Pagină:Tree-of-hope-1934.djvu/13 - Revizia istoricului

Administrator la 21 februarie 2023 17:22

2023-02-21T17:22:55Z

Administrator la 20 februarie 2023 18:39

2023-02-20T18:39:34Z

Asz la 20 februarie 2023 16:41

2023-02-20T16:41:21Z

Asz la 18 februarie 2023 20:05

2023-02-18T20:05:54Z

Asz la 16 februarie 2023 18:36

2023-02-16T18:36:44Z

Asz la 16 februarie 2023 18:36

2023-02-16T18:36:30Z

Asz la 16 februarie 2023 18:35

2023-02-16T18:35:20Z

Administrator: /* Neverificat */ Pagină nouă: Fesrvary 15, 1934 law, but by the faith of Jesus Christ, even we have believed in Jesus Christ, that we might be justified by the faith of Christ, and not by the works of the l...

2020-10-09T09:04:17Z

‎Neverificat: Pagină nouă: Fesrvary 15, 1934 law, but by the faith of Jesus Christ, even we have believed in Jesus Christ, that we might be justified by the faith of Christ, and not by the works of the l...

Pagină nouă

<noinclude><pagequality level="1" user="Administrator" /></noinclude>Fesrvary 15, 1934
law, but by the faith of Jesus Christ, even we have
believed in Jesus Christ, that we might be justified
by the faith of Christ, and not by the works of the
law: for by the works of the Iaw shall no flesh be
justified.’”? (Gal. 2:16) Those who did have faith in
God and in his promises, and who tricd to keep the
law, to them the law served as a schoolmaster to lead
them and saferuard them unto the coming of Christ.
(Gal. 3:24) They were therefore a people greatly
favored of God.
The law covenant had a mediator. And why! Be-
cause the people of Israel were not competent to enter
into a covenant with God. They were sinners by rea-
son of inheritance from Adam’s sin. Moses was ap-
pointed the mediator between God and Israel in the
covenant. (Gal. 3:19) Was not Moscs also born a
sinner; and, if so, how could he be a mediator? Moses
was born a sinner; but by reason of his faith in God
and obedience to his commands, thereby proving his
faith, he was justified by faith and therefore aeeepted
by Jchovah as a competent one to enter into a covenant
as mediator for Isracl. (Heb. 11: 23-28; Ex. 3:5)
Concerning Moses Jchovah said: ‘‘My servant Moses
... is faithful in all mine house.’’ (Num. 12: 7,8)
‘Remember ye the law of Moses my servant, which
She WATCHTOWER. 61
I commanded unto him in Horeb for all Israel, with
the statutes and judgments.’”’ (Mal. 4:4) ‘This [Mo-
ses] is he that was in the church in the wilderness
with the angel which spake to him in the mount Sina,
. . . who received the lively oracles to give unto us,’’
Acts 7: 38.
Moses as mediator of the law covenant foreshadowed
Christ the Mediator of the new and better covenant.
*‘Por the law was given by Moses, but grace and truth
eame by Jesus Christ.’’—John 1: 17.
At the slaying of the passover lamb Moses repre-
sented Jesus alone and exclusive of his body members,
the church. In the new covenant Jesus alone was and
is all-sufficient for the office of Mediator, to which
he was appointed at the slaying of the antitypical
Lamb. It would not be necessary for him to wait until
the establishment of the kingdom to make the new
covenant. At Mount Sinai, when the Jaw covenant
was confirmed, Moses pictured Christ Jesus inaugurat-
ing the new covenant at Mount Zion. There the blood
of bulls and goats was sprinkled both upon the book
of the law and upon the people. The blood of the
bullock pictures Christ Jesus, whereas the blood of the
goats pictures the church sharing with Jesus as ‘‘able
ministers’? of the new covenant,
BIRTH OF THE SON OF MAN
the moment back over the course of more than
nineteen centuries to one of the tenderest and
sweetest scenes of human history.
Jesus’ birth, then the greatest event in the world’s
histery, was about to be enacted. Two thousand years
had passed since God had made the promise to the
patriareh Abraham of the coming of the mighty One
through whom all the families of the earth should be
blessed. During that time Jehovah was executing his
preconceived purpose, renewing his promise to the
patriarchs Isaac and Jacob and their offspring to
keep it fresh in the minds of the faithful, and shaping
the course of those who should participate in this
great transaction. And now, as the day drew near,
the stage was being set.
The place selected was Bethlehem, situated on an
elevation south of Jerusalem. It was once the home
of King David’s ereat-grandfather Boaz, whose fields
the beautiful Moabitish woman Ruth had gleancd and
whom Boaz redcemed and afterward took as his wife.
Here Jehovah had used Boaz as a type or prophetie
picture of Christ Jesus, and Ruth as a type of the
remnant of today, thus foreshadowing things to come.
Later Bethlehem was the home of Jesse and of David
his son. The name David implies ‘‘beloved one’’;
and it was here in this little city that he was anointed
to be king over Israel, from the time of which event he
ET us turn from the anxietics and turmoil of
typified Jesus, the mighty Son of God. Jehovah had
selected this as the birthplace of Jesus; hence lire
the birth must take place. Many hundreds of years
before Jehovah’s prophet had given utterance to these
words: ‘‘But thou, Beth-lchem Ephratah, though thou
be little among the thousands of Judah, yet out of
thee shall he come forth unto me that is to be ruler
in Isracl; whose goings forth have been from of old,
from everlasting.’’
Away to the north in Galilee stood the humble and
despised city of Nazareth. It was the home of Joseph
the carpenter, a meck, little-known, yet honest man.
He was espoused to Mary. We should expect that
Jchovah would time everything exactly; and so he
did. Authority over the land of Palestine had depart-
ed from the tribe of Judah; the Romans were in con-
trol of Palestine, and the time for the birth of the
mighty One was due, Exercising his perfect wisdom
and power, Jehovah was overruling all things to the
accomplishment of his purpose. Augustus Cesar, then
the emperor and ruler over all Palestine, issued a
deeree that all the people should be taxed. Everyone
must go to the city of his nativity, there to be num-
bered and taxed. Joseph the carpenter, although a
resident of Nazareth, was of the house of David, and
hence must go to the city of David to be numbered
and taxed. Naturally his espoused virgin would ae-
company him to that city. She likewise was of the<noinclude><references/></noinclude>

