Versiunea curentă din 11 noiembrie 2020 05:49

Autoritățile superioare (partea 2)

Data publicării: 15.06.1929 Volumul: 50 (L) Numărul: 12

pages Cover-192

  „Iar pe pământ nelinişte a naţiunilor cu nedumerire, și marea și valurile [neliniștiții, nemulțumiții] mugind; inimile oamenilor fiind doborâte de frică urmărind acele lucruri care vin pe pământ: pentru că puterile cerului vor fi zguduite... Când aceste lucruri încep să se îndeplinească, atunci să știți că Regatul lui Dumnezeu este aproape. Priviți sus, și ridicați-vă capetele; pentru că răscumpărarea voastră se apropie.” - Luca 21:25-31; Matei 24:33; Marcu 13:29

Străjerule, cât mai este din noapte?

Trebuie să vină dimineaţa şi noaptea, de asemenea! - Isaiah

CONȚINUT

Stăpânirile cele mai înalte	179
Taxe	181
Motiv pentru supunere	182
Război	183
Timp pentru trezire	184
Întrebări pentru studiul Berean	185
Iehova, Marele Învățător	186
Împotrivire față de împărăția lui Christos	189
O scrisoare	191
Întâlniri de serviciu	182
Înlăturarea partidelor	178
A expirat abonamentul tău?	178
Adevăr pentru orbi	178
Studii Biblice Bereane	178

„Voi sta de veghe la postul meu și mă voi așeza pe Turn, și voi veghea să văd ce îmi va spune El, și ce răspuns voi da celor ce mi se opun.” - Habacuc 2:1

This journal

ACEASTĂ REVISTĂ

MISIUNEA SA SACRĂ

ACEASTĂ revistă este publicată cu scopul de a ajuta oamenii să înțeleagă planul divin. Oferă studiu biblic sistematic în care se pot implica toți cititorii ei. Face anunțuri cu privire la vizite făcute la clase biblice de către vorbitori care călătoresc, anunță întruniri și dă rapoarte. Anunță programe radio și publică instrucție biblică potrivită pentru radiodifuzare.

Aderă strict la Biblie ca și Cuvântul revelat al Adevărului lui Dumnezeu. Consideră ferm marele sacrificiu de răscumpărare ca și doctrina fundamentală prin care toate doctrinele sunt măsurate. Este liberă de partide, secte și crezuri omenești. Nu își asumă o atitudine dogmatică, dar invită cu încredere o examinare atentă a declarațiilor publicate în lumina Cuvântului infailibil a lui Dumnezeu. Nu se implică în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.

PENTRU NOI SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR

CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul cerului și pământului și este din veșnicie în veșnicie; că Logos a fost începutul creației sale; că Logos a devenit un om; că el este acum Domnul Isus Cristos în glorie îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ.

CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și omul a fost pus pe el; că omul cu voința lui nu s-a supus legii lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din motivul actului nedrept a lui Adam toți oamenii se nasc păcătoși și fără drept de viață.

CĂ ISUS a fost făcut o creatură umană pentru a putea să devină Răscumpărătorul omului; că și-a dat viața ca sacrificiu pentru om și prin urmare a produs un preț de răscumpărare; că divinul Isus a fost ridicat din morți, urcat în cer și a prezentat valoarea sacrificiului său uman ca și prețul de răscumpărare pentru om.

CĂ TIMP DE MULTE SECOLE Dumnezeu, prin Cristos, a selectat dintre oameni membrii bisericii sale, care constituie corpul lui Cristos; că misiunea bisericii este să urmeze pașii Domnului ei Cristos Isus, să crească în asemănarea lui, să dea mărturie pentru numele și planul Dumnezeului Iehova și pe urmă să fie glorificată cu Cristos Isus în regatul ceresc; Că Cristos, Capul și corpul, constitue „sămânța lui Avraam” prin care toate familiile pământului vor fi binecuvântate.

CĂ LUMEA S-A SFÂRȘIT; că Domnul Isus sa întors și acum este prezent; că Iehova a pus pe Cristos Isus pe tronul său și acum comandă tuturor națiunilor și popoarelor să asculte și să I se supună.

CĂ SPERANȚA POPOARELOR pământului este restaurarea la perfecțiune umană în timpul domniei lui Cristos; că domnia lui Cristos va permite oportunitatea fiecărui om să aibă parte de o judecată corectă pentru viață și cei care se supun vor locui pe pământ pentru totdeauna într-o stare de fericire.

