezeu a, trimis
pe diferiţii conducători ai naţiunilor ca să pedepsească.
pe făcătorii de rele în biserică și să laude pe cei ce fac
bine? Cină a mai auzit că guvernatorii sau domnitorii
naţiunilor ar fi lăudat pe cineva pentru consacrârea şi”
supunerea, sa deplină faţă de Dumnezeu şi Isus Christos?
gruvtătti
natorii bisericii, ca să pedepsească pe cei ce făptiităt
rele. (Fapte 5:1—10; I Corinteni 5:1—5) 'Potasttuitie?
nea au lăudat pe cei ce au făcut bine în piserilă, ÎI
4 + Su zip)!
Deci. nici o bază nu are. argumentarea, că Vă pURoRĂL.
(Petru 2 :13—17) sar fi referit la, legile săli Ceh Chu
mentele. naţiunilor. i dăzojidgerbai
35 Țenova l-a înzestrat pe Isus Christos” clieto pate
putere, care deasemenea a, dat. anumită pitesti îc oră!
„lor săi din biserică. (loan 17: 2) Isus dA apă!
din „morţi a zis către ucenicii săi dU Ip
spirit sfânt, cărora, veţi ierta păzit i SU: ierta,
şi cărora le veţi ţinea, vor fi ţinutBi& Alba0trd0p299, Boși
Că apostolii au avut atare putertiii Etera lei VĂD
tat-o se vede. din cuvintele lui”Pă s20st65 tac iiaa
şi lăuda ceva mai mult cu pităreăi „rblăllRiLfoaitos Si
dat-o Domnul spre edeficarealQăiRi su Îsyid adhigitnitaa i
voastră, nu mă voi ruşinăruvkriri bi git eisr"16 pg nplegol
ceia nefiind de față scrii 'Abestiai 19840 pitiid'dfe Fa tt”
bisericii), sau este al conducătorilor_bise icii, pe_cari «nu întrebuinţez coprimti sl pâli ft [O harti 9 Găatiti”
Domnul Isus Christos i-a, trimis,“ Apostolii au fost puşi.
de conducători aj bisericii. (| Corinteni 17: 38) Aceştia
aa făcut anumite aşezăminte. pentru biserică. Că aceste
aşezăminte au fost date prin inspiraţie deadreptul delia
Iehova sau dela Isus Christos, sau că sunt stabilite de
apostoli, aceasta, membrele bisericii nu au putut so ştie
însă au fost îndrumați ca, să se supună acelora pentru
Domnul şi să lase în sarcina Domnului, ca să judeca
dacă acela așezăminte prin porunci. Cu o ocazie Pavel
12
Domnul spre întărire “lt (RI Ppărplizăurbiii Goi:
teni 13 : 10. Ş -
- . . . Intx9T
2 Pavel a scris Efesenilor: „Căreia, (evanghelici)
m-am făcut serv/dOță: GĂSI (fa PElull210f 2trtă nle, a care
mi s'a dat după/'hur fan, ELOR tuDi28i itina” ee
toţi “care estelițih păi âaeitteaiin elle "AAbtin!ăta
eternitate. în HER Adu? eâte0ă, AMbprrlosțle “pl Ietiă
Christos. Oa2lfOâAtiR6l şt oxaprtiui fl vd,fir"fbotți 6 atei
să cunoascălili ÎŞAtii! biăeit0%0%nţ0l6Bd iuti Hess “e<noinclude><references/></noinclude>

@@ Corp-mesaj (pentru a fi introdus): / Corp-mesaj (pentru a fi introdus): @@
@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-<div style="text-align:justify">
+{{raw:data:p|c|trimis încă au fost oameni; și așa a fost aceasta cu toate că s-a întâmplat din poruncă dumnezeiască.}}
 {{raw:data:p|34|Dacă adunarea stabilește prin vot o regulă spre conducerea sa, sau face alege bătrâni, nu este oare aceasta făptuire omenească? Dacă apostolii au făcut reguli și așezăminte referitoare la biserică, au a fost aceasta oare făptuire omenească? Spre sprijinirea acestei concluzii, să examinăm următoarele cuvinte a Scripturii: „Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri, cari au vorbit cuvântul lui Dumnezeu... Ascultați de conducătorii voștri, și vă supuneți lor, căci ei priveghează pentru sufletele voastre, ca cei ce au să dea seamă ca să facă aceasta cu bucurie iar nu suspinând că aceasta nu v-ar fi spre folos.” - Evrei 13:7,17)}}
 {{raw:data:p|35|Cuvintele lui Petru pe cari le-a adresat bisericii par a însemna următoarele: Atunci când biserica începe ceva, autorizată fiind de Scripturi, și stabilește vreo regulă spre conducerea sa sau spre lucrarea unui plan de acțiune, atunci fiecare membru să se supună acelei reguli și să nu încerce, ca s-o răstoarne. Dacă unele reguli omenești de acest fel, devin nefolositoare, sau conducătorii devin necredincioși adunarea are drept să judece și să excludă pe cei necredincioși. Însă nici o persoană nu are drept și autoritate ca să facă așa ceva de la sine. Învățătura pricipală este, că toată orânduiala și organizația este a Domnului, care a stabilit modul conducerii și al judecății.}}