@@ Corp-mesaj (pentru a fi introdus): / Corp-mesaj (pentru a fi introdus): @@
@@ Linia 15: / Linia 15: @@
 {{raw:data:p|nq|Locul ales a fost Betleem, situat pe o colină la sud de Ierusalim. Acesta a fost cândva patria străbunicului regelui David, Boaz, ale cărei câmpuri le cultivase frumoasa moabită Rut și pe care Boaz a răscumpărat-o și apoi a luat-o de soție. Aici, Iehova l-a folosit pe Boaz ca pe un tip sau ca pe o ilustrație profetică a lui Cristos Isus, iar pe Rut ca pe un tip al rămășiței de astăzi, prefigurând astfel lucrurile care aveau să vină. Mai târziu, Betleemul a fost casa lui Isai și a fiului său David. Numele David înseamnă „cel iubit”; și a fost aici, în acest oraș mic, unde a fost uns pentru a fi rege peste Israel, de la timpul acelui eveniment el l-a}}
 |{{raw:data:p|c|reprezentat pe Isus, puternicul Fiu al lui Dumnezeu. Iehova alesese acest loc ca locul de naștere al lui Isus; prin urmare că aici trebuie să aibă loc nașterea. Cu multe sute de ani înainte ca profetul lui Iehova să rostească aceste cuvinte: „Și tu, Betleem Efrata, care ești prea mic ca să fii printre miile lui Iuda, totuși din tine îmi va ieși cel ce va fi conducător în Israel, a cărui origine este din vremuri străvechi, din zilele de odinioară.”}}
-{{raw:data:p|nq|Departe, la nord, în Galileea, stătea umilul și disprețuitul oraș Nazaret. Era casa lui Joseph tâmplarul, un om blând, puțin cunoscut, dar cinstit. El era căsătorit cu Maria. Ar trebui să ne așteptăm ca Iehova să fi potrivit totul în mod precis; și așa a și făcut. Autoritatea asupra pământului Palestinei s-a îndepărtat de la seminţia lui Iuda; romanii erau în controlul Palestinei, iar timpul pentru nașterea Celui puternic venise. Exercitându-și înțelepciunea și puterea perfectă, Iehova a înlăturat toate lucrurile pentru a-și îndeplini scopul. Augustus Cezar, pe atunci împăratul și conducătorul întregii Palestine, a emis un decret ca tot poporul să fie impozitat. Fiecare trebuia să meargă în orașul natal pentru a fi numărat și impozitat. Tâmplarul Iosif, deși un rezident al Nazaretului, era din casa lui David și, prin urmare, trebuia să meargă în orașul lui David ca să fie numărat și impozitat. Natural, soția lui, virgină, trebuia să îl însoțească în acel oraș. Și ea era tot din}}
+{{raw:data:p|nq|Departe, la nord, în Galileea, stătea umilul și disprețuitul oraș Nazaret. Era casa lui Joseph tâmplarul, un om blând, puțin cunoscut, dar cinstit. El era căsătorit cu Maria. Ar trebui să ne așteptăm ca Iehova va programa totul exact; și așa a și făcut. Autoritatea asupra pământului Palestinei s-a îndepărtat de la seminţia lui Iuda; romanii erau în controlul Palestinei, iar timpul pentru nașterea Celui puternic venise. Exercitându-și înțelepciunea și puterea perfectă, Iehova a înlăturat toate lucrurile pentru a-și îndeplini scopul. Augustus Cezar, pe atunci împăratul și conducătorul întregii Palestine, a emis un decret ca tot poporul să fie impozitat. Fiecare trebuia să meargă în orașul natal pentru a fi numărat și impozitat. Tâmplarul Iosif, deși un rezident al Nazaretului, era din casa lui David și, prin urmare, trebuia să meargă în orașul lui David ca să fie numărat și impozitat. Natural, soția lui, virgină, trebuia să îl însoțească în acel oraș. Și ea era tot din}}
 }}

