Pagină:Stapanirile-cele-mai-inalte.djvu/7: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Neverificat: Pagină nouă: E d ; , | £ * Dacă găsim pe unul, care este consacrat lui Dum- Nezeu şi întradevăr se nizuieşte să facă ceiace l-a în- credinţa Domnul; care servește şi pe maidepar...)
 
 
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Starea paginiiStarea paginii
-
Neverificat
+
Verificat
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
E d ; ,
+
{{raw:data:p|28|Dacă găsim pe unul, care este consacrat lui Dumnezeu și într-adevăr se năzuiește să facă ceea ce l-a încredințat Domnul; care servește și pe mai departe cu credincioșie și supunere pe Domnul; care nu dă mâna cu dușmanul, și năzuințele căruia sunt binecuvântate de Domnul, roadele unuia ca acesta se arată ceea ce dovedește, că se bucură de aprobarea Domnului și umblă pe calea potrivită. (Ioan 15:8) Dacă pe cineva Domnul îl folosește în armonie cu cuvântul său, aceasta este o dovadă că purtarea lui este plăcută lui Dumnezeu. Deoarece este nedesăvârșit, va greși, dar toți aceia care se încred în Domnul, vor lăsa în seama Domnului să-l mustre, să-l îndrume și să-i îndrepte greșelile. (Evrei 12:6; Romani 8:33) Tot această regulă se aplică și asupra membrilor „Societății”, pentru că aceasta este regula stabilită de Domnul. Dacă Societatea apucă o cale greșită sau dovedește o purtare nepotrivită, atunci fiecare membru al poporului Domnului trebuie să încredințeze Domnului, ca să îndrepte purtarea ei și s-o îndrume spre calea potrivită. Nimeni nu are drept să se pună judecător, să se amestece în afaceri ce nu-l privesc și sa se poarte dușmănos față de lucrarea Domnului. „Tu cine ești, care judeci pe servul altuia? înaintea Domnului său stă sau cade. Și va sta, pentru că Dumnezeu poate să-l facă să stea.” - Romani 14:4.}}
| £ * Dacă găsim pe unul, care este consacrat lui Dum-  
+
{{raw:data:p|29|Dacă capitolul 13 din Romani se referă la biserică, înseamnă oare aceasta că bătrânii sau diaconii ar avea drept să judece și hotărască asupra umblării sau căii de urmat al bisericii? Putem fi siguri că nu. Bătrânii sunt sfătuitorii adunărilor și numai până la acel hotar au drept să acționeze, care i-l arată Scriptura. Diaconii sunt servitorii adunării și asemenea nu au mai multe drepturi decât, ce le dă Scriptura. Scriptura nu îndreptățește pe bătrâni și pe diaconi ca să judece și stabilească calea pe care s-o urmeze adunarea. Dacă se ivește ceva neregulă în adunare, atunci copii lui Dumnezeu sunt îndrumați la un procedeu oarecare, pe care Domnul a lăsat pentru ei. - Matei 18:15-18.}}
Nezeu şi întradevăr se nizuieşte să facă ceiace l-a în-
+
{{raw:data:p|30|Adunarea ca corporațiune este îndreptățită ca să facă cercetare în afacerile membrilor ei și ca să aducă sentințe asupra lor; însă nici o persoana nu este îndreptățită și înzestrată cu autoritate afară de cei doisprezece apostoli pe cari Domnul în mod special i-a înputernicit. Dacă capitolul 13 din Romani are ceva legătură cu stăpânirile din lume cu atât mai multă aplicare are asupra bisericii, pentru că se referă șa aceia, cari fac parte din familia lui Dumnezeu. Să examinăm acum îndrumările apostolului din verset în verset.}}
credinţa Domnul; care servește şi pe maideparte cu  
+
{{subtitlu|Textul}}
credincioşie şi supunere pe Domnul; care nu dă mâna  
+
