Pagină:Lovers-of-righteousness-part-2-1938.pdf/8: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
{{raw:data:ai|3|15 Septembrie, 1938|Turnul de Veghe|279}}
+
{{raw:data:ai|3|280|Turnul de Veghe|BROOKLYN, N.Y.}}
  
 
{{raw:data:c
 
{{raw:data:c
Linia 5: Linia 5:
 
{{raw:data:p|20|În mod similar, martorii lui Iehova nu sunt decât un grup mic de persoane, care aparent au putere mică sau deloc. Din 1922, acest mic grup a fost compus din „tineri” care „au viziuni”, mulți fiind chiar tineri ca vârstă și ca și cunoaștere a adevărului, dar cu toții „tineri” în sensul că sunt activi, serioși și zeloși pentru Dumnezeu și de regatul Său. (Ioel 2:28) Ei au viziuni despre regatul lui Dumnezeu și ei au credință deplină în ceea ce va aduce acel regat împotriva monstruozității și a tuturor celorlalți dușmani ai lui Dumnezeu. Acest mic grup de creaturi tinere a înaintat împotriva monstruozității uriașe, creată și organizată de Diavol și adusă în prim plan și instruită în toate artele șmecheriei și ale războiului diavolesc. Acești credincioși imitatori ai lui Cristos, cu „viața lor în propriile lor mâini” au mers înainte și s-au opus organizației satanice. Iehova a fost și este scutul și protecția lor, și El le îndrumă cursul și ei aruncă drept piatra adevărului, dată lor de mâna Domnului, și ea lovește ținta. Aceasta este deci lucrarea lui Iehova, „lucrarea sa ciudată” și el permite martorilor săi credincioși să aibă un rol în ea, iar ei trebuie să aibă încredere în El și într-adevăr au toată încrederea în El. Clasa Saul batjocorește pe martorii lui Iehova și își spun unii altora și chiar și martorilor credincioși: ”Nu puteți realiza nimic. De ce să fiți așa de proști și să vă ridicați împotriva statului, care vă cere să vă supuneți legii și să salutați drapelul și să practicați religia lor creată de om?” Lucrarea în care se angajează acum martorii lui Iehova și în care s-au implicat în mod deosebit încă din 1922 li s-a părut tuturor celorlalți ca fiind foarte ciudată. Dar nu este deloc ciudată pentru cei care iubesc dreptatea și urăsc inechitatea.}}
 
{{raw:data:p|20|În mod similar, martorii lui Iehova nu sunt decât un grup mic de persoane, care aparent au putere mică sau deloc. Din 1922, acest mic grup a fost compus din „tineri” care „au viziuni”, mulți fiind chiar tineri ca vârstă și ca și cunoaștere a adevărului, dar cu toții „tineri” în sensul că sunt activi, serioși și zeloși pentru Dumnezeu și de regatul Său. (Ioel 2:28) Ei au viziuni despre regatul lui Dumnezeu și ei au credință deplină în ceea ce va aduce acel regat împotriva monstruozității și a tuturor celorlalți dușmani ai lui Dumnezeu. Acest mic grup de creaturi tinere a înaintat împotriva monstruozității uriașe, creată și organizată de Diavol și adusă în prim plan și instruită în toate artele șmecheriei și ale războiului diavolesc. Acești credincioși imitatori ai lui Cristos, cu „viața lor în propriile lor mâini” au mers înainte și s-au opus organizației satanice. Iehova a fost și este scutul și protecția lor, și El le îndrumă cursul și ei aruncă drept piatra adevărului, dată lor de mâna Domnului, și ea lovește ținta. Aceasta este deci lucrarea lui Iehova, „lucrarea sa ciudată” și el permite martorilor săi credincioși să aibă un rol în ea, iar ei trebuie să aibă încredere în El și într-adevăr au toată încrederea în El. Clasa Saul batjocorește pe martorii lui Iehova și își spun unii altora și chiar și martorilor credincioși: ”Nu puteți realiza nimic. De ce să fiți așa de proști și să vă ridicați împotriva statului, care vă cere să vă supuneți legii și să salutați drapelul și să practicați religia lor creată de om?” Lucrarea în care se angajează acum martorii lui Iehova și în care s-au implicat în mod deosebit încă din 1922 li s-a părut tuturor celorlalți ca fiind foarte ciudată. Dar nu este deloc ciudată pentru cei care iubesc dreptatea și urăsc inechitatea.}}
 