@@ Corp-mesaj (pentru a fi introdus): / Corp-mesaj (pentru a fi introdus): @@
@@ Linia 2: / Linia 2: @@
 {{raw:data:c
-|{{raw:data:p|c|legii, ci prin credința în Isus Cristos, chiar și noi am crezut în Isus Cristos, ca să fim declarați drepți prin credința în Cristos, și nu prin lucrările legii: căci prin lucrările legi nimeni nu va fi îndreptățit”. (Gal. 2:16) Celor care au avut credință în Dumnezeu și în promisiunile lui și care au încercat să păzească legea, pentru ei legea le-a servit drept învățător pentru a-i conduce și a-i proteja la venirea lui Cristos. (Gal. 3:24) Prin urmare, ei au fost un popor foarte favorizat de Dumnezeu.}}
+|{{raw:data:p|c|legii, ci prin credința în Isus Cristos, chiar și noi am crezut în Isus Cristos, ca să fim declarați drepți prin credința în Cristos, și nu prin lucrările legii: căci prin lucrările legi nimeni nu va fi îndreptățit”. (Gal. 2:16) Celor care au avut credință în Dumnezeu și în promisiunile lui și care au încercat să păzească legea, pentru ei legea le-a servit drept învățător pentru a-i conduce și a-i proteja până la venirea lui Cristos. (Gal. 3:24) Prin urmare, ei au fost un popor foarte favorizat de Dumnezeu.}}
 {{raw:data:p|nq|Legământul legii a avut un mediator. Și de ce? Deoarece poporul lui Israel nu era competent să intre intr-un legământ cu Dumnezeu. Ei erau păcătoși din pricina moștenirii păcatului lui Adam. Moise a fost numit mijlocitor între Dumnezeu și Israel în legământ. (Gal. 3:19) Nu a fost Moise de asemenea născut un păcătos; și dacă da, cum a putut fi el un mediator? Moise s-a născut păcătos; dar din cauza credinței sale în Dumnezeu și a obedienței față de poruncile sale, prin urmare dovedindu-și credința, el a fost îndreptățit prin credință și, prin urmare, a fost acceptat de Iehova ca fiind competent să intre într-un legământ ca mijlocitor pentru Israel. (Evrei 11:23-28; Ex. 3:5) Cu privire la Moise, Iehova a spus: „Slujitorul Meu Moise ... este credincios în toată casa mea” (Numeri 12: 7, 8) „Aduceți-vă aminte de legea slujitorului meu Moise, pe care}}
 |{{raw:data:p|c|i-am poruncit-o în Horeb pentru tot Israelul, cu statute și judecăți.” (Mal. 4:4) „Acesta [Moise] este cel care a fost în biserica în pustie cu îngerul care i-a vorbit în muntele Sina ... care a primit oracolele vii ca să ni le dea nouă.” - Faptele Apostolilor 7:38.}}
 {{raw:data:p|nq|Moise, ca mijlocitor al legământului legii, l-a prefigurat pe Cristos, Mijlocitorul noului și mai bunului legământ. „Căci Legea a fost dată de Moise, dar grația și adevărul au venit prin Isus Cristos.” - Ioan 1:17.}}
-{{raw:data:p|nq|În momentul uciderii mielului de Paște, Moise l-a reprezentat pe Isus singur și fără membrele trupului său, biserica. În noul legământ, Isus singur a fost și este atotsuficient pentru serviciul de Mediator, care i-a fost desemnat la uciderea Mielului antitipic. Nu ar fi necesar pentru el să aștepte stabilirea regatului pentru a face noul legământ. La Muntele Sinai, când legământul legii a fost confirmat, Moise l-a ilustrat pe Cristos Isus inaugurând noul legământ pe Muntele Sion. Acolo sângele taurilor și al țapilor a fost stropit atât pe cartea Legii, cât și asupra poporului. Sângele taurului îl ilustrează pe Cristos Isus, în timp ce sângele țapilor ilustrează biserica împărtășită cu Isus ca „slujitori capabili” ai noului legământ.}}
+{{raw:data:p|nq|La uciderea mielului de paște, Moise l-a reprezentat pe Isus singur și fără membrele trupului său, biserica. În noul legământ, Isus singur a fost și este atotsuficient pentru serviciul de Mediator, care i-a fost desemnat la uciderea Mielului antitipic. Nu ar fi necesar pentru el să aștepte stabilirea regatului pentru a face noul legământ. La Muntele Sinai, când legământul legii a fost confirmat, Moise l-a ilustrat pe Cristos Isus inaugurând noul legământ pe Muntele Sion. Acolo sângele taurilor și al țapilor a fost stropit atât pe cartea Legii, cât și asupra poporului. Sângele taurului îl ilustrează pe Cristos Isus, în timp ce sângele țapilor ilustrează biserica luând parte cu Isus ca „slujitori capabili” ai noului legământ.}}
 }}
 {{raw:data:cc|c|300|{{raw:data:s-01|1}}}}
 {{raw:data:ta|c|{{raw:data:s|bold|NAȘTEREA FIULUI OMULUI}}}}
 {{raw:data:c
