Pagină:Lovers-of-righteousness-part-2-1938.pdf/5

15 Septembrie, 1938

Turnul de Veghe

277

totalitar”, odată cu instaurarea guvernului sau a statului bolșevic sau comunist în Rusia, care a fost înființat în noiembrie 1917 și al cărui guvern a repudiat rapid religia „bisericii ortodoxe”, i-a confiscat proprietatea și a declarat că religia este „opiul poporului”. Aceasta a fost o provocare pentru întreaga clasă modernă a lui Saul, care practică religia. Acești religioși ai zilelor noastre, conduși de Ierarhia romano-catolică, temându-se pentru propriile lor capete, nu doreau să îmbrățișeze acea monstruozitate sub forma unui guvern comunist, așa că Diavolul le-a asigurat același uriaș antitipic într-o altă formă și apariție, și de aceea a apărut sub masca și numele de „stat fascist”, instaurat de Mussolini în octombrie 1922, care sfidează pe Dumnezeu și pe Cristos, și care pretinde că este suprem și deci că reprezintă „puterile superioare” . Apoi a urmat rapid, în 1933, aceeași monstruozitate antitipică, îmbrăcată într-un alt veșmânt și etichetată „Statul nazist”, operând sub un dictator. Ierarhia romano-catolică, deținând conducerea în acest joc politico-religios, a preluat sloganul că bolșevismul era o mare amenințare și, prin urmare, a promovat și susținut monstruozitatea, uriașul, „statul religios”, sub forma fascismului și a nazismului, al cărui scop este să înspăimânte și să înregimenteze pe toată lumea, să îi aducă pe toți sub stăpânirea unui dictator și să conducă lumea în locul și spre sfidarea lui Dumnezeu și a lui Cristos, Regele său. Acum aceeași mulțime religioasă continuă să orbească oamenii, insistând că religia este metoda prin care Dumnezeu salvează lumea; pe când cei care slujesc lui Dumnezeu știu că religia este un instrument în mâinile Diavolului. Monstruozitatea, uriașul Goliat, a ilustrat așadar un „stat totalitar”, care situează statul mai presus de Iehova Dumnezeu și de Cristos Isus și care poruncește tuturor oamenilor să fie supuși „statului”, sfidându-l pe Iehova Dumnezeu.

⁸ Deși este adevărat că religioșii, atât Catolicii, cât și așa-zișii „Protestanți”, s-au revoltat împotriva fascismului și a nazismului prin prisma anumitor aspecte atât de nesemnificative precum educația copiilor, acești religioși, care constituie clasa modernă a lui Saul, nu au îndrăznit să se revolte împotriva monstruozității reprezentate de „religia de stat” care se declara supremă și care cere ca totul să fie supus „statului”, spre sfidarea lui Dumnezeu Atotputernic și a lui Cristos Isus, Regele său. Clasa lui Saul, adică religioșii, nu a îndrăznit să se opună prin luptă acelei chestiuni/probleme a supremației statului. Ei văd cum guvernul dictatorial îi sfidează pe Iehova Dumnezeu și pe Cristos și văd cum statul se declară el însuși ca reprezentând „puterile superioare” și nicio organizație religioasă nu a îndrăznit să facă un pas înainte și să declare că Iehova și Cristos Isus sunt „Puterile Superioare”. Înspăimântați să nu piardă ceea ce dețineau și fără vreun respect pentru numele lui Iehova Dumnezeu, religioșii au cedat cu ușurință pretenției bombastice conform căreia conducătorii politici, ecleziastici și comerciali au dreptul deplin de a numi un dictator care să conducă poporul. Astfel,

religioșii l-au respins fățiș pe Cristos, Regele. Acei religioși au citat scripturile și au rostit câteva expresii de falsă pioșenie, manifestând astfel „o formă de evlavie”, însă calea pe care o urmează prin acțiunile lor neagă în totalitate puterea lui Dumnezeu ca fiind Cel Suprem. Religioșii se tem că propriul lor interes este pus în pericol și propriile lor șanse de existență sunt susceptibile să fie luate și, prin urmare, au acceptat pe deplin pretenția că statul este suprem și că Dumnezeu și Cristos trebuie să ocupe locul al doilea.

PROVOCAREA

⁹ Așa cum David, regele uns, a venit în tabăra de război, tot așa acum Mai Marele David, Cristos Isus, a venit în tabăra de război și i-a adunat pe credincioșii săi, iar aceștia, prin harul și puterea lui Dumnezeu, sunt îmbrăcați cu spirit și cu ”haina dreptăţii”. Acestea sunt în împlinirea ilustrației reprezentate de David și răspund sfidării uriașului monstruos. Ei nu se tem de uriaș, ci se tem de Dumnezeu și de Cristos și sunt hotărâți să îi slujească lui Iehova și Regelui său. În acest sens, în anul 1922, când Iehova și-a revărsat spiritul asupra poporului său în împlinirea profeției din Ioel 2:28, 29, rămășița credincioasă, sub conducerea lui Cristos Isus, Domnul ei, a emis o proclamație pe care a initilat-o „Provocarea”. În acea proclamație, toate statele politice erau provocate să arate motivul pentru care ar putea continua să sfideze și să se opună lui Iehova Dumnezeu și regatului său, adevăratele „puteri superioare”. Acea provocare, printre altele, spunea popoarelor pământului astfel: „Toate puterile și organizațiile care nu se supun de bunăvoie domniei drepte a Domnului vor fi nimicite. . . . Și facem apel la toate națiunile, popoarele, neamurile și limbile care iubesc dreptatea și urăsc inechitatea să recunoască și să admită de bună voie că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat și că iubitul Său Fiu Cristos Isus este Regele regilor și Domnul domnilor” - Lumina, Cartea Întâi, paginile 106-111.

¹⁰ Ulterior, în data de 31 octombrie, martorii lui Iehova au început o distribuire la nivel mondial a patruzeci și cinci de milioane de exemplare ale acelei „Provocări”, care a fost tradusă în multe limbi și distribuită în rândul oamenilor și care explică în mod clar oamenilor faptul că Iehova Dumnezeu și Cristos Isus sunt „puterile superioare”, și nu monstruozitatea născocită de religioși și de alți dușmani ai lui Dumnezeu.

¹¹ Ulterior, an de an, în congrese, martorii lui Iehova au promulgat rezoluții, una după alta, până când șapte asemenea au fost publicate pe scară largă, toate acestea combat schema „religiei de stat” a modernului Goliat. Turnul de veghe din 1 și 15 iunie 1929 a făcut cunoscut adevărul că niciun conducător pământesc nu constituie „puterile superioare” menționate în Scripturi (Romani 13:1) și că Iehova Dumnezeu și Cristos Isus sunt singurele „puteri superioare”. La acea vreme, fanaticul Mussolini și papa, șeful Ierarhiei, și-au unit forțele, iar șeful politic a devenit un