Această pagină nu a fost verificată
1 Septembrie, 1938
Turnul de Veghe
265
Prin urmare, astăzi vedem în desfășurare „Lucrarea stranie a lui Dumnezeu” de a declara adevărul despre și cu privire la regatul lui și că regatul lui este împotriva religioșilor. Toți cei care se împotrivesc lui Iehova, Regelui și regatului său sunt clasificați ca inamici și de aceea „lucrarea sa stranie” va fi urmată de „actul straniu” a lui Dumnezeu în care toți adversarii Regelui său uns vor fi puși pe fugă și în cele din urmă distruși. „Lucrarea stranie” a lui Dumnezeu este să înștiințeze toți oamenii că El este împotriva religioniștilor, precum și împotriva tuturor celorlalți adversari. „Actul său straniu” este distrugerea tuturor adversarilor.
26 Ilustrația făcută în timpuri străvechi arată, așadar, cu siguranță că religioniștii, conduși de Ierarhia romano-catolică, și toți cei care sunt împotriva lui Iehova Dumnezeu și a regatului său sunt anti-Dumnezeu și anti-regat. Altfel spus, există o alianță din partea religioniștilor care pretind că sunt pentru Dumnezeu cu toți cei care se opun în mod deschis lui Dumnezeu și regatului său, iar scopul acestei conspirații sau alianțe este de a distruge pe martorii lui Iehova. Aceasta susține concluzia că, după distrugerea elementelor religioase la Armaghedon, ceilalți din organizația lui Satan vor continua să se opună violent tuturor celor care sunt de partea lui Iehova și a Regelui său. Asemenea dușmani constituie forțele lui Satan, aliniate în deplină opoziție față de organizația lui Iehova. De aceea, martorii lui Iehova trebuie să țină cont de faptul că împotrivirea față de ei și de lucrarea lor va continua până când Iehova, prin Cristos Isus, îi va lovi pe adversari în bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic. Este un fapt binecunoscut că, în împlinirea acestei ilustrații profetice, religioșii, comuniștii și naziștii, și fasciștii, elementul politic profesional și iubitorii de bani, sunt cu toții împotriva lui Dumnezeu și a Regelui său, Cristos Isus, și a martorilor săi de pe pământ. Toată această opoziție este îmbrățișată în declarația despre „regi și conducători ai pământului”, despre care Dumnezeu a făcut cu mult timp în urmă să fie scrisă: „Regii pământului își ocupă pozițiile și conducătorii stau la sfat împreună împotriva Domnului și împotriva unsului său, spunând: „Să rupem legăturile lor și să aruncăm funiile lor!” (Ps. 2: 2, 3) Domnul dezvăluie acum poporului Său această asociere a dușmanilor combinați împotriva lui și a martorilor săi și el face acest lucru pentru încurajarea, mângâierea și speranța lor.
IO-NATAN
27 Rolul jucat de Ionatan, fiul lui Saul, este important și de aceea este profitabil să îi observăm viața mai ales în detaliu. Numele „Ionatan” (Io-natan) înseamnă „dat de Iehova” sau „darul lui Iehova”. Ultima parte a numelui său, Natan, este cuvântul ebraic din care derivă numele „Nethinim”, însemnând „cei oferiți”, adică „dați” pentru serviciul lui Iehova la templu. (1 Cron. 9:2) Aceasta ar indica faptul că Ionatan îi reprezintă pe cei care slujesc la templu. La nașterea sa, Saul și-a considerat
fiul ca pe un „dar” de la Dumnezeu. El a fost, însă, mai ales darul lui Iehova pentru a-l sluji pe regele persecutat David, care a ilustrat Capul templului. În linie cu această concluzie, clasa modernă a lui Saul, adică religioniștii, pretinde că clasa modernă Ionatan este un dar pentru ei, pentru a fi exploatată și patronată de religioniști. Numele, totuși, marchează clasa pe care Ionatan a ilustrat-o ca fiind „darul lui Iehova” pentru Cristos Isus, Mai Marele David, și pentru „picioarele” lui Cristos, rămășița de acum de pe pământ (Ioan 17:1, 2), prin urmare arătând clar că Ionatan i-a ilustrat pe „însoțitorii” celor unși.
28 Ionatan a fost primul-născut fiu al lui Saul și, prin urmare, era presupusul moștenitor al tronului lui Israel. (1 Cron. 8:33; 1 Sam. 20:30, 31) Ionatan a avut urmași care au continuat în Israel. (1 Cron. 8:34-40) Era un expert cu arcul și probabil că a învățat de la bunicul său Chiș, al cărui nume înseamnă „arc”, să folosească arcul eficient și cu măiestrie. (1 Sam. 18:4) Urmașii lui Ionatan păreau să fi învățat arcul de la Ionatan (1 Cron. 8:40) Acest lucru poate însemna că această clasă ilustrată aici de Ionatan se va alătura altora pentru a trage cu săgeți în adversarii regatului lui Dumnezeu; iar faptele arată că fac exact acest lucru. -Ier. 50:14.
29 Clasa „omul păcatului”, în special Ierarhia romano-catolică, spune despre cei care susțin organizația romano-catolică: „Ei sunt copiii noștri spirituali; sunt copii ai bisericii și, prin urmare, sunt un dar pentru noi, Ierarhia”. Marii moguli ai Ierarhiei cer așa-zișilor lor „copii ai bisericii” să se adreseze preoților cu apelativul „Părinte” și să se adreseze marelui mogul ca „Sfântul Părinte”. Clericii religioși pretind că au fost unși și rânduiți de Dumnezeu pentru a declara mesajul lui (adică, conform propriei lor idei despre mesaj). Ierarhia romano-catolică conduce de mult timp, ca niște regi și prinți ai Israelului spiritual, așa cum spune despre aceștia apostolul Pavel, „au domnit ca regi fără noi” (1 Cor. 4:8); și, în același timp, au exercitat puterea politică și temporală în toată „Creștinătatea”, fiind într-adevăr o organizație politică și comercială navigând sub un nume religios. Așa-zișii clerici „protestanți” pretind că sunt reprezentanți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și susțin că toți „copiii spirituali” din organizația lor sunt darul lui Dumnezeu pentru ei și, astfel, clerul se pune mai presus de laici și „merg țanțoși” ca și cum ar fi importanți printre celelalte creaturi. Atât organizațiile catolice, cât și cele protestante urmează un parcurs similar, dar în cadrul acestor organizații au existat și încă mai există acei bărbați și femei cinstiți și sinceri care doresc dreptatea și care caută calea spre Sion. Urmând această cale, la timpul potrivit, ei vor găsi „autostrada” (Isaia 35:8), pentru că, fără îndoială, mulţi din marea mulţime vor ieși din aceste organizaţii religioase şi vor lua poziție de partea lui Dumnezeu şi a regatului lui.