@@ Linia 8: / Linia 6: @@
 {{raw:data:p|38|O altă dovadă, că cuvintele apostolului Petru se referă la orânduiala bisericii, și că amintind pe Rege, s-a gândit la Isus Cristos, găsim în versetul următor, unde citim: „Ori guvernatorilor ca celor trimiși de el spre pedepsirea făcătorilor de rele, și spre lauda făcătorilor de bine” Putem spune, că Dumnezeu a trimis pe diferiții conducători ai națiunilor ca să pedepsească pe făcătorii de rele în biserică și să laude pe cei ce fac bine? Cine a mai auzit că guvernatorii sau domnitorii națiunilor ar fi lăudat pe cineva pentru consacrarea și supunere sa deplină față de Dumnezeu și Isus Cristos? Domnul Isus Cristos a trimis pe apostoli, ca pe guvernatorii bisericii, ca să pedepsească pe cei ce făptuiesc rele. (Fapte 5:1-10; 1 Corinteni 5:1-5) Tot asemenea au lăudat pe cei ce au făcut bine în biserică. (Filipeni 1:3; 2 Corinteni 9:12; Coloseni 4:9,12,14) Deci nici o bază nu are argumentarea că apostolul (2 Petru 2:13-17) s-ar fi ferit la legile sau guvernele națiunilor.}}
 {{raw:data:p|39|Iehova l-a înzestrat pe Isus Cristos cu deplină putere, care deasemenea a dat anumită putere ucenicilor săi din biserică. (Ioan 17:2) Isus după ce a înviat din morți a zis către ucenicii săi credincioși: „Luați spirit sfânt, cărora veți ierta păcatele, li se vor ierta, și cărora le veți ține, vor fi ținute. (Ioan 20:22,23) Că apostolii au avut atare putere, pe care au și exercitat-o se vede din cuvintele lui Pavel: „Că de mă voi și lăuda ceva mai mult cu puterea noastră care mi-a dat-o Domnul spre edificarea iar nu spre derăpănarea voastră, nu mă voi rușina.”  (2 Corinteni 10:8) „De aceea nefiind de față scriu aceasta ca fiind de față să nu întrebuințez asprime după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre întărire iar nu spre supărare.” - Corinteni 13:10.}}
 {{raw:data:p|40|Pavel a scris Efesenilor: „Căreia (evangheliei) m-am făcut serv după darul harului lui Dumnezeu care mi s-a dat după lucrarea puterii lui. Și a lumina pre toți cari este împărtășirea misterului celui ascuns din eternitate în Dumnezeu, care a creat toate prin Isus Cristos. Ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi prin biserică înțelepciunea nespus de}}

@@ Corp-mesaj (pentru a fi introdus): / Corp-mesaj (pentru a fi introdus): @@
@@ Linia 8: / Linia 8: @@
 {{raw:data:p|38|O altă dovadă, că cuvintele apostolului Petru se referă la orânduiala bisericii, și că amintind pe Rege, s-a gândit la Isus Cristos, găsim în versetul următor, unde citim: „Ori guvernatorilor ca celor trimiși de el spre pedepsirea făcătorilor de rele, și spre lauda făcătorilor de bine” Putem spune, că Dumnezeu a trimis pe diferiții conducători ai națiunilor ca să pedepsească pe făcătorii de rele în biserică și să laude pe cei ce fac bine? Cine a mai auzit că guvernatorii sau domnitorii națiunilor ar fi lăudat pe cineva pentru consacrarea și supunere sa deplină față de Dumnezeu și Isus Cristos? Domnul Isus Cristos a trimis pe apostoli, ca pe guvernatorii bisericii, ca să pedepsească pe cei ce făptuiesc rele. (Fapte 5:1-10; 1 Corinteni 5:1-5) Tot asemenea au lăudat pe cei ce au făcut bine în biserică. (Filipeni 1:3; 2 Corinteni 9:12; Coloseni 4:9,12,14) Deci nici o bază nu are argumentarea că apostolul (2 Petru 2:13-17) s-ar fi ferit la legile sau guvernele națiunilor.}}
 {{raw:data:p|39|Iehova l-a înzestrat pe Isus Cristos cu deplină putere, care deasemenea a dat anumită putere ucenicilor săi din biserică. (Ioan 17:2) Isus după ce a înviat din morți a zis către ucenicii săi credincioși: „Luați spirit sfânt, cărora veți ierta păcatele, li se vor ierta, și cărora le veți ține, vor fi ținute. (Ioan 20:22,23) Că apostolii au avut atare putere, pe care au și exercitat-o se vede din cuvintele lui Pavel: „Că de mă voi și lăuda ceva mai mult cu puterea noastră care mi-a dat-o Domnul spre edificarea iar nu spre derăpănarea voastră, nu mă voi rușina.”  (2 Corinteni 10:8) „De aceea nefiind de față scriu aceasta ca fiind de față să nu întrebuințez asprime după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre întărire iar nu spre supărare.” - Corinteni 13:10.}}