Prețul abonamentului anual

STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIVERSE REGIUNI, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD 7$. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Expres sau Mandat Poștal sau prin Cec Bancar. Cele Canadiene, Britanice, Africa de Sud și Australiene ar trebui făcute doar la birouri de filiale. Remiterile din diverse teritorii împrăștiate pot fi făcute la oficiul Brooklyn, dar doar prin Mandat Poștal internațional.(Traduceri străine a acestei reviste apar în diferite limbi.) Termeni la proviziile Domnului: Toți studenții bibliei care din motiv de vârstă înaintată sau alte infirmități ori greutăți, nu pot să plătească pentru această revistă, vor fi aprovizionați gratuit dacă trimit o carte poștală în fiecare lună Mai prezentându-și cazul și solicitând asemenea aprovizionare. Nu doar că dorim, dar suntem nerăbdători ca toți aceștia să fie continuu pe lista noastră și în contact cu studiile Bereane. Înștiințare pentru abonați: Înștiințarea pentru un nou abonament sau prelungire va fi trimisă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. Un formular de prelungire necompletat (purtând anunțul de expirare) va fi trimis cu această revistă cu o lună înainte de expirarea abonamentului. Înscrisă ca chestiuni de poștă de clasa doua la Brooklin, N. Y., Oficiul poștal. Document din Martie 3, 1879. FUNCȚIONARI: Președinte: J.F. RUTHERFORD; Secretar: W.E. Van Amburgh COMITETUL EDITORIAL ' ~ J.F. RUTHERFORD W.E. VAN AMBURGH J. HEMERY R.H. BARBER E.J. COWARD

GRUPE DE STUDIU

Toate grupele de studiu și toți individualii care studiază vor menționa stația de radio în jurul căreia se recepționează adevărul. Aceasta se poate dovedi un mijloc de a deschide calea plasării de cărți în mâinile oamenilor. Țineți minte că scopul principal al radioului este de a atrage atenția oamenilor asupra adevărului și apoi de a le furniza ocazia să câștige o mai mare înțelegere a adevărului prin citirea mesajului tipărit. Oricine este angajat în lucrarea din casă în casă a teritoriului deservit acum prin emiterea de programe de către rețeaua Watchtower poate avea o parte în a spune oamenilor că acest serviciu unic este disponibil în fiecare duminică. Radioul folosit de către Societate, descris mai pe larg în Turnul de veghere din 1 martie 1929 (pagina 66), se dovedește a fi o metodă accesibilă și eficientă de înștiințare publică despre acest program.

ȚI-A EXPIRAT ABONAMENTUL?

Din timp în timp departamentul „Abonamente” primește o scrisoare de la câte un abonat care își manifestă surprinderea că numele său a fost „eliminat” din lista Turnului de veghere. în folosul abonaților se explică încă o dată aici că întreruperea unui abonament expirat se face în mod automat în fiecare caz. Mașina folosită pentru a tipări adresa, eticheta sau plicul este în așa fel construită încât plăcuța ce conține adresa este „eliminată” în mod automat din listă la expirare. Un formular în alb (însoțit de o notă despre expirarea abonamentului) este trimis împreună cu revista cu o lună înainte ca abonamentul să expire. în ce privește abonamentele din străinătate, nota de expirare este trimisă împreună cu revista cu două luni înainte.

ADEVĂR PENTRU NEVĂZĂTORI

Câteva cărți ale Societății și Tumul de veghere au fost editate pentru beneficiul nevăzătorilor. Este folosită metoda (alfabetul) Braille. Cărțile sunt împrumutate nevăzătorilor fără plată. Ele sunt și vândute la prețul care acoperă cheltuielile de producție. Pentru mai multe informații adresați-vă Watch Tower Bible & Tract Society, Filiala pentru nevăzători, Logansport, Indiana.

Studiile Biblice Bereane I.B.S.A.

„Desfătează-te în Iehova” Numărul din 1 mai 1929

Săptămâna începând din 7 iulie 1-22, Săptămâna începând din 14 iulie 23-42

„Iehova este suprem” Numărul din 15 mai 1929

Săptămâna începând din 21 iulie 1-18, Săptămâna începând din 28 iulie 19-32

179

Stăpânirile cele mai înalte

„De aceea, cine se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu; și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda“ - Romani 13:2.

Partea II.

¹ IEHOVA este stăpânirea supremă, Isus Cristos și lehova sunt înaltele stăpâniri, iar aranjamentul privind Biserica vine de la lehova prin Cristos. Toți membrii Bisericii, care sunt plăcuți lui lehova și lui Isus Cristos, trebuie să se supună de bună voie acestui aranjament divin. Nu există nici o excepție de la această regulă; de aceea, această regulă ar trebui să fie ținută minte totdeauna de unșii Domnului și să fie urmată strict. Bineînțeles că nu există conflict între stăpânirea înaltă și cea supremă, deoarece Cristos și Dumnezeu sunt totdeauna în deplină armonie, lin traducător redă textul astfel: „Fiecare persoană să fie supusă autorităților superioare!" (Diaglott). Apostolii pot fi cuprinși în autoritățile superioare, deoarece ei sunt superiori tuturor celorlalți din Biserică, cu excepția lui Cristos și Iehova. Această Scriptură a fost mult timp aplicată de creștini la guvernele națiunilor și la puterile lor. Cu toate acestea, este clar că în mintea lui Pavel nu era un astfel de cuget când a scris aceste cuvinte.

² Cuvântul „osândă" (versetul 2) din textul de mai sus este tradus din cuvântul grecesc krima și înseamnă judecată, și este tradus astfel în Versiunea Revizuită. în Diaglott el este tradus „pedeapsă". Categoric, toți creștinii pot vedea acum că aranjamentul sau stăpânirea lui Dumnezeu, amintit în text, nu se referă la stăpânirea sau la aranjamentul națiunilor. Este adevărat că Dumnezeu nu a împiedicat națiunile pământului să facă legi și să le aplice, dar răspunderea pentru aceste legi nu este a lui Iehova. El a permis acest lucru prin faptul că nu l-a interzis. Textul zice că aceasta este rânduiala lui Dumnezeu; prin urmare, trebuie să înțelegem că Iehova își asumă răspunderea pentru aceasta.