{{raw:data:p|31|„Tot sufletul să se supună autorităților celor mai înalte. Căci nu este autoritate numai de la Dumnezeu; autoritățile care există sunt rânduite de Dumnezeu” (vers 1). Imediat se naște întrebarea, la cine să se supună poporul lui Dumnezeu. Este scris: „Iar când i se vor spune toate, atunci și însuși Fiul se va supune celui ce i-a supus toate, ca să fie Dumnezeu totul în toate.(1 Corinteni 15:28) Această scriptură într-adevăr ne dă răspunsul la întrebare. Aceasta arată că stăpânirile înalte sunt Iehova și Isus Cristos, și că stăpânirea cea mai înaltă este Iehova Dumnezeu. Apostolul spre ilustrarea legăturii dintre biserică și Cristos, se folosește de icoana relației dintre bărbat și femeie, și arată, că biserica este supusă lui Cristos. „Căci bărbatul este capul femeii, precum Cristos este capul bisericii, și acesta este mântuitorul corpului. Deci precum biserica se supune lui Cristos, așa să se supună femeile bărbaților lor în toate.(Efeseni 5:23,24) Mărturisirea inspirată a lui Iacob sprijine această concluzie. „Supuneți-vă drept aceia lui Dumnezeu. Opuneți-va diavolului și va fugi de la voi. Și apropiați-vă de Dumnezeu și se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile păcătoșilor și purificați inimile voastre cei îndoielnici la suflet.” (Iacob 4:7,8) Aceste scripturi dovedesc peste orice îndoială că cei unși numai așa vor primi aprobarea lui Dumnezeu, dacă se consacră pe deplin și fără rezerve Lui. Apostolul nu se poate să fi gândit autoritățile națiunilor ar fi „stăpânirile înalte”. Nu se poate ca să fie aceste mai înalte decât orânduiala poporului lui Dumnezeu, și ca să domnească asupra lor.}}
cu dușmanul, şi năzuinţele căruia sunţ binecuvântate  
+
{{raw:data:p|32|Apostolul spune: „Autoritățile care există sunt rânduite de la Dumnezeu”. (traducerea engleză Diaglott: „sunt clasate sub supremația lui Dumnezeu.) Se poate ca aceasta să se refere la stăpânirile existente pe pământ și nu la biserică? Următoarele cuvinte ale apostolului ne răspund la întrebare: „Iar acum a pus Dumnezeu membrele pe fiecare dintr-însele în corp după cum a voit... Și Dumnezeu a pus în biserică întâi pe apostoli, al doilea pe profeți, al treilea pe învățători, după aceea puteri, apoi darurile de vindecări, serviciile, dregătoriile, felurile limbilor. (1 Corinteni 12:18,28) Aceia cari țin și pe mai departe că apostolul s-a referit la stăpânirile lumii, când a vorbit că „stăpânirile care sunt, sunt orânduite de Dumnezeu”, ezită spre dovedirea părerii lor următoarele cuvinte a apostolului Petru: „Din dragoste pentru Domnul fiți supuși oricărei stăpâniri omenești (după originalul grecesc: oricărei creaturi omenești), atât împăratului ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și se laude pe oamenii de bine.(1 Petru 2:13,14) Examinarea amănunțită al acestui text ne arată, că aceasta nu se referă la stăpânirile și autoritățile înalte a națiunilor.}}
de Domnul, roadele unuia ca, acesta se arată, ceiace
+
{{raw:data:p|33|Expresia „stăpâniri omenești” amintită în textul citat, de origine înseamna creație omenească. Cum se poate spune, că vreo rânduială sau vreun așezământ ce este în biserică ar fi creație omenească? Atunci când omul Isus Cristos a denumit pe apostoli și i-a trimis ca pe conducătorii și cârmuitorii bisericii, nu au fost ei oare în înțelesul textului nostru făpturi omenești? Omul Isus Cristos a făcut aceasta, și pe cei ce i-a}}
ț dovedeşte, că se bucură, de aprobarea Domnului şi umb-
 
"lă pe calea potrivită. (oan 15: 8)- Dacă pe cineva Dom-
 
0 dovadă, că purtarea lui este plăcută lui Dumnezeu.  
 