-{{raw:data:p|40|Pavel a scris Efesenilor: „Căreia (evangheliei) m-am făcut serv după darul harului lui Dumnezeu care mi s-a dat după lucrarea puterii lui. Și a lumina pre toți cari este împărtășirea misterului celui ascuns din eternitate în Dumnezeu, care a creat toate prin Isus Cristos. Ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi prin biserică înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu după planul veșnic pe care l-a adus. El la îndeplinire în Isus Cristos Domnul nostru.” - Efeseni 3:7,9,10.}}
+<div style="text-align-last:justify">

@@ Corp-mesaj (pentru a fi introdus): / Corp-mesaj (pentru a fi introdus): @@
@@ Linia 6: / Linia 6: @@
 {{raw:data:p|36|Ce a gândit oare Petru atunci, când a zis ca trebuie să dăm ascultare „atât regelui, ca la Cel mai Înalt” ( traducere maghiară) Fără îndoială a făcut iluzie la Isus, deoarece Isus este regele și Domnul bisericii și el este Cel mai mare peste biserică, fiindcă lucrează întotdeauna în armonie deplină cu Iehova Cel prea Înalt. Dar cum se poate spune, că Isus, regele în înțelesul textului ar fi creațiune omenească? Apostolul nu spune că Isus ar fi stăpânire omenească. Pe când Isus a petrecut pe pământ el a lăsat anumite reguli, pe cari biserica trebuia să le țină; și aceste reguli deoarece au fost stabilite de omul Isus Cristos, constituie o regulă omenească. Dar nici asta nu-i ceea ce vrea să spună apostolul Petru. Cuvintele sale în înțeles mai clar sunt acestea: „Pentru Domnul să vă supuneți oricăror așezăminte omenești (în biserică), pentru că această orânduire este al Regelui, al lui Cristos, al Capului bisericii (Sigur că vă veți supune lor, deoarece el este capul bisericii); sau este al conducătorilor bisericii, pe cari Domnul Isus Cristos i-a trimis.” Apostolii au fost puși de conducători ai bisericii. (1 Corinteni 12:28) Aceștia au făcut anumite așezăminte pentru biserică. Că aceste așezăminte au fost date prin inspirație dea dreptul de la Iehova sau de la Isus Cristos, sau că sunt stabilite de apostoli, acestea membrele bisericii nu au putut s-o știe însă au fost îndrumați ca să se supună acelora pentru Domnul și să se lase în sarcina Domnului, ca să judece dacă acela așezăminte prin porunci. Cu o ocazie Pavel a afirmat: „Iar aceasta o zic din sfat și nu din ordin” - 1 Corinteni 7:6.}}
 {{raw:data:p|37|Apostolul Petru în versetele arătate mai sus a stăruit pe lângă unitatea și armonia bisericii. (1 Petru 2:13,14) Pentru dovedirea acestui fapt să băgăm de seamă la cuvintele sale următoare: „Respectați pe toți, iubiți frăția, temeți-vă de Dumnezeu; onorați pe Împărat.” (1 Petru 2:17) De aici se vede clar, că atunci când poruncește bisericii să respecte pe toți, să-și iubească frații și să se teama de Dumnezeu, și după aceea spune, ca să onoreze pe Rege, nu s-a cugetat atunci la regii de pe pământ, al căror dumnezeu este Satan. Pentru a stabili către cine vorbește, este deajuns ca să observăm cuvintele de la începutul scrisorii sale, pe care o adresează către creațiunea nouă.}}
-{{raw:data:p|38|O altă dovadă, că cuvintele apostolului Petru se referă la orânduiala bisericii, și că amintind pe Rege, s-a gândit la Isus Cristos, găsim în versetul următor, unde citim: „Ori guvernatorilor ca celor trimiși de el spre pedepsirea făcătorilor de rele, și spre lauda făcătorilor de bine” Putem spune, că Dumnezeu a trimis pe diferiții conducători ai națiunilor ca să pedepsească pe făcătorii de rele în biserică și să laude pe cei ce fac bine? Cine a mai auzit că guvernatorii sau domnitorii națiunilor ar fi lăudat pe cineva pentru consacrarea și supunere sa deplină față de Dumnezeu și Isus Cristos? Domnul Isus Cristos a trimis pe apostoli, ca pe guvernatorii bisericii, ca să pedepsească pe cei ce făptuiesc rele. (Fapte 5:1-10; 1 Corinteni 5:1-5) Tot asemenea au lăudat pe cei ce au făcut bine în biserică. (Filipeni 1:3; 2 Corinteni 9:12; Coloseni 4:9,12,14) Deci nici o bază nu are argumentarea că apostolul (2 Petru 2:13-17) s-ar fi ferit la legile sau guvernele națiunilor.