³ Nu s-ar putea spune că Dumnezeu judeca lumea în zilele Iui Pavel, pentru că însuși Pavel a scris că 'Dumnezeu a rânduit o zi [în viitor] în care va judeca lumea după dreptate' (când guvernele nedrepte nu vor mai exista) și că acea judecată va fi prin Isus Cristos. (Fapte 17:31; Apocalipsa 20:4) Judecata la care se referă apostolul Pavel în Romani 13:2 trebuie să se aplice Bisericii, și această judecată trebuie să fie făcută de puterea pe care Dumnezeu a rânduit-o să judece Biserica. în sprijinul acestei argumentări, observați următoarele: „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor care nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu?" (1 Petru 4:1 7) Observați cuvintele lui Pavel către Galateni (5:10): „Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gândiți altfel [despre circumcizie]. Dar cel ce vă tulbură, va purta osânda [krima], oricine ar fi el".

⁴ Dacă „osânda" amintită în Romani 13:2 avea să fie dată și aplicată de puterile guvernelor păgâne, atunci această judecată trebuia să fie făcută și aplicată de un anumit om ca judecător; acest lucru este contrar Cuvântului lui Dumnezeu, indiferent cine este acel om. Nici un om, din Biserică sau din afara Bisericii, nu este autorizat să judece pe cel care este în Biserică. „Așadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci același lucruri ... Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata Iui Dumnezeu?" (Romani 2:1, 3) De aceea, trebuie să tragem concluzia că „osânda" la care se face referire în Romani 13:2, este judecata pe care Domnul a aranjat-o în propria Sa organizație, prin Capul acestei organizații, sau prin cei pe care Domnul i- a numit s-o facă.

⁵ declarației lui Pavel (Romani 13:2) este aceasta: oricine din Biserică, care se împotrivește aranjamentului pe care Dumnezeu l-a făcut pentru conducerea Bisericii Sale, se împotrivește Iui Dumnezeu, prin urmare va primi pedeapsă de la Dumnezeu prin Isus Cristos pentru că face astfel. Fie că autoritățile națiunilor pedepsesc sau nu pe cei nelegiuiți, aceasta atârnă adesea de câtă influență are asupra judecătorului cel acuzat de crimă. în judecata lui Dumnezeu nu există părtinire. Textul zice: „De aceea, oricine se împotrivește", și prin urmare se aplică la toți,

180

fără nici o excepție. Numai acest fapt ar limita judecata la organizația lui Dumnezeu prin autoritățile din organizația lui Dumnezeu, numite să judece.

⁶ „Conducătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la ea" (versetul 3). Cine sunt conducătorii amintiți aici? Cuvântul „conducător" derivă din grecescul archoon și mai este tradus cu prinț sau prinți. Satan este conducătorul principal sau prințul lumii acesteia. În cazul în care cuvântul „conducători" folosit de Pavel în Romani 13:3 nu se aplică la aranjamentul din Biserică, atunci trebuie să se aplice la Satan și la organizația sa. Oare Satan, prințul răului, sau oricare parte a organizației sale, este de temut pentru cei care fac răul din Biserică? Mai mult ca sigur că nu. Dacă cineva din Biserică face ce este rău și prin urmare lucrează împotriva organizației lui Dumnezeu, acela este exact lucrul pe care Satan, prințul acestei lumi, ar dori ca el să-l facă. Oare nu conducătorii puterilor păgâne i-au făcut pe membrii Bisericii timpurii să facă răul, prin asocierea cu organizația Diavolului? În loc să-i pedepsească pe oameni pentru că au făcut aceasta, organizația Diavolului sau puterile păgâne ale ei i-au lăudat și slăvit.

⁷ Mai mult, se poate spune că acești conducători ai guvernelor prezente de pe pământ „nu sunt de temut pentru o faptă bună?" Cei unși și consacrați pe deplin ai lui Dumnezeu umblă prin țară, făcând binele prin predicarea veștii bune despre Dumnezeu și împărăția Sa, iar conducătorii puterilor acestor națiuni îi arestează, îi amenință și îi bagă în pușcărie pentru că fac binele. 'Primesc laudă' de la prinții sau conducătorii acestei lumi acei colportori și lucrători credincioși, care merg din ușă în ușă și astfel fac binele, ducând mesajul împărăției oamenilor de pe pământ? Nimeni n-a auzit vreodată că ei au primit laudă pentru că au făcut aceasta. Când Pavel zice: „Vrei dar să nu-ți fie frică de stăpânire?", se poate afirma că el a vrut să spună că unșii lui Dumnezeu trebuie să se teamă de prinții acestei lumi și de conducătorii din organizația ei? Dacă aceasta ar fi adevărat, atunci toți s-ar reține de la a fi un martor pentru gloria lui Dumnezeu. Aceasta este exact ceea ce ar dori Diavolul ca ei să facă.