{{raw:data:m|10|{{raw:data:ta|c|{{raw:data:s|DREPTATE}}}}}}
 
{{raw:data:m|10|{{raw:data:ta|c|{{raw:data:s|DREPTATE}}}}}}
 +
{{raw:data:p|21|Oamenii onești și sinceri iubesc ceea ce este drept, indiferent de cine este implicat. Iubitorul de dreptate privește ceea ce este drept într-o chestiune, fiind nerăbdător să se declare de partea a ceea ce este drept. Oricât de ciudată a părut privitorilor acțiunea lui David, era acolo un bărbat care privea cu o minte fără prejudecată, iar când lupta s-a încheiat, a știut de partea cui se afla. Acel bărbat era Ionatan, care, fără îndoială, auzise de David, dar nu pare să-l fi cunoscut sau identificat decât după ce lupta a avut loc. Saul vorbise cu David imediat înainte de luptă, dar nu părea să-l recunoască pe David sau să-l identifice, pentru că imediat după uciderea uriașului, Saul a poruncit să-i fie adus David înaintea lui: „Și Saul i-a zis: „Al cui fiu ești tu, băiete? Şi David a răspuns: „Eu sunt fiul servitorului tău Iese Betleemitul”. - 1 Sam. 17:58.}}
 +
{{raw:data:p|22|Ionatan văzuse lupta dintre David și Goliat și privise rezultatul cu cel mai mare interes. Se pare că se aflase prin}}
 +
|{{raw:data:p|c|apropiere când Saul s-a adresat lui David: „Şi s-a întâmplat că, atunci când [David] a sfârşit să-i vorbească lui Saul, sufletul lui Ionatan s-a unit cu sufletul lui David; iar Ionatan l-a iubit ca pe propriul suflet.” -Sam. 18:1.}}
 +
{{raw:data:p|23|Iubirea lui Ionatan, care a luat naștere instantaneu, nu a fost o expresie a afecțiunii dintre două creaturi, cum ar fi aceea dintre cele două sexe, ci a fost o iubire dincolo de orice sau „mai presus de iubirea față de femei”. (2 Sam. 1:26) Ionatan a văzut imediat că David avea dreptate și se lupta pentru o cauză dreaptă și că Dumnezeu era cu el. El a observat că David și-a riscat viața pentru a păstra onoarea numelui lui Dumnezeu. El l-a iubit pe David pentru lucrarea sa dreaptă și lucrarea aceea nu i s-a părut deloc ciudată lui Ionatan. A fost iubirea sa pentru dreptate care s-a manifestat față de David. În inima lui Ionatan se afla ceea ce el i-a exprimat cândva mai târziu lui Saul cu privire la adevăratele  sale sentimente: „Pentru că el [David] și-a riscat viața omorându-l pe filistean și Iehova a adus o mare victorie pentru tot Israelul. Tu ai văzut asta și ai fost foarte bucuros. De ce să păcătuiești și să verși sânge nevinovat omorându-l pe David fără motiv?”- 1 Sam. 19:5.}}
 +
{{raw:data:p|24|Știind că David avea dreptate și că avea favoarea lui Iehova Dumnezeu pentru că avea dreptate, Ionatan l-a iubit pe David cu o dragoste adevărată și pură și au fost legați unul de celălalt cu acea iubire pe care și Cristos o manifestă. Aici a fost ilustrată dragostea Ionadabilor, sau „celelalte oi”, pe care le-a reprezentat Ionatan, față de rămășiță, reprezentată în acest punct de David. Dragostea care există între rămășiță și Ionadabi, sau „celelalte oi”, nu este acea afecțiune sau relație după trup care este numită „dragoste”, dar care de fapt nu este deloc dragoste. Ionadabii și rămășița se iubesc unii pe ceilalți. Devotamentul lor altruist unul față de celălalt se datorează faptului că ambele părți iubesc dreptatea și urăsc răutatea și ambele caută și așteaptă să primească viața veșnică prin Isus Cristos, Domnul dreptății, care va conduce lumea în dreptate. Ionatan și David au fost iubitori de dreptate și ei i-au ilustrat pe acei oameni care sunt adevărați iubitori de dreptate.}}
 +
{{raw:data:p|25|Se întâmpla în data de 24 februarie 1918, când, pentru prima dată, mesajul „Milioane care trăiesc acum nu vor muri niciodată” a fost declarat public; și din acel moment, rămășița și „celelalte oi” au început să fie adunate la un loc, dar încă nu se identificaseră unul pe celălalt. A fost în data de 25 august 1923 când explicația pildei oilor și a caprelor a fost declarată poporului lui Dumnezeu și, de atunci încolo, rămășița și „celelalte oi” au aflat mai multe unele despre altele, însă tot nu s-au identificat unul pe celălalt. Din 1922 până în 1929, cunoașterea celor două clase una față de cealaltă a crescut, dar identitatea reală a „celorlalte oi” nu se cunoștea încă și a fost făcută cunoscută pentru prima dată în 1935, la congresul de la Washington (D.C.), când rămășița a văzut că „celelalte}}
 