+{{raw:data:p|38|O altă dovadă, că cuvintele apostolului Petru se referă la orânduiala bisericii, și că amintind pe Rege, s-a gândit la Isus Cristos, găsim în versetul următor, unde citim: „Ori guvernatorilor ca celor trimiși de el spre pedepsirea făcătorilor de rele, și spre lauda făcătorilor de bine” Putem spune, că Dumnezeu a trimis pe diferiții conducători ai națiunilor ca să pedepsească pe făcătorii de rele în biserică și să laude pe cei ce fac bine? Cine a mai auzit că guvernatorii sau domnitorii națiunilor ar fi lăudat pe cineva pentru consacrarea și supunere sa deplină față de Dumnezeu și Isus Cristos? Domnul Isus Cristos a trimis pe apostoli, ca pe guvernatorii bisericii, ca să pedepsească pe cei ce făptuiesc rele. (Fapte 5:1-10; 1 Corinteni 5:1-5) Tot asemenea au lăudat pe cei ce au făcut bine în biserică. (Filipeni 1:3; 2 Corinteni 9:12; Coloseni 4:9,12,14) Deci nici o bază nu are argumentarea că apostolul (2 Petru 2:13-17) s-ar fi ferit la legile sau guvernele națiunilor.}}
 {{raw:data:p|39|Iehova l-a înzestrat pe Isus Cristos cu deplină putere, care deasemenea a dat anumită putere ucenicilor săi din biserică. (Ioan 17:2) Isus după ce a înviat din morți a zis către ucenicii săi credincioși: „Luați spirit sfânt, cărora veți ierta păcatele, li se vor ierta, și cărora le veți ține, vor fi ținute. (Ioan 20:22,23) Că apostolii au avut atare putere, pe care au și exercitat-o se vede din cuvintele lui Pavel: „Că de mă voi și lăuda ceva mai mult cu puterea noastră care mi-a dat-o Domnul spre edificarea iar nu spre derăpănarea voastră, nu mă voi rușina.”  (2 Corinteni 10:8) „De aceea nefiind de față scriu aceasta ca fiind de față să nu întrebuințez asprime după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre întărire iar nu spre supărare.” - Corinteni 13:10.}}
 {{raw:data:p|40|Pavel a scris Efesenilor: „Căreia (evangheliei) m-am făcut serv după darul harului lui Dumnezeu care mi s-a dat după lucrarea puterii lui. Și a lumina pre toți cari este împărtășirea misterului celui ascuns din eternitate în Dumnezeu, care a creat toate prin Isus Cristos. Ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi prin biserică înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu după planul veșnic pe care l-a adus. El la îndeplinire în Isus Cristos Domnul nostru.” - Efeseni 3:7,9,10.}}

@@ Corp-mesaj (pentru a fi introdus): / Corp-mesaj (pentru a fi introdus): @@
@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-{{paragraf|întrebarea=34|paragraful=34|conținut=Dacă adunarea stabilește prin vot o regulă spre conducerea sa, sau face alege bătrâni, nu este oare aceasta făptuire omenească? Dacă apostolii au făcut reguli și așezăminte referitoare la biserică, au a fost aceasta oare făptuire omenească? Spre sprijinirea acestei concluzii, să examinăm următoarele cuvinte a Scripturii: „Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri, cari au vorbit cuvântul lui Dumnezeu... Ascultați de conducătorii voștri, și vă supuneți lor, căci ei priveghează pentru sufletele voastre, ca cei ce au să dea seamă ca să facă aceasta cu bucurie iar nu suspinând că aceasta nu v-ar fi spre folos.” - Evrei 13:7,17)}}
+<div style="text-align:justify">
-{{paragraf|întrebarea=35|paragraful=35|conținut=Cuvintele lui Petru pe cari le-a adresat bisericii par a însemna următoarele: Atunci când biserica începe ceva, autorizată fiind de Scripturi, și stabilește vreo regulă spre conducerea sa sau spre lucrarea unui plan de acțiune, atunci fiecare membru să se supună acelei reguli și să nu încerce, ca s-o răstoarne. Dacă unele reguli omenești de acest fel, devin nefolositoare, sau conducătorii devin necredincioși adunarea are drept să judece și să excludă pe cei necredincioși. Însă nici o persoană nu are drept și autoritate ca să facă așa ceva de la sine. Învățătura pricipală este, că toată orânduiala și organizația este a Domnului, care a stabilit modul conducerii și al judecății.}}
+trimis încă au fost oameni; și așa a fost aceasta cu toate că s-a întâmplat din poruncă dumnezeiască.