-|{{raw:data:p|nq|Haideți să ne întoarcem de la anxietățile și frământările momentului și să mergem de-a lungul a peste nouăsprezece secole, la una dintre cele mai tandre și mai dulci scene ale istoriei omenirii.}}
+|{{raw:data:p|nq|Haideți să ne întoarcem de la anxietățile și frământările momentului și să mergem înapoi de-a lungul a peste nouăsprezece secole, la una dintre cele mai tandre și mai dulci scene ale istoriei omenirii.}}
-{{raw:data:p|nq|Nașterea lui Isus, pe atunci cel mai mare eveniment din istoria lumii, era pe cale să fie declarat. Trecuseră două mii de ani de când Dumnezeu îi promisese patriarhului Avraam venirea Celui Puternic prin care toate familiile pământului ar trebui să fie binecuvântate. În acea perioadă, Iehova și-a executat scopul preconceput, reînnoindu-și promisiunea față de patriarhii Isaac și Iacov și față de urmașii lor pentru a păstra acest lucru proaspăt în mintea credincioșilor și modelând calea celor care ar trebui să participe la această mare tranzacție. Și acum, pe măsură ce ziua se apropia, scena era pregătită.}}
+{{raw:data:p|nq|Nașterea lui Isus, pe atunci cel mai mare eveniment din istoria lumii, era pe cale să fie declarat. Trecuseră două mii de ani de când Dumnezeu îi promisese patriarhului Avraam venirea Celui Puternic prin care toate familiile pământului ar trebui să fie binecuvântate. În acea perioadă, Iehova și-a executat scopul preconceput, reînnoindu-și promisiunea față de patriarhii Isaac și Iacov și față de descendenții lor pentru a păstra acest lucru proaspăt în mintea credincioșilor și modelând calea celor care ar trebui să participe la această mare tranzacție. Și acum, pe măsură ce ziua se apropia, scena era pregătită.}}
 {{raw:data:p|nq|Locul ales a fost Betleem, situat pe o colină la sud de Ierusalim. Acesta a fost cândva patria străbunicului regelui David, Boaz, ale cărei câmpuri le cultivase frumoasa moabită Rut și pe care Boaz a răscumpărat-o și apoi a luat-o de soție. Aici, Iehova l-a folosit pe Boaz ca pe un tip sau ca pe o ilustrație profetică a lui Cristos Isus, iar pe Rut ca pe un tip al rămășiței de astăzi, prefigurând astfel lucrurile care aveau să vină. Mai târziu, Betleemul a fost casa lui Isai și a fiului său David. Numele David înseamnă „cel iubit”; și a fost aici, în acest oraș mic, unde a fost uns pentru a fi rege peste Israel, de la timpul acelui eveniment el l-a}}
-|{{raw:data:p|c|tipizat pe Isus, puternicul Fiu al lui Dumnezeu. Iehova alesese acest loc ca locul de naștere al lui Isus; prin urmare că aici trebuie să aibă loc nașterea. Cu multe sute de ani înainte ca profetul lui Iehova să rostească aceste cuvinte: „Și tu, Betleem Efrata, care ești prea mic ca să fii printre miile lui Iuda, din tine îmi va ieși cel ce va fi conducător în Israel, a cărui origine este din vremuri străvechi, din zilele de odinioară.”}}
+|{{raw:data:p|c|reprezentat pe Isus, puternicul Fiu al lui Dumnezeu. Iehova alesese acest loc ca locul de naștere al lui Isus; prin urmare că aici trebuie să aibă loc nașterea. Cu multe sute de ani înainte ca profetul lui Iehova să rostească aceste cuvinte: „Și tu, Betleem Efrata, care ești prea mic ca să fii printre miile lui Iuda, totuși din tine îmi va ieși cel ce va fi conducător în Israel, a cărui origine este din vremuri străvechi, din zilele de odinioară.”}}
 {{raw:data:p|nq|Departe, la nord, în Galileea, stătea umilul și disprețuitul oraș Nazaret. Era casa lui Joseph tâmplarul, un om blând, puțin cunoscut, dar cinstit. El era căsătorit cu Maria. Ar trebui să ne așteptăm ca Iehova să fi potrivit totul în mod precis; și așa a și făcut. Autoritatea asupra pământului Palestinei s-a îndepărtat de la seminţia lui Iuda; romanii erau în controlul Palestinei, iar timpul pentru nașterea Celui puternic venise. Exercitându-și înțelepciunea și puterea perfectă, Iehova a înlăturat toate lucrurile pentru a-și îndeplini scopul. Augustus Cezar, pe atunci împăratul și conducătorul întregii Palestine, a emis un decret ca tot poporul să fie impozitat. Fiecare trebuia să meargă în orașul natal pentru a fi numărat și impozitat. Tâmplarul Iosif, deși un rezident al Nazaretului, era din casa lui David și, prin urmare, trebuia să meargă în orașul lui David ca să fie numărat și impozitat. Natural, soția lui, virgină, trebuia să îl însoțească în acel oraș. Și ea era tot din}}
 }}