}}
 
}}

Versiunea curentă din 5 octombrie 2022 14:07

Această pagină nu a fost verificată


280
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


în David și în capacitatea sa de a-l înfrunta pe uriaș, așa cum fac astăzi predicatorii cu privire la martorii lui Iehova. - l Sam. 17:33.
20 În mod similar, martorii lui Iehova nu sunt decât un grup mic de persoane, care aparent au putere mică sau deloc. Din 1922, acest mic grup a fost compus din „tineri” care „au viziuni”, mulți fiind chiar tineri ca vârstă și ca și cunoaștere a adevărului, dar cu toții „tineri” în sensul că sunt activi, serioși și zeloși pentru Dumnezeu și de regatul Său. (Ioel 2:28) Ei au viziuni despre regatul lui Dumnezeu și ei au credință deplină în ceea ce va aduce acel regat împotriva monstruozității și a tuturor celorlalți dușmani ai lui Dumnezeu. Acest mic grup de creaturi tinere a înaintat împotriva monstruozității uriașe, creată și organizată de Diavol și adusă în prim plan și instruită în toate artele șmecheriei și ale războiului diavolesc. Acești credincioși imitatori ai lui Cristos, cu „viața lor în propriile lor mâini” au mers înainte și s-au opus organizației satanice. Iehova a fost și este scutul și protecția lor, și El le îndrumă cursul și ei aruncă drept piatra adevărului, dată lor de mâna Domnului, și ea lovește ținta. Aceasta este deci lucrarea lui Iehova, „lucrarea sa ciudată” și el permite martorilor săi credincioși să aibă un rol în ea, iar ei trebuie să aibă încredere în El și într-adevăr au toată încrederea în El. Clasa Saul batjocorește pe martorii lui Iehova și își spun unii altora și chiar și martorilor credincioși: ”Nu puteți realiza nimic. De ce să fiți așa de proști și să vă ridicați împotriva statului, care vă cere să vă supuneți legii și să salutați drapelul și să practicați religia lor creată de om?” Lucrarea în care se angajează acum martorii lui Iehova și în care s-au implicat în mod deosebit încă din 1922 li s-a părut tuturor celorlalți ca fiind foarte ciudată. Dar nu este deloc ciudată pentru cei care iubesc dreptatea și urăsc inechitatea.
DREPTATE
21 Oamenii onești și sinceri iubesc ceea ce este drept, indiferent de cine este implicat. Iubitorul de dreptate privește ceea ce este drept într-o chestiune, fiind nerăbdător să se declare de partea a ceea ce este drept. Oricât de ciudată a părut privitorilor acțiunea lui David, era acolo un bărbat care privea cu o minte fără prejudecată, iar când lupta s-a încheiat, a știut de partea cui se afla. Acel bărbat era Ionatan, care, fără îndoială, auzise de David, dar nu pare să-l fi cunoscut sau identificat decât după ce lupta a avut loc. Saul vorbise cu David imediat înainte de luptă, dar nu părea să-l recunoască pe David sau să-l identifice, pentru că imediat după uciderea uriașului, Saul a poruncit să-i fie adus David înaintea lui: „Și Saul i-a zis: „Al cui fiu ești tu, băiete? Şi David a răspuns: „Eu sunt fiul servitorului tău Iese Betleemitul”. - 1 Sam. 17:58.
22 Ionatan văzuse lupta dintre David și Goliat și privise rezultatul cu cel mai mare interes. Se pare că se aflase prin