Deoarece este nedesâvârşit, va, greşi, dar toţi aceia care  
 
se: încred în Domnul, vor lăsa în seamă Domnului să-l  
 
niustre, să-l îndrumeze şi să-l îndrepte greşelile, (Evrei  
 
12:6; Romani 8: 33), Tot această regulă se aplică şi
 
asupra membrilor „Societăţii“, pentrucă aceasta este re-
 
gula stabilită de Domnul. Dacă Societatea apucă o cale  
 
x
 
greșită sau dovedeşte o purtare nepotrivită, atunci fie-
 
- dinţeze Domnului, ca, să îndrepte purtarea ei şi s'0, în-,
 
*  drumeză'la calea potrivită. Nimenea nu are drept să  
 
se pună judecător, să se amestece în afaceri ce nu-l  
 
privesc şi să se poarte dușmănos faţă de lucrarea, Dom-
 
nului. „Tu cine ești, care judeci pe servul altuia? Inain-
 
.„ hezeu poate să-l facă să steie.“ — Romani 14: 4  
 
% Dacă capitolul 13 din Romani se referă la, biserică,  
 
i
 
drepţ, să judece şi hotărească asupra umblării sau  
 
- Căii dle urmat al bisericii? Putem fi siguri că nu. Bă.
 
“trâpi punt 'stătuitorii adunărilor Și numai până la acel  
 
-- Diagonji gupt servitorii adunării și asemenea nu au mai  
 
| multe. drepțuri decât, ce le dă, Scriptura. Scriptura, nu  
 
îndreptățește pe bătrâni şi pe diaconi ca, să judece şi să  
 
3 SfabileascĂ, calea care so urmeze adunarea. Dacă se  
 
„ ÎVERlf „CP YBohggegulă în adunare, atunci copiii lui: Dum-
 
"PAI iSunt, in dipmaţi la un procedeu Oareșcare, pe care  
 
T)prpngul 2;1Â934;Pspțru dânşii. Matei 18 : 15—18.  
 
ip Adunarea, !CA$pPrporaţiune este îndreptăţită, ca să  
 
Încă cercetare, în afaegrile membrilor ei și ca, să aducă  
 
seg ţinte :95Iprăa ora, însă nici o persoană nu este în-
 
dreptăţită, Bi stpzestzajiiq cu autoritate afară de cei doi-
 
Spriezece, Anoste i B&-63ri Domnul în mod special i-a  
 
E ÎNDtATDIRi tr, Dagă „REDILPIUL, „13 din Romani are ceva  
 
„ARĂ (Și 6iăipânirile, din Jung, cu atât mai multă, apli-
 
"eRBOsAre Asupra bispricii, > pențiazcă se. referă la aceia,  
 
A cazu fe
 
„„ ASH) Îndrumgrile ape
 
Textul NISE o
 
Usilolongo) BI9TEO,,  :roliuoastă a.
 
oră pAQuiNILetă SĂ eesti ap Atităţilor celor mai  
 
n ÎN) Pe a fă B iS(suhutpritie dlecăl„pugai dela Dum-
 
uțui din, verset în verset,
 
| fi Înfpdiaţ se opaste, intrfipaaga, la cine să,
 
PRI dipooruldui Dumnezeu, BRIALAGIjS; „lar când -
 
198P aYRfotP PonRri30848y af, sia inaii iFluk.pe va su-
 
nul îl foloseşte în armonie cu cuvântul său, aceasta esta
 
care :membru' al Poporului Domnului. trebuie să încre-
 
că, - .
 