⁸ O Ilustrație: Recent, un reprezentant al Societății, unul din copiii Iui Dumnezeu, a început să predice evanghelia în îndepărtata țară a Liberiei, Africa, plasând în mâinile oamenilor din acea țară cărți tipărite care conțineau evanghelia. Guvernul l-a informat că trebuia să înceteze, că nu trebuia să mai pună în circulație cărți, broșuri sau literatură, ori să mai țină cuvântări publice, până când autoritățile îi vor acorda permisiunea să facă aceasta. Cu toate acestea, el a continuat și a pus în mâinile oamenilor un mare număr de cărți. Dacă el s-ar fi supus autorităților, atunci n-ar mai fi predicat evanghelia. El a ascultat de Domnul și a fost ocrotit. EI a făcut binele, dar nu a primit laudă de la guvernatorii locali.

⁹ Prin urmare, este evident că aceste cuvinte ale lui Pavel înseamnă următoarele: Voi, care sunteți unșii lui Dumnezeu, să vă temeți de stăpânire (Cristos Judecătorul); conducătorii (Cristos și cei care acționează sub conducerea Lui) nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea; și, dacă voi faceți ce este bine, veți primi laudă de la această stăpânire (Cristos și cei din organizația Sa, învestiți cu autoritatea de a lăuda). Cineva poate întreba: Trebuie oare să așteptăm noi laudă din partea stăpânirilor [autorităților] din Biserică, pentru că facem binele? Ca răspuns la o astfel de întrebare și ca dovadă că apostolii au avut autoritate să laude pe cei ce făceau binele - ceea ce au și făcut - și că aceia care fac binele vor fi lăudați, observați următoarele texte: „De aceea, să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, și va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare își va căpăta lauda de la Dumnezeu." (1 Corinteni 4:5) „Am trimis cu el și pe fratele a cărui laudă în evanghelie este răspândită prin toate Bisericile." (2Corinteni 8:18) „Vă laud că în toate privințele vă aduceți aminte de mine și că țineți învățăturile întocmai cum vi le-am dat." - 1 Corinteni 1 1:2.

¹⁰ 10 Când membrii Bisericii se întâlnesc pentru alt scop decât pentru a face binele, ei nu mai primesc laudă, așa cum declara apostolul: „Vă dau aceste învățături, dar nu vă laud, pentru că vă adunați laolaltă nu ca să vă faceți mai buni, ci ca să vă faceți mai răi." (1 Corinteni 11:17) Prin urmare, este evident din Scripturile citate mai sus că cei care fac răul primesc judecata prin aranjamentul lui Dumnezeu, iar cei care fac binele primesc laudă prin același aranjament.

¹¹ „Căci el [autoritatea] este slujitorul lui Dumnezeu [servul lui Dumnezeu ; vezi traducerile Diaglott și Rotherham] pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba [autoritatea] poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu [servul lui Dumnezeu] ca să-L răzbune și să pedepsească pe cel ce face rău." (Romani 13:4) Acest text nu s-ar putea referi la autoritatea exercitată de națiuni. Este sigur că Dumnezeu nu i-a încredințat lui Satan, sau oricui din organizația lui, puterea de a acționa ca servul sau slujitorul lui Dumnezeu pentru bine în Biserică. Nici nu a numit pe nimeni din acea organizație nelegiuită să acționeze ca răzbunător pentru a-și executa mânia asupra celui care face răul în Biserică. Ce înseamnă atunci cuvintele lui Pavel din acest text?

¹² Răspunsul este că autoritatea și ordinea sunt aranjate de Domnul în Biserică pentru binele celor care fac parte din Biserică, și pentru judecata celor care fac răul. (2Corinteni 10:8; 13:10) Ce este rău în Biserică este ilustrat de următoarele scripturi: „Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui." (2Timotei 4:14) „Căci cine iubește viața și vrea să vadă zile bune, să-și înfrâneze limba de la rău și buzele de la cuvinte înșelătoare. Să se depărteze de rău și să facă binele, să caute pacea și s-o urmărească." (1 Petru 3:10, 11) „Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui:

181

'Stăpânul meu zăbovește să vină!' Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu bețivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe, îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților." - Matei 24:48-51.

¹³ Stăpânirile națiunilor folosesc sabia pentru a ucide. Dacă acest text este aplicat la stăpânirile națiunilor, atunci aceasta înseamnă că ele sunt învestite cu putere și autoritate peste poporul Domnului pentru a ucide în mod literal pe cei din Biserică, și că sunt răzbunătorii lui Dumnezeu. Isus a fost acuzat de răul răzvrătirii, a fost judecat pe nedrept și a fost omorât. Făcând aceasta, cu siguranță că Diavolul n-a acționat în cazul acesta ca răzbunătorul lui Dumnezeu. Cuvintele apostolului înseamnă că sabia reprezintă puterea pe care Dumnezeu o folosește pentru a-i pedepsi pe cei din Biserică ce fac răul și care, prin urmare, acționează contrar legii Sale prin care este guvernată Biserica. Creatura (sau creaturile) pe care Dumnezeu le folosește pentru a exercita o astfel de putere, este răzbunătorul care execută mânia asupra celor care fac răul.

