Pagină:The-lords-day-part-1-1936.pdf/15

15 Martie, 1936

TURNUL DE VEGHERE

95

a scris despre și cu privire la ei. (Evrei, capitolul unsprezece) Mai întâi îl menționează pe Abel, care s-a rugat cu credința sa în Dumnezeu. Apoi vorbește despre Enoh, care „a umblat cu Dumnezeu”, adică a avut credință în Dumnezeu și a fost obedient față de el; și spune că Dumnezeu l-a luat pe Enoh ca să nu vadă moartea. Apoi îl menționează pe Noe, care a trăit într-un timp de mare răutate și care și-a manifestat credința, loialitatea și devotamentul față de Dumnezeu proclamând adevărul în mijlocul unei generații rele și perverse. Apoi vine Avraam, care a fost chemat să meargă într-un loc despre care nu știa nimic; și datorită credinței sale s-a dus. El a locuit într-o țară străină, locuind în tabernacole cu Isaac și Iacov. Apostolul o menționează și pe soția lui Avraam, Sara, care și-a manifestat credința în promisiunile lui Dumnezeu. Apoi povestește despre marele test care a venit asupra lui Avraam, când Dumnezeu i-a cerut să-și ofere pe fiul fiul Isaac. Crezând că Dumnezeu poate să-l învie pe Isaac din morți, Avraam a fost obedient, iar acest lucru dovedește credința lui Avraam în înviere.

Apoi, Pavel îl menționează pe Isaac ca fiind unul dintre credincioși. În continuare, vorbește despre credința lui Iacov, care, datorită încrederii sale în Dumnezeu, a profețit și și-a binecuvântat fiii pe patul de moarte. El descrie credința lui Iosif și cum l-a călăuzit Domnul în Egipt. Apoi, vorbește despre Moise, care, deși crescut în casa unui rege, când a ajuns la vârsta maturității a refuzat să fie numit fiul fiicei regelui, alegând mai degrabă să sufere necazuri alături de propriul său popor, din cauza credinței sale în Dumnezeu. Apostolul adaugă despre el ca „socotind ocara lui Cristos ca o mai mare bogăție decât comorile din Egipt, căci avea privirea ațintită la recompensă” (Evrei 11: 26). Și astfel este dovedită credința lui Moise în viitorul regat și în marele Rege. Apoi, apostolul menționează credința lui Rahav, desfrânata; și vorbește, de asemenea, „despre Ghedeon, Barac, Samson și Iefta”.

După ce îi menționează pe David, Samuel și pe profeții credincioși, apostolul devine elocvent, iar cuvintele sale răsună de bucurie și încredere în Dumnezeu când adaugă: „Care, prin credință, au supus regate, au făcut dreptate, au dobândit promisiuni, au astupat gurile leilor, au stins focul puternic, au scăpat de ascuțișul sabiei, din slăbiciune au fost întăriți, viteji în luptă, au pus pe fugă armatele străinilor. Femeile și-au primit morții ridicați la viață din nou; și alții au fost chinuiți, neprimind eliberarea; ca să capete o înviere mai bună; și alții au avut parte de batjocuri crude și de biciuiri, ba chiar și lanțuri și închisori; au fost uciși cu pietre, au fost tăiați în bucăți, au fost ispitiți, au fost uciși cu sabia; au rătăcit în piei de oi și de capre, având lipsuri, nenorociți, chinuiți; (de care lumea nu era vrednică) au rătăcit în pustiuri, în munți, în grote și în peșteri ale pământului. Și toți aceștia, după ce au primit un raport bun prin credință, n-au primit promisiunea.” -- Evrei. 11: 33-39.

{{{2}}}