ceastă concluzie,
 
Însgamnă oare aceasta, că bătrânii sau diaconii ar avea _
 
i hotare ip „drept să acţioneze, care i-l arată Scriptura. *
 
pune celui ce i-a Supus toate, ca să fie Dumnezeu totul  
 
în toate.(1 Corinteni 15 :28) Această, scriptură, într:
 
adevăr ne dă răspunsul ]a_întrebaze. Aceasta arată,
 
că stăpânirile înalte su Iehova şi Isus Christos, și că  
 
stăpânirea cea mai înaltă este Iehova Dumnezeu. Apow-
 
tolul spre ilustrarea, legăturei dintre biserică şi Chris-
 
tos, se foloseşte de icoana, relaţiei dintre bărbat şi fe-
 
meie, şi arată, că biserica este supusă lui Christos.  
 
„Căci bărbatul este capul femeii, precum şi Christos
 
este capul bisericii și acesta este mântuitorul corpului.  
 
„Deci precum biserica, se supune lui „Christos, aşa să se  
 
supună şi' femeile bărbaţilor lor în toate.(Eitescni 5:  
 
„28, 24) Mărturisirea, inspirată a, Jui Iacob sprijineşte a-
 
„Bupuneţi-vă drept aceia lui Dumue-
 
zeu. Opuneţi-diavolului și va fugi dela voi. Si apro-
 
Piaţi-vă de Dumnezeu şi se va apropia de voi, Curăţiţi.  
 
vă mâinile Păcătoşilor şi puriiicaţi inimile voastre cei  
 
îndoielnici la suflet, (lacob 4:7, 8). Aceste scripturi  
 
dovedesc peste orice îndoială, că cei “Unși numai așa vor  
 
“primi aprobarea lui, Dumnezeu, dacă se consacră, pe-
 
deplin. şi fără rezerve Lui. Apostolul nu poate să fi  
 
„gândit, autorităţile naţiunilor ar fi „Stăpânirile înal-
 
te“. Nu se poate, că, să fie aceste mai înalte decât  
 
„tea Domnului său stă sau cade. Şi va, sta, pentrucă Dum. orânduiala poporului lui Dumnezeu, şi ca să. domneas-
 
că asupra, lor, | |  
 
* Apostolul spune: "Autorităţile care există sunt  
 
gânduite dela Dumnezeu („traducerea engleză, Diaglott:  
 
“sunt clasate sub supremaţia, lui Dumnezeu.) se poate”
 
ca aceasta să se refere la stăpânirile existente pe pă-
 
Mânt, şi nu la “biserică? Următoarele cuvinte ale| apos-
 
lui 7% răspurid. la înțtebare: „lar acuma pus Dum--
 
„hezeu membrele pe fiecare dintr'însele în corp dupiăcum
 
a voit... Si Dumnezeu a pus în biserică întâi pe POS
 
toli, al doilea pre proieţi, al treilea, pe învăţători, Hupă:.
 
„aceia puteri, apoi darurile de vindecări, serviciile, di-
 
regătoriile, feliurile limbilor. (I_ Corinteni 12:18 28)  
 
„Aceia care ţin ȘI Pe maideparte că apostolul s'a referit  
 
la stăpânirile lume) „Când a vorbit Că nstăpânirile. are
 
sunt, sunt orânduite de Dumnezeu, eitează spre dove.-
 
direa părerii lor următoarele cuvinte a apostolului Peţ.- |
 
ru: „Din dragoste pentru Domnul fiţi supuşi oricărei  
 
stăpâniri omeneşti (după orginalul grecese: oricărei  
 
creaturi omeneşti), atât împăratului ca, înalt stăpânitor,  
 
i iVERrițĂ Ale BATRotăiatil,oupbnâgdhite de Dumne, | când omul pe
 
A
 
cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimişi de el să  
 
pedepsească pe tăcătorii de rele şi să laude pe oamenii  
 
de bine.(1 Petru  
 
2 : 13, 14) „Examinarea amănunţiți,
 
_etru 2 : 18,14) .
 