@@ Corp-mesaj (pentru a fi introdus): / Corp-mesaj (pentru a fi introdus): @@
@@ Linia 13: / Linia 13: @@
 |{{raw:data:p|nq|Haideți să ne întoarcem de la anxietățile și frământările momentului și să mergem de-a lungul a peste nouăsprezece secole, la una dintre cele mai tandre și mai dulci scene ale istoriei omenirii.}}
 {{raw:data:p|nq|Nașterea lui Isus, pe atunci cel mai mare eveniment din istoria lumii, era pe cale să fie declarat. Trecuseră două mii de ani de când Dumnezeu îi promisese patriarhului Avraam venirea Celui Puternic prin care toate familiile pământului ar trebui să fie binecuvântate. În acea perioadă, Iehova și-a executat scopul preconceput, reînnoindu-și promisiunea față de patriarhii Isaac și Iacov și față de urmașii lor pentru a păstra acest lucru proaspăt în mintea credincioșilor și modelând calea celor care ar trebui să participe la această mare tranzacție. Și acum, pe măsură ce ziua se apropia, scena era pregătită.}}
-{{raw:data:p|nq|Locul ales a fost Betleem, situat pe o colină la sud de Ierusalim. Acesta a fost cândva patria străbunicului regelui David, Boaz, ale cărei câmpuri le cultivase frumoasa moabită Rut și pe care Boaz a răscumpărat-o și apoi a luat-o de soție. Aici, Iehova l-a folosit pe Boaz ca pe un tip sau ca pe o ilustrație profetică a lui Cristos Isus, iar pe Rut ca pe un tip al rămășiței de astăzi, prefigurând astfel lucrurile care aveau să vină. Mai târziu, Betleemul a fost casa lui Isai și a fiului său David. Numele David înseamnă „cel iubit”; și a fost aici, în acest oraș mic, unde a fost uns pentru a fi rege peste Israel, de la timpul acelui eveniment el l-a tipizat pe Isus, puternicul Fiu al lui Dumnezeu. Iehova alesese acest loc ca locul de naștere al lui Isus; prin urmare că aici trebuie să aibă loc nașterea. Cu multe sute de ani înainte ca profetul lui Iehova să rostească aceste cuvinte: „Și tu, Betleem Efrata, care ești prea mic ca să fii printre miile lui Iuda, din tine îmi va ieși cel ce va fi conducător în Israel, a cărui origine este din vremuri străvechi, din zilele de odinioară.”}}
+{{raw:data:p|nq|Locul ales a fost Betleem, situat pe o colină la sud de Ierusalim. Acesta a fost cândva patria străbunicului regelui David, Boaz, ale cărei câmpuri le cultivase frumoasa moabită Rut și pe care Boaz a răscumpărat-o și apoi a luat-o de soție. Aici, Iehova l-a folosit pe Boaz ca pe un tip sau ca pe o ilustrație profetică a lui Cristos Isus, iar pe Rut ca pe un tip al rămășiței de astăzi, prefigurând astfel lucrurile care aveau să vină. Mai târziu, Betleemul a fost casa lui Isai și a fiului său David. Numele David înseamnă „cel iubit”; și a fost aici, în acest oraș mic, unde a fost uns pentru a fi rege peste Israel, de la timpul acelui eveniment el l-a}}
 {{raw:data:p|nq|Departe, la nord, în Galileea, stătea umilul și disprețuitul oraș Nazaret. Era casa lui Joseph tâmplarul, un om blând, puțin cunoscut, dar cinstit. El era căsătorit cu Maria. Ar trebui să ne așteptăm ca Iehova să fi potrivit totul în mod precis; și așa a și făcut. Autoritatea asupra pământului Palestinei s-a îndepărtat de la seminţia lui Iuda; romanii erau în controlul Palestinei, iar timpul pentru nașterea Celui puternic venise. Exercitându-și înțelepciunea și puterea perfectă, Iehova a înlăturat toate lucrurile pentru a-și îndeplini scopul. Augustus Cezar, pe atunci împăratul și conducătorul întregii Palestine, a emis un decret ca tot poporul să fie impozitat. Fiecare trebuia să meargă în orașul natal pentru a fi numărat și impozitat. Tâmplarul Iosif, deși un rezident al Nazaretului, era din casa lui David și, prin urmare, trebuia să meargă în orașul lui David ca să fie numărat și impozitat. Natural, soția lui, virgină, trebuia să îl însoțească în acel oraș. Și ea era tot din}}
 }}