-{{paragraf|întrebarea=36|paragraful=36|conținut=Ce a gândit oare Petru atunci, când a zis ca trebuie să dăm ascultare „atât regelui, ca la Cel mai Înalt” ( traducere maghiară) Fără îndoială a făcut iluzie la Isus, deoarece Isus este regele și Domnul bisericii și el este Cel mai mare peste biserică, fiindcă lucrează întotdeauna în armonie deplină cu Iehova Cel prea Înalt. Dar cum se poate spune, că Isus, regele în înțelesul textului ar fi creațiune omenească? Apostolul nu spune că Isus ar fi stăpânire omenească. Pe când Isus a petrecut pe pământ el a lăsat anumite reguli, pe cari biserica trebuia să le țină; și aceste reguli deoarece au fost stabilite de omul Isus Cristos, constituie o regulă omenească. Dar nici asta nu-i ceea ce vrea să spună apostolul Petru. Cuvintele sale în înțeles mai clar sunt acestea: „Pentru Domnul să vă supuneți oricăror așezăminte omenești (în biserică), pentru că această orânduire este al Regelui, al lui Cristos, al Capului bisericii (Sigur că vă veți supune lor, deoarece el este capul bisericii); sau este al conducătorilor bisericii, pe cari Domnul Isus Cristos i-a trimis.” Apostolii au fost puși de conducători ai bisericii. (1 Corinteni 12:28) Aceștia au făcut anumite așezăminte pentru biserică. Că aceste așezăminte au fost date prin inspirație dea dreptul de la Iehova sau de la Isus Cristos, sau că sunt stabilite de apostoli, acestea membrele bisericii nu au putut s-o știe însă au fost îndrumați ca să se supună acelora pentru Domnul și să se lase în sarcina Domnului, ca să judece dacă acela așezăminte prin porunci. Cu o ocazie Pavel a afirmat: „Iar aceasta o zic din sfat și nu din ordin” - 1 Corinteni 7:6.}}
+</div>
-{{paragraf|întrebarea=37|paragraful=37|conținut=Apostolul Petru în versetele arătate mai sus a stăruit pe lângă unitatea și armonia bisericii. (1 Petru 2:13,14) Pentru dovedirea acestui fapt să băgăm de seamă la cuvintele sale următoare: „Respectați pe toți, iubiți frăția, temeți-vă de Dumnezeu; onorați pe Împărat.” (1 Petru 2:17) De aici se vede clar, că atunci când poruncește bisericii să respecte pe toți, să-și iubească frații și să se teama de Dumnezeu, și după aceea spune, ca să onoreze pe Rege, nu s-a cugetat atunci la regii de pe pământ, al căror dumnezeu este Satan. Pentru a stabili către cine vorbește, este deajuns ca să observăm cuvintele de la începutul scrisorii sale, pe care o adresează către creațiunea nouă.}}
+{{raw:data:p|34|Dacă adunarea stabilește prin vot o regulă spre conducerea sa, sau face alege bătrâni, nu este oare aceasta făptuire omenească? Dacă apostolii au făcut reguli și așezăminte referitoare la biserică, au a fost aceasta oare făptuire omenească? Spre sprijinirea acestei concluzii, să examinăm următoarele cuvinte a Scripturii: „Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri, cari au vorbit cuvântul lui Dumnezeu... Ascultați de conducătorii voștri, și vă supuneți lor, căci ei priveghează pentru sufletele voastre, ca cei ce au să dea seamă ca să facă aceasta cu bucurie iar nu suspinând că aceasta nu v-ar fi spre folos.” - Evrei 13:7,17)}}
-{{paragraf|întrebarea=38paragraful=38|conținut=O altă dovadă, că cuvintele apostolului Petru se referă la orânduiala bisericii, și că amintind pe Rege, s-a gândit la Isus Cristos, găsim în versetul următor, unde citim: „Ori guvernatorilor ca celor trimiși de el spre pedepsirea făcătorilor de rele, și spre lauda făcătorilor de bine” Putem spune, că Dumnezeu a trimis pe diferiții conducători ai națiunilor ca să pedepsească pe făcătorii de rele în biserică și să laude pe cei ce fac bine? Cine a mai auzit că guvernatorii sau domnitorii națiunilor ar fi lăudat pe cineva pentru consacrarea și supunere sa deplină față de Dumnezeu și Isus Cristos? Domnul Isus Cristos a trimis pe apostoli, ca pe guvernatorii bisericii, ca să pedepsească pe cei ce făptuiesc rele. (Fapte 5:1-10; 1 Corinteni 5:1-5) Tot asemenea au lăudat pe cei ce au făcut bine în biserică. (Filipeni 1:3; 2 Corinteni 9:12; Coloseni 4:9,12,14) Deci nici o bază nu are argumentarea că apostolul (2 Petru 2:13-17) s-ar fi ferit la legile sau guvernele națiunilor.