e Raț sli, tg hu Pbupnezeu Să examinăm „al acestui „bezt. ne arată, că aceasta nu se referă la  
 
stăpânirile și autorităţile înalte. al naţiunilor,
 
„Stăpâniri omeneşti“ amintită în tex-
 
33 Expresiunea,
 
tul citaţ, de. origină înseamnă, creaţie omenească, Cum  
 
se poate spune, că vre.g rânduială sau vre-un aşezământ
 
ce este în biserică ar fi: creație omenească? Atunci  
 
. Christos a denumit pe apostoli și i-a  
 
„trimis ca pe conducătorii şi cârmuitorii bisericii, nu au  
 
fost ei oare în înţelesul textului. nostru făpturi omeneşti?  
 
Omul Isus” Christos a făcut, aceasta, şi pe cei ce i-a  
 
Ti
 
ceia
 

Versiunea curentă din 2 mai 2020 16:37

Această pagină a fost verificată


28 Dacă găsim pe unul, care este consacrat lui Dumnezeu și într-adevăr se năzuiește să facă ceea ce l-a încredințat Domnul; care servește și pe mai departe cu credincioșie și supunere pe Domnul; care nu dă mâna cu dușmanul, și năzuințele căruia sunt binecuvântate de Domnul, roadele unuia ca acesta se arată ceea ce dovedește, că se bucură de aprobarea Domnului și umblă pe calea potrivită. (Ioan 15:8) Dacă pe cineva Domnul îl folosește în armonie cu cuvântul său, aceasta este o dovadă că purtarea lui este plăcută lui Dumnezeu. Deoarece este nedesăvârșit, va greși, dar toți aceia care se încred în Domnul, vor lăsa în seama Domnului să-l mustre, să-l îndrume și să-i îndrepte greșelile. (Evrei 12:6; Romani 8:33) Tot această regulă se aplică și asupra membrilor „Societății”, pentru că aceasta este regula stabilită de Domnul. Dacă Societatea apucă o cale greșită sau dovedește o purtare nepotrivită, atunci fiecare membru al poporului Domnului trebuie să încredințeze Domnului, ca să îndrepte purtarea ei și s-o îndrume spre calea potrivită. Nimeni nu are drept să se pună judecător, să se amestece în afaceri ce nu-l privesc și sa se poarte dușmănos față de lucrarea Domnului. „Tu cine ești, care judeci pe servul altuia? înaintea Domnului său stă sau cade. Și va sta, pentru că Dumnezeu poate să-l facă să stea.” - Romani 14:4.
29 Dacă capitolul 13 din Romani se referă la biserică, înseamnă oare aceasta că bătrânii sau diaconii ar avea drept să judece și să hotărască asupra umblării sau căii de urmat al bisericii? Putem fi siguri că nu. Bătrânii sunt sfătuitorii adunărilor și numai până la acel hotar au drept să acționeze, care i-l arată Scriptura. Diaconii sunt servitorii adunării și asemenea nu au mai multe drepturi decât, ce le dă Scriptura. Scriptura nu îndreptățește pe bătrâni și pe diaconi ca să judece și să stabilească calea pe care s-o urmeze adunarea. Dacă se ivește ceva neregulă în adunare, atunci copii lui Dumnezeu sunt îndrumați la un procedeu oarecare, pe care Domnul a lăsat pentru ei. - Matei 18:15-18.
30 Adunarea ca corporațiune este îndreptățită ca să facă cercetare în afacerile membrilor ei și ca să aducă sentințe asupra lor; însă nici o persoana nu este îndreptățită și înzestrată cu autoritate afară de cei doisprezece apostoli pe cari Domnul în mod special i-a înputernicit. Dacă capitolul 13 din Romani are ceva legătură cu stăpânirile din lume cu atât mai multă aplicare are asupra bisericii, pentru că se referă șa aceia, cari fac parte din familia lui Dumnezeu. Să examinăm acum îndrumările apostolului din verset în verset.