@@ Corp-mesaj (pentru a fi introdus): / Corp-mesaj (pentru a fi introdus): @@
@@ Linia 3: / Linia 3: @@
 {{raw:data:c
 |{{raw:data:p|c|legii, ci prin credința în Isus Cristos, chiar și noi am crezut în Isus Cristos, ca să fim declarați drepți prin credința în Cristos, și nu prin lucrările legii: căci prin lucrările legi nimeni nu va fi îndreptățit”. (Gal. 2:16) Celor care au avut credință în Dumnezeu și în promisiunile lui și care au încercat să păzească legea, pentru ei legea le-a servit drept învățător pentru a-i conduce și a-i proteja la venirea lui Cristos. (Gal. 3:24) Prin urmare, ei au fost un popor foarte favorizat de Dumnezeu.}}
 }}

@@ Corp-mesaj (pentru a fi introdus): / Corp-mesaj (pentru a fi introdus): @@
@@ Linia 3: / Linia 3: @@
 {{raw:data:c
 |{{raw:data:p|c|legii, ci prin credința în Isus Cristos, chiar și noi am crezut în Isus Cristos, ca să fim declarați drepți prin credința în Cristos, și nu prin lucrările legii: căci prin lucrările legi nimeni nu va fi îndreptățit”. (Gal. 2:16) Celor care au avut credință în Dumnezeu și în promisiunile lui și care au încercat să păzească legea, pentru ei legea le-a servit drept învățător pentru a-i conduce și a-i proteja la venirea lui Cristos. (Gal. 3:24) Prin urmare, ei au fost un popor foarte favorizat de Dumnezeu.}}
+}}