¹⁴ Aceasta nu înseamnă că orice individ din Biserică poate să pedepsească după plac pe unul sau pe mai mulți, despre care el crede că fac răul. Scripturile interzic în mod expres unui membru al Bisericii să facă aceasta. „Nimeni să nu fie cu vicleșug și cu nedreptate în treburi față de fratele său; pentru că Domnul pedepsește toate aceste lucruri, după cum v-am spus și v-am adeverit." (1 Tesaloniceni 4:6) în anumite cazuri, Domnul a încredințat altora puterea de a judeca și de a executa judecata. El a încredințat această putere apostolilor Săi, deoarece ei erau reprezentanții Lui speciali. Pavel spune că i se raportase că în adunare era ceva rău și apoi adaugă: „Cât despre mine, măcar că n- am fost la voi cu trupul, dar fiind de față cu spiritul, am și judecat, ca și când aș fi fost de față, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În numele Domnului Isus, voi și spiritul meu, fiind adunați laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna lui Satan [tăiat ca și cu o sabie din adunarea lui Dumnezeu și predat lui Satan], pentru nimicirea cărnii, ca spiritul [Bisericii, care este sfințenie și devotament complet pentru Dumnezeu] să fie mântuit în ziua Domnului Isus [la cea de-a doua venire a Domnului și Ia strângerea poporului Său]" (1 Corinteni 5:1-5; vezi și Fapte 5:1-11; 8:20-22) Cristos și apostolii sunt conducători în Biserică, și în timpul când Pavel scria aceste cuvinte erau deja stabiliți, iar adunării îi fusese încredințată o oarecare autoritate. Nici unul dintre aceștia nu este de temut pentru o faptă bună; ci puterea pe care o folosește Domnul este de temut pentru cei care fac răul și nu degeaba poartă instrumentul de pedepsire al lui Dumnezeu.

¹⁵ „De aceea, trebuie să fiți supuși nu numai de frica pedepsei, ci și din îndemnul cugetului [datorită conștiinței, ASV; KJV].” (Romani 13:5) Dumnezeu nu și-a chemat poporul pentru a-i pune deoparte ca să fie victime ale mâniei Sale. El i-a chemat să fie martorii Lui credincioși și să primească mântuirea prin Isus Cristos. (1 Tesaloniceni 5:9) Dar mânia Iui Dumnezeu se abate asupra celor care sunt neascultători și care fac răul. (Efeseni 5:5, 6) Nimeni să nu creadă nici pentru o clipă că Dumnezeu a numit așa-ziși „polițiști spirituali" pentru a-i pedepsi pe cei care fac rău în Biserică. Orice pedeapsă, care rezultă din mânie sau din resentiment personal, este cu totul greșită. - Coloseni 3:8; Matei 5:22.

¹⁶ Declarația lui Pavel este că, dacă cineva din Biserică face răul, el va avea de suferit și din acest motiv ar trebui să se rețină de la rău; dar el ar trebui să se rețină de la rău sau de la a face rău în Biserică și datorită conștiinței. Dacă el se reține de la rău numai pentru a scăpa de pedeapsă, atunci motivul său nu este potrivit și neegoist. Dacă el se reține de la rău deoarece știe că este drept să facă așa și că este plăcut înaintea lui Dumnezeu ca el să se rețină de la rău, atunci face așa pentru că îl iubește pe Dumnezeu, motivul său este drept și pur, iar el are o conștiință curată. „Scopul poruncii este iubirea, dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință curată și dintr-o credință neprefăcută." - 1 Timotei 1:5, Diaglott.

TAXE

¹⁷ „Tot pentru aceasta să plătiți și birurile. Căci ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta." (versetul 6). Faptul că apostolul vorbește despre plătirea taxelor a fost considerat un argument puternic și a fost folosit pentru a dovedi că tot capitolul se referă la stăpânirile națiunilor. Acest argument este greșit și concluzia nu este justificată. Pentru comparație, este expusă mai jos traducerea acestui text de diferiți traducători.

¹⁸ „Căci din această cauză plătiți și tribut." (Rotherharm). „Din același motiv plătiți și taxele." (Moffatt). „Iată de ce, acesta este într-adevăr motivul pentru care plătiți și taxele." (Weymouth). „Tot din acest motiv plătiți și taxele." - (Diaglott).

¹⁹ Apostolul nu poruncește nimănui din Biserică să plătească taxe și impozite. Scrisoarea a fost adresată acelor creștini care fuseseră odată evrei (Romani 7:1) și care erau familiari cu legea evreilor care cerea plata impozitului și a altor taxe impuse pentru susținerea guvernului lui Israel. (Exodul 30:11, 13) Ei trebuiau să înțeleagă - și au înțeles - că plata taxelor era un lucru potrivit de făcut. Când Pavel le-a scris, acei creștini locuiau în Roma și plăteau taxe guvernului roman, deoarece nu doreau să atragă asupra lor mânia Romei și de asemenea datorită conștiinței lor, știind că făceau ce era potrivit. 'Din acest motiv', zice apostolul, 'să plătiți și taxele; și, mânați de același motiv bun, dați lui Iehova ceea ce I se cuvine!' Cuvintele textului, 'din acest motiv să plătiți și taxele' par să fie o declarație în paranteză, folosită numai pentru a întări forța argumentului apostolului. Din ce motiv plătiți taxele? Datorită conștiinței; pentru motivul că este corect să plătești pentru serviciul pe care-l primești.