31 „Tot sufletul să se supună autorităților celor mai înalte. Căci nu este autoritate numai de la Dumnezeu; autoritățile care există sunt rânduite de Dumnezeu” (vers 1). Imediat se naște întrebarea, la cine să se supună poporul lui Dumnezeu. Este scris: „Iar când i se vor spune toate, atunci și însuși Fiul se va supune celui ce i-a supus toate, ca să fie Dumnezeu totul în toate.” (1 Corinteni 15:28) Această scriptură într-adevăr ne dă răspunsul la întrebare. Aceasta arată că stăpânirile înalte sunt Iehova și Isus Cristos, și că stăpânirea cea mai înaltă este Iehova Dumnezeu. Apostolul spre ilustrarea legăturii dintre biserică și Cristos, se folosește de icoana relației dintre bărbat și femeie, și arată, că biserica este supusă lui Cristos. „Căci bărbatul este capul femeii, precum Cristos este capul bisericii, și acesta este mântuitorul corpului. Deci precum biserica se supune lui Cristos, așa să se supună femeile bărbaților lor în toate.” (Efeseni 5:23,24) Mărturisirea inspirată a lui Iacob sprijine această concluzie. „Supuneți-vă drept aceia lui Dumnezeu. Opuneți-va diavolului și va fugi de la voi. Și apropiați-vă de Dumnezeu și se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile păcătoșilor și vă purificați inimile voastre cei îndoielnici la suflet.” (Iacob 4:7,8) Aceste scripturi dovedesc peste orice îndoială că cei unși numai așa vor primi aprobarea lui Dumnezeu, dacă se consacră pe deplin și fără rezerve Lui. Apostolul nu se poate să fi gândit că autoritățile națiunilor ar fi „stăpânirile înalte”. Nu se poate ca să fie aceste mai înalte decât orânduiala poporului lui Dumnezeu, și ca să domnească asupra lor.
32 Apostolul spune: „Autoritățile care există sunt rânduite de la Dumnezeu”. (traducerea engleză Diaglott: „sunt clasate sub supremația lui Dumnezeu.”) Se poate ca aceasta să se refere la stăpânirile existente pe pământ și nu la biserică? Următoarele cuvinte ale apostolului ne răspund la întrebare: „Iar acum a pus Dumnezeu membrele pe fiecare dintr-însele în corp după cum a voit... Și Dumnezeu a pus în biserică întâi pe apostoli, al doilea pe profeți, al treilea pe învățători, după aceea puteri, apoi darurile de vindecări, serviciile, dregătoriile, felurile limbilor. (1 Corinteni 12:18,28) Aceia cari țin și pe mai departe că apostolul s-a referit la stăpânirile lumii, când a vorbit că „stăpânirile care sunt, sunt orânduite de Dumnezeu”, ezită spre dovedirea părerii lor următoarele cuvinte a apostolului Petru: „Din dragoste pentru Domnul fiți supuși oricărei stăpâniri omenești (după originalul grecesc: oricărei creaturi omenești), atât împăratului ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să se laude pe oamenii de bine.” (1 Petru 2:13,14) Examinarea amănunțită al acestui text ne arată, că aceasta nu se referă la stăpânirile și autoritățile înalte a națiunilor.
33 Expresia „stăpâniri omenești” amintită în textul citat, de origine înseamna creație omenească. Cum se poate spune, că vreo rânduială sau vreun așezământ ce este în biserică ar fi creație omenească? Atunci când omul Isus Cristos a denumit pe apostoli și i-a trimis ca pe conducătorii și cârmuitorii bisericii, nu au fost ei oare în înțelesul textului nostru făpturi omenești? Omul Isus Cristos a făcut aceasta, și pe cei ce i-a