apropiere când Saul s-a adresat lui David: „Şi s-a întâmplat că, atunci când [David] a sfârşit să-i vorbească lui Saul, sufletul lui Ionatan s-a unit cu sufletul lui David; iar Ionatan l-a iubit ca pe propriul suflet.” -Sam. 18:1.
23 Iubirea lui Ionatan, care a luat naștere instantaneu, nu a fost o expresie a afecțiunii dintre două creaturi, cum ar fi aceea dintre cele două sexe, ci a fost o iubire dincolo de orice sau „mai presus de iubirea față de femei”. (2 Sam. 1:26) Ionatan a văzut imediat că David avea dreptate și se lupta pentru o cauză dreaptă și că Dumnezeu era cu el. El a observat că David și-a riscat viața pentru a păstra onoarea numelui lui Dumnezeu. El l-a iubit pe David pentru lucrarea sa dreaptă și lucrarea aceea nu i s-a părut deloc ciudată lui Ionatan. A fost iubirea sa pentru dreptate care s-a manifestat față de David. În inima lui Ionatan se afla ceea ce el i-a exprimat cândva mai târziu lui Saul cu privire la adevăratele sale sentimente: „Pentru că el [David] și-a riscat viața omorându-l pe filistean și Iehova a adus o mare victorie pentru tot Israelul. Tu ai văzut asta și ai fost foarte bucuros. De ce să păcătuiești și să verși sânge nevinovat omorându-l pe David fără motiv?”- 1 Sam. 19:5.
24 Știind că David avea dreptate și că avea favoarea lui Iehova Dumnezeu pentru că avea dreptate, Ionatan l-a iubit pe David cu o dragoste adevărată și pură și au fost legați unul de celălalt cu acea iubire pe care și Cristos o manifestă. Aici a fost ilustrată dragostea Ionadabilor, sau „celelalte oi”, pe care le-a reprezentat Ionatan, față de rămășiță, reprezentată în acest punct de David. Dragostea care există între rămășiță și Ionadabi, sau „celelalte oi”, nu este acea afecțiune sau relație după trup care este numită „dragoste”, dar care de fapt nu este deloc dragoste. Ionadabii și rămășița se iubesc unii pe ceilalți. Devotamentul lor altruist unul față de celălalt se datorează faptului că ambele părți iubesc dreptatea și urăsc răutatea și ambele caută și așteaptă să primească viața veșnică prin Isus Cristos, Domnul dreptății, care va conduce lumea în dreptate. Ionatan și David au fost iubitori de dreptate și ei i-au ilustrat pe acei oameni care sunt adevărați iubitori de dreptate.
25 Se întâmpla în data de 24 februarie 1918, când, pentru prima dată, mesajul „Milioane care trăiesc acum nu vor muri niciodată” a fost declarat public; și din acel moment, rămășița și „celelalte oi” au început să fie adunate la un loc, dar încă nu se identificaseră unul pe celălalt. A fost în data de 25 august 1923 când explicația pildei oilor și a caprelor a fost declarată poporului lui Dumnezeu și, de atunci încolo, rămășița și „celelalte oi” au aflat mai multe unele despre altele, însă tot nu s-au identificat unul pe celălalt. Din 1922 până în 1929, cunoașterea celor două clase una față de cealaltă a crescut, dar identitatea reală a „celorlalte oi” nu se cunoștea încă și a fost făcută cunoscută pentru prima dată în 1935, la congresul de la Washington (D.C.), când rămășița a văzut că „celelalte