²⁰ Revenind apoi la conducători, el zice: „Căci ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu [servi ai lui Dumnezeu, nu servii lui Satan,

182

ai cui ar fi dacă ar fi vorba de oficialii guvernelor pământești]". Expresia „slujitori ai Iui Dumnezeu", așa cum este folosită în acest text, este tradusă din cuvântul grecesc leitourgos , din care derivă și cuvântul „liturghie". Cine sunt deci leitourgos (slujitorii) lui Dumnezeu? Cuvântul slujitori mai este folosit pentru a traduce cuvântul leitourgos și în textele următoare, care dovedesc peste orice îndoială că ei sunt slujitori unși ai lui Dumnezeu, care servesc în și pentru Biserică: Evrei 1:7; 8:1, 2, 6; 9:21; 10:11; Fapte 13:2; Romani 15:16; Filipeni 2:17, 25. Apoi, apostolul adaugă: 'făcând necurmat tocmai slujba aceasta'. În felul acesta, el vrea să spună lămurit că sarcina acestor slujitori ai lui Dumnezeu este de a menține ordinea și autoritatea în Biserică. Atunci, argumentul său este că pentru a fi ordine și pace în Biserică, cât și datorită conștiinței, legile țării vor fi respectate până la punctul în care vin în conflict cu legea lui Dumnezeu.

²¹ „Dați tuturor [fie din Biserică, fie din afara ei] ... darea, cui datorați darea; vama, cui datorați vama". Cuvintele „darea" și „vama" se referă amândouă la obligații comerciale sau financiare pe care guvernul le poate impune celor care locuiesc sub autoritatea lui, pentru a acoperi cheltuielile guvernamentale. Isus și discipolii Săi au plătit astfel de taxe. Ca răspuns la întrebarea dacă era potrivit sau nu să se plătească taxe guvernului roman, Isus a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului și Iui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." -Matei 22:18-21.

²² Dar ce vrea apostolul să spună când tot în acest verset zice: „cui [datorați] frica, dați-i frica!" Vrea el să spună că este voința lui Dumnezeu ca creștinul să fie copleșit de teamă sau să-i fie frică de servii numiți din Biserică? Clerul, bătrânii și alții din adunări au folosit această scriptură ca o autoritate pentru a cere să le fie acordate teama și venerația din partea adunării. O astfel de aplicare a textului este greșită. Atunci de cine să se teamă în mod potrivit membrii Bisericii? Următoarele scripturi ne dau răspunsul.

²³ „Supuneți-vă unii altora în frica lui Dumnezeu." (Efeseni 5:21). „Respectați pe toți; iubiți frăția; temeți- vă de Dumnezeu; cinstiți pe Rege. Servitorilor, supuneți-vă stăpânilor voștri cu toată frica; nu numai celor buni și blânzi, ci și celor mofturoși." (1 Petru 2:17, 18, Diaglott) „Dar chiar dacă suferiți din pricina dreptății, sunteți binecuvântați. Nu vă temeți de ei, nici nu vă alarmați; ci sfințiți pe Domnul cel uns în inimile voastre și totdeauna fiți pregătiți cu o pledoarie pentru oricine vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă." (1 Petru 3:14,15, Diaglott ) „Sfințiți însă pe Domnul oștirilor. De El să vă temeți și să vă înfricoșați!" - Isaia 8:13.

²⁴ Creștinul nu trebuie să se teamă de om. „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n- are de ce să se teamă." (Proverbe 29:25) Cei care au o încredere statornică în Dumnezeu, nu se tem de ce le-ar putea face omul. „Prin credință a fost ascuns Moise trei luni de către părinții lui, când s-a născut; pentru că vedeau că era frumos copilul și nu s-au lăsat înspăimântați de porunca împăratului [păgân]. Prin credință a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut." - Evrei 1 1:23, 27.

²⁵ Este cu totul scriptural - de aceea și potrivit - ca și creștinii să se respecte unii pe alții în Biserică, deoarece Domnul a așezat membrele acolo. Apostolul vorbește de unii din Biserică ce urmează o cale de acțiune egoistă, care „disprețuiesc stăpânirea [guvernarea]" și pe care Domnul îi va pedepsi. Despre aceștia este scris: „Ca niște îndrăzneți și încăpățânați ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile [demnitățile]." (2Petru 2:10). „Totuși oamenii aceștia, târâți de visările lor, își pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea și batjocoresc dregătoriile [demnitățile]." - Iuda 8.