+{{raw:data:p|35|Cuvintele lui Petru pe cari le-a adresat bisericii par a însemna următoarele: Atunci când biserica începe ceva, autorizată fiind de Scripturi, și stabilește vreo regulă spre conducerea sa sau spre lucrarea unui plan de acțiune, atunci fiecare membru să se supună acelei reguli și să nu încerce, ca s-o răstoarne. Dacă unele reguli omenești de acest fel, devin nefolositoare, sau conducătorii devin necredincioși adunarea are drept să judece și să excludă pe cei necredincioși. Însă nici o persoană nu are drept și autoritate ca să facă așa ceva de la sine. Învățătura pricipală este, că toată orânduiala și organizația este a Domnului, care a stabilit modul conducerii și al judecății.}}
-{{paragraf|întrebarea=39|paragraful=39|conținut=Iehova l-a înzestrat pe Isus Cristos cu deplină putere, care deasemenea a dat anumită putere ucenicilor săi din biserică. (Ioan 17:2) Isus după ce a înviat din morți a zis către ucenicii săi credincioși: „Luați spirit sfânt, cărora veți ierta păcatele, li se vor ierta, și cărora le veți ține, vor fi ținute. (Ioan 20:22,23) Că apostolii au avut atare putere, pe care au și exercitat-o se vede din cuvintele lui Pavel: „Că de mă voi și lăuda ceva mai mult cu puterea noastră care mi-a dat-o Domnul spre edificarea iar nu spre derăpănarea voastră, nu mă voi rușina.”  (2 Corinteni 10:8) „De aceea nefiind de față scriu aceasta ca fiind de față să nu întrebuințez asprime după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre întărire iar nu spre supărare.” - Corinteni 13:10.}}
+{{raw:data:p|36|Ce a gândit oare Petru atunci, când a zis ca trebuie să dăm ascultare „atât regelui, ca la Cel mai Înalt” ( traducere maghiară) Fără îndoială a făcut iluzie la Isus, deoarece Isus este regele și Domnul bisericii și el este Cel mai mare peste biserică, fiindcă lucrează întotdeauna în armonie deplină cu Iehova Cel prea Înalt. Dar cum se poate spune, că Isus, regele în înțelesul textului ar fi creațiune omenească? Apostolul nu spune că Isus ar fi stăpânire omenească. Pe când Isus a petrecut pe pământ el a lăsat anumite reguli, pe cari biserica trebuia să le țină; și aceste reguli deoarece au fost stabilite de omul Isus Cristos, constituie o regulă omenească. Dar nici asta nu-i ceea ce vrea să spună apostolul Petru. Cuvintele sale în înțeles mai clar sunt acestea: „Pentru Domnul să vă supuneți oricăror așezăminte omenești (în biserică), pentru că această orânduire este al Regelui, al lui Cristos, al Capului bisericii (Sigur că vă veți supune lor, deoarece el este capul bisericii); sau este al conducătorilor bisericii, pe cari Domnul Isus Cristos i-a trimis.” Apostolii au fost puși de conducători ai bisericii. (1 Corinteni 12:28) Aceștia au făcut anumite așezăminte pentru biserică. Că aceste așezăminte au fost date prin inspirație dea dreptul de la Iehova sau de la Isus Cristos, sau că sunt stabilite de apostoli, acestea membrele bisericii nu au putut s-o știe însă au fost îndrumați ca să se supună acelora pentru Domnul și să se lase în sarcina Domnului, ca să judece dacă acela așezăminte prin porunci. Cu o ocazie Pavel a afirmat: „Iar aceasta o zic din sfat și nu din ordin” - 1 Corinteni 7:6.}}
-{{paragraf|întrebarea=40|paragraful=40|conținut=Pavel a scris Efesenilor: „Căreia (evangheliei) m-am făcut serv după darul harului lui Dumnezeu care mi s-a dat după lucrarea puterii lui. Și a lumina pre toți cari este împărtășirea misterului celui ascuns din eternitate în Dumnezeu, care a creat toate prin Isus Cristos. Ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi prin biserică înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu după planul veșnic pe care l-a adus. El la îndeplinire în Isus Cristos Domnul nostru.” - Efeseni 3:7,9,10.}}