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 16 februarie 2023 18:36
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):		Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1:		Linia 1:
−	legii, ci prin credința în Isus Cristos, chiar și noi am crezut în Isus Cristos, ca să fim declarați drepți prin credința în Cristos, și nu prin lucrările legii: căci prin lucrările legi nimeni nu va fi îndreptățit”. (Gal. 2:16) Celor care au avut credință în Dumnezeu și în promisiunile lui și care au încercat să păzească legea, pentru ei legea le-a servit drept învățător pentru a-i conduce și a-i proteja la venirea lui Cristos. (Gal. 3:24) Prin urmare, ei au fost un popor foarte favorizat de Dumnezeu.}}	+	{{raw:data:ai\|3\|15 Februarie, 1934\|TURNUL DE VEGHERE\|61}}
		+
		+	{{raw:data:c
		+	\|{{raw:data:p\|c\|legii, ci prin credința în Isus Cristos, chiar și noi am crezut în Isus Cristos, ca să fim declarați drepți prin credința în Cristos, și nu prin lucrările legii: căci prin lucrările legi nimeni nu va fi îndreptățit”. (Gal. 2:16) Celor care au avut credință în Dumnezeu și în promisiunile lui și care au încercat să păzească legea, pentru ei legea le-a servit drept învățător pentru a-i conduce și a-i proteja la venirea lui Cristos. (Gal. 3:24) Prin urmare, ei au fost un popor foarte favorizat de Dumnezeu.}}
		+	}