²⁶ Apostolul zice: „Cui datorați cinstea, dați-i cinstea!" Ce vrea el să spună prin aceste cuvinte? Scripturile lămuresc cui să dea creștinul cinstea. „Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toți să cinstească Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimis." (Ioan 5:22, 23) „Respectați pe toți; iubiți frăția; temeți-vă de Dumnezeu; cinstiți pe Rege [Cristos]." (1 Petru 2:17, Diaglott) Dacă un bătrân din Biserică se trudește potrivit Cuvântului adevărului pentru interesele împărăției, atunci el este îndreptățit pentru îndoită cinste sau respect. Dacă el se împotrivește lucrării Domnului și instrucțiunii cu privire la lucrarea Domnului, atunci nu este îndreptățit pentru nici o cinste. (1 Timotei 5:17) „De aceea, iată ce zice DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: Spusesem că și casa ta și casa tatălui tău au să umble întotdeauna înaintea Mea. Și acum, zice Domnul, departe de mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește, dar cei ce Mă disprețuiesc, vor fi disprețuiți." - 1 Samuel 2:30.

²⁷ „Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții; căci cine iubește pe alții, a împlinit legea" (versetul 8). Aici este fixată regula după care creștinii sunt datori să se iubească unii pe alții, adică să-și păzească în mod neegoist interesele unii altora în Biserică. Ei ar trebui să caute în mod silitor să-și facă bine unii altora. în aceasta se găsește adevăratul motiv pentru care creștinii trebuie să fie supuși tuturor legilor care sunt drepte.

MOTIV PENTRU SUPUNERE

²⁸ „Pentru că: 'Să nu preacurvești, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu poftești' și orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: 'Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți'" (versetul 9). Când apostolul zice aici:

183

„Pentru că", poate fi pusă în mod potrivit întrebarea: Pentru ce motiv? Răspunsul este: Din pricina iubirii tu nu vei preacurvi, nu vei ucide, nu vei fura, nu vei face o mărturisire mincinoasă și nu vei pofti. Lucrurile menționate aici, pe care creștinul nu trebuie să le facă, sunt crime împotriva legii lui Dumnezeu. Este adevărat că în majoritatea națiunilor aceste lucruri sunt denunțate de lege ca rele. Cu toate acestea, dacă creștinul s-ar reține de la înfăptuirea crimelor menționate aici numai pentru că legea țării îl va pedepsi - și pedepsește pe cei care comit astfel de infracțiuni - atunci motivația creștinului ar fi greșită.

²⁹ Ce ar determina pe o persoană să comită adulter, omor, furt sau mărturie mincinoasă? Bineînțeles că egoismul, care este chiar contrarul iubirii. Dacă persoana iubește pe Dumnezeu și pe semenul său, el nu va săvârși aceste rele. Dacă el își iubește aproapele, atunci nu-i va pricinui pagubă. A satisface o anumită dorință egoistă sau rea este ceea ce-i îndeamnă pe oameni să facă aceste fapte rele. Dacă cineva își iubește aproapele ca pe sine însuși, el va fi neegoist față de acesta, și de aceea nu-i va face nici un rău cu voia. Din acest motiv creștinul ascultă de orice lege a țării care este în armonie cu legea lui Dumnezeu. El nu ascultă numai pentru că aceasta este legea țării, ci fiindcă este drept să asculte de ea.

³⁰ „Dragostea nu face rău aproapelui; dragostea este deci împlinirea Legii" (versetul 10). în acest verset apostolul nu s-ar fi putut referi la legile națiunilor sau așa-zisele națiuni creștine, pentru motivul că nu toate legile națiunilor ar putea fi împlinite de cel care este îndemnat cu totul de iubire. Dacă o națiune poruncește creștinului să meargă la război și să ucidă, iubirea n-ar putea fi o împlinire a acelei legi. Dacă o națiune poruncește ca un om să nu întindă o mână de ajutor aproapelui său, care este bolnav și suferind, sau să-i dea un pahar cu vin care l-ar ajuta, iubirea n-ar putea împlini acea lege.

³¹ Dar fiecare lege a lui Dumnezeu este împlinită de iubire sau de neegoism complet, deoarece toate legile lui Dumnezeu sunt drepte. Orice lege a fiecărei națiuni de pe pământ care este în armonie cu legea lui Dumnezeu va fi ascultată cu bucurie de creștin, fie că este sau nu cetățean al acelei națiuni. însă, când legea națiunii sau a guvernului este contrară legii lui Dumnezeu, atunci pentru creștin nu există compromis: el trebuie să asculte de legea lui Dumnezeu. Dacă ascultă de legea lui Dumnezeu, el nu va face rău sau pagubă.

RĂZBOI

³² Atunci, care este atitudinea potrivită a fiilor unși ai lui Dumnezeu față de război și participarea la război, al cărui scop este de a ucide ființe omenești? Capitolul 13 din Romani și cuvintele lui Petru (1 Petru 2:13, 17) au fost folosite în mod repetat pentru a dovedi că creștinii sunt obligați să se angajeze în lupta mortală a războiului, deoarece legea țării zice așa. O astfel de aplicare este cu totul greșită. Nici una din aceste scripturi, așa cum stabilește clar dovada de mai sus, nu se referă la legile națiunilor. Ambele scripturi se referă la guvernarea, ordinea și disciplina din organizația Domnului. Aplicarea acestor cuvinte la guvernele pământești îi induce în eroare pe creștini. Cuvântul lui Dumnezeu este explicit pentru poporul Său, când El le zice: „Să nu ucizi!" Creștinul care ucide în război, încalcă nu numai porunca lui Dumnezeu exprimată clar, așa cum este arătată mai sus, ci și legământul veșnic al lui Dumnezeu, prin urmare primește dezaprobarea lui Dumnezeu și este exclus de la a avea o parte în împărăția Sa. - Geneza 9:5, 7; Exodul 20:13; Matei 5:21; Isaia 24:5; 11oan 3:15.