+{{raw:data:p|37|Apostolul Petru în versetele arătate mai sus a stăruit pe lângă unitatea și armonia bisericii. (1 Petru 2:13,14) Pentru dovedirea acestui fapt să băgăm de seamă la cuvintele sale următoare: „Respectați pe toți, iubiți frăția, temeți-vă de Dumnezeu; onorați pe Împărat.” (1 Petru 2:17) De aici se vede clar, că atunci când poruncește bisericii să respecte pe toți, să-și iubească frații și să se teama de Dumnezeu, și după aceea spune, ca să onoreze pe Rege, nu s-a cugetat atunci la regii de pe pământ, al căror dumnezeu este Satan. Pentru a stabili către cine vorbește, este deajuns ca să observăm cuvintele de la începutul scrisorii sale, pe care o adresează către creațiunea nouă.}}

@@ Starea paginii / Starea paginii @@
-Neverificat
+Verificat
@@ Corp-mesaj (pentru a fi introdus): / Corp-mesaj (pentru a fi introdus): @@
@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-<div style="text-align:justify">
+{{paragraf|întrebarea=34|paragraful=34|conținut=Dacă adunarea stabilește prin vot o regulă spre conducerea sa, sau face alege bătrâni, nu este oare aceasta făptuire omenească? Dacă apostolii au făcut reguli și așezăminte referitoare la biserică, au a fost aceasta oare făptuire omenească? Spre sprijinirea acestei concluzii, să examinăm următoarele cuvinte a Scripturii: „Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri, cari au vorbit cuvântul lui Dumnezeu... Ascultați de conducătorii voștri, și vă supuneți lor, căci ei priveghează pentru sufletele voastre, ca cei ce au să dea seamă ca să facă aceasta cu bucurie iar nu suspinând că aceasta nu v-ar fi spre folos.” - Evrei 13:7,17)}}
-trimis încă au fost oameni; și așa a fost aceasta cu toate că s-a întâmplat din poruncă dumnezeiască
+{{paragraf|întrebarea=35|paragraful=35|conținut=Cuvintele lui Petru pe cari le-a adresat bisericii par a însemna următoarele: Atunci când biserica începe ceva, autorizată fiind de Scripturi, și stabilește vreo regulă spre conducerea sa sau spre lucrarea unui plan de acțiune, atunci fiecare membru să se supună acelei reguli și să nu încerce, ca s-o răstoarne. Dacă unele reguli omenești de acest fel, devin nefolositoare, sau conducătorii devin necredincioși adunarea are drept să judece și să excludă pe cei necredincioși. Însă nici o persoană nu are drept și autoritate ca să facă așa ceva de la sine. Învățătura pricipală este, că toată orânduiala și organizația este a Domnului, care a stabilit modul conducerii și al judecății.}}
-<br>
+{{paragraf|întrebarea=36|paragraful=36|conținut=Ce a gândit oare Petru atunci, când a zis ca trebuie să dăm ascultare „atât regelui, ca la Cel mai Înalt” ( traducere maghiară) Fără îndoială a făcut iluzie la Isus, deoarece Isus este regele și Domnul bisericii și el este Cel mai mare peste biserică, fiindcă lucrează întotdeauna în armonie deplină cu Iehova Cel prea Înalt. Dar cum se poate spune, că Isus, regele în înțelesul textului ar fi creațiune omenească? Apostolul nu spune că Isus ar fi stăpânire omenească. Pe când Isus a petrecut pe pământ el a lăsat anumite reguli, pe cari biserica trebuia să le țină; și aceste reguli deoarece au fost stabilite de omul Isus Cristos, constituie o regulă omenească. Dar nici asta nu-i ceea ce vrea să spună apostolul Petru. Cuvintele sale în înțeles mai clar sunt acestea: „Pentru Domnul să vă supuneți oricăror așezăminte omenești (în biserică), pentru că această orânduire este al Regelui, al lui Cristos, al Capului bisericii (Sigur că vă veți supune lor, deoarece el este capul bisericii); sau este al conducătorilor bisericii, pe cari Domnul Isus Cristos i-a trimis.” Apostolii au fost puși de conducători ai bisericii. (1 Corinteni 12:28) Aceștia au făcut anumite așezăminte pentru biserică. Că aceste așezăminte au fost date prin inspirație dea dreptul de la Iehova sau de la Isus Cristos, sau că sunt stabilite de apostoli, acestea membrele bisericii nu au putut s-o știe însă au fost îndrumați ca să se supună acelora pentru Domnul și să se lase în sarcina Domnului, ca să judece dacă acela așezăminte prin porunci. Cu o ocazie Pavel a afirmat: „Iar aceasta o zic din sfat și nu din ordin” - 1 Corinteni 7:6.}}
-[[#question34|<sup id="paragraph34">34</sup>]]
+{{paragraf|întrebarea=37|paragraful=37|conținut=Apostolul Petru în versetele arătate mai sus a stăruit pe lângă unitatea și armonia bisericii. (1 Petru 2:13,14) Pentru dovedirea acestui fapt să băgăm de seamă la cuvintele sale următoare: „Respectați pe toți, iubiți frăția, temeți-vă de Dumnezeu; onorați pe Împărat.” (1 Petru 2:17) De aici se vede clar, că atunci când poruncește bisericii să respecte pe toți, să-și iubească frații și să se teama de Dumnezeu, și după aceea spune, ca să onoreze pe Rege, nu s-a cugetat atunci la regii de pe pământ, al căror dumnezeu este Satan. Pentru a stabili către cine vorbește, este deajuns ca să observăm cuvintele de la începutul scrisorii sale, pe care o adresează către creațiunea nouă.}}
-Dacă adunarea stabilește prin vot o regulă spre conducerea sa, sau face alege bătrâni, nu este oare aceasta făptuire omenească? Dacă apostolii au făcut reguli și așezăminte referitoare la biserică, au a fost aceasta oare făptuire omenească? Spre sprijinirea acestei concluzii, să examinăm următoarele cuvinte a Scripturii: „Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri, cari au vorbit cuvântul lui Dumnezeu... Ascultați de conducătorii voștri, și vă supuneți lor, căci ei priveghează pentru sufletele voastre, ca cei ce au să dea seamă ca să facă aceasta cu bucurie iar nu suspinând că aceasta nu v-ar fi spre folos.” - Evrei 13:7,17)
+{{paragraf|întrebarea=38paragraful=38|conținut=O altă dovadă, că cuvintele apostolului Petru se referă la orânduiala bisericii, și că amintind pe Rege, s-a gândit la Isus Cristos, găsim în versetul următor, unde citim: „Ori guvernatorilor ca celor trimiși de el spre pedepsirea făcătorilor de rele, și spre lauda făcătorilor de bine” Putem spune, că Dumnezeu a trimis pe diferiții conducători ai națiunilor ca să pedepsească pe făcătorii de rele în biserică și să laude pe cei ce fac bine? Cine a mai auzit că guvernatorii sau domnitorii națiunilor ar fi lăudat pe cineva pentru consacrarea și supunere sa deplină față de Dumnezeu și Isus Cristos? Domnul Isus Cristos a trimis pe apostoli, ca pe guvernatorii bisericii, ca să pedepsească pe cei ce făptuiesc rele. (Fapte 5:1-10; 1 Corinteni 5:1-5) Tot asemenea au lăudat pe cei ce au făcut bine în biserică. (Filipeni 1:3; 2 Corinteni 9:12; Coloseni 4:9,12,14) Deci nici o bază nu are argumentarea că apostolul (2 Petru 2:13-17) s-ar fi ferit la legile sau guvernele națiunilor.
-<br>
+{{paragraf|întrebarea=39|paragraful=39|conținut=Iehova l-a înzestrat pe Isus Cristos cu deplină putere, care deasemenea a dat anumită putere ucenicilor săi din biserică. (Ioan 17:2) Isus după ce a înviat din morți a zis către ucenicii săi credincioși: „Luați spirit sfânt, cărora veți ierta păcatele, li se vor ierta, și cărora le veți ține, vor fi ținute. (Ioan 20:22,23) Că apostolii au avut atare putere, pe care au și exercitat-o se vede din cuvintele lui Pavel: „Că de mă voi și lăuda ceva mai mult cu puterea noastră care mi-a dat-o Domnul spre edificarea iar nu spre derăpănarea voastră, nu mă voi rușina.”  (2 Corinteni 10:8) „De aceea nefiind de față scriu aceasta ca fiind de față să nu întrebuințez asprime după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre întărire iar nu spre supărare.” - Corinteni 13:10.}}
-[[#question35|<sup id="paragraph35">35</sup>]]
+{{paragraf|întrebarea=40|paragraful=40|conținut=Pavel a scris Efesenilor: „Căreia (evangheliei) m-am făcut serv după darul harului lui Dumnezeu care mi s-a dat după lucrarea puterii lui. Și a lumina pre toți cari este împărtășirea misterului celui ascuns din eternitate în Dumnezeu, care a creat toate prin Isus Cristos. Ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi prin biserică înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu după planul veșnic pe care l-a adus. El la îndeplinire în Isus Cristos Domnul nostru.” - Efeseni 3:7,9,10.}}