³³ Cei din care se compune „Societatea", în înțelesul acestui termen așa cum este definit aici, și care, prin urmare, sunt unșii lui Dumnezeu de pe pământ, grupă de creștini despre care se vorbește ca despre Organizația internațională a Studenților Bibliei, în timp ce se află încă în carne, trebuie să fie guvernați de legea lui Dumnezeu. Deci legile Sale, așa cum sunt exprimate în Cuvântul Său, sunt regulile Studenților Bibliei și aceste reguli interzic cu desăvârșire ca acești unși să se angajeze în război cu arme literale. Pentru acest motiv, Studenții Bibliei sunt înțeleși greșit de puterile conducătoare ale acestei lumi. Ei nu au nici o dorință să se amestece cu guvernele lumești sau în acțiunea lor, nici nu pot călca cu voia legea lui Dumnezeu. Nu este prerogativa Studenților Bibliei, ca și creștini, să spună ca națiunile și popoarele pământului să nu se angajeze în război. Aceasta nu e treaba lor. Ar fi greșit ca ei să încerce să împiedice angajarea națiunilor în război, sau recrutarea oamenilor pentru a se angaja în război. În ce privește acțiunea unei națiuni de înrolare și instruire a unei armate, nici un creștin nu are drept să se amestece. Aceasta este o chestiune pe care trebuie să o hotărască națiunea însăși.

³⁴ Cu toate acestea, nici un creștin cu adevărat consacrat nu se poate angaja în războiul literal, și în același timp să-și mențină integritatea față de Dumnezeu. Datoria lui este să stea deoparte de treburile națiunilor care sunt angajate în război între ele și să se devoteze Domnului și să asculte de poruncile Sale. Dacă puterile conducătoare ale națiunii îi poruncesc să meargă la război și să ucidă, el trebuie să refuze să meargă la război, pentru a fi credincios poruncii lui Dumnezeu. Acest refuz, după toate probabilitățile, va atrage asupra creștinului mânia guvernului care i-a poruncit să meargă în război. Dar creștinul mai bine va suferi mânia guvernului pământesc, decât să fie supus mâniei lui Dumnezeu pentru neascultare de legea Sa.

³⁵ Creștinul consacrat și uns știe că el trebuie să moară pentru a fi făcut membru al gloriosului trup al lui Cristos. Dacă va muri din pricina credincioșiei sale pentru Dumnezeu și legământul Său, atunci va fi bine de el. Dacă nu ascultă de Dumnezeu, și în mod voluntar ascultă mai degrabă de puterea conducătoare pământească, merge în război și moare acolo, ocazia sa pentru un loc în împărăția lui Dumnezeu va fi pierdută pentru totdeauna. Prin urmare, el trebuie să aleagă:

184

să asculte de om sau de Dumnezeu, știind bine urmările. Domnul a făcut să fie lăsată o înregistrare despre o grupă de oameni, care și-au dovedit credincioșia prin martiriu înainte de a începe alegerea Bisericii. Deoarece au refuzat să asculte poruncile organizației lui Satan și din pricina credincioșiei pentru Dumnezeu, ei „au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare; au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu ferăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți - ei de care lumea nu era vrednică - au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului." - Evrei 11:36-38.

³⁶ Apostolul adaugă apoi că din pricina credincioșiei lor, ei au primit o bună mărturie și aprobarea lui Dumnezeu. Scripturile arată că Domnul îi va răsplăti pe acești oameni credincioși, făcându-i domnitori văzuți sub Împărăția lui Cristos. Domnul va răsplăti credincioșia lor față de Dumnezeu. Desigur că Dumnezeu nu va cere mai puțin de Ia cei cărora Ie-a dat privilegiul de nedescris de a fi pe tron împreună cu Cristos și de a avea o parte împreună cu El în binecuvântarea tuturor familiilor pământului. Apocalipsa 2:10; 3:21.

³⁷ Atitudinea creștinului adevărat față de război nu este din pricina urii sale față de oamenii care au de-a face cu guvernele pământești, ci din pricina iubirii lui pentru Dumnezeu, a ascultării și credincioșiei sale față de Domnul. Dumnezeu i-a chemat pe unșii Săi pentru scopurile Sale și i-a făcut martorii Lui pentru a-I cinsti numele. Ei trebuie să stea de o parte și separați de lume. (Fapte 15:14; 1 Petru 2:9, 10; Isaia 43:10, 12) Acești unși au un război în care trebuie să se angajeze, dar acela nu este un război cu arme literale. „Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile." (2Corinteni 10:3, 4) Datoria unșilor lui Dumnezeu este să nu facă rău nimănui, ci să facă bine tuturor, după cum se oferă ocazia și să reprezinte în mod credincios pe Iehova. - Luca 3:14; Galateni 6:10.

TIMPUL PENTRU TREZIRE

³⁸ Mult timp creștinii au fost într-o stare de adormire în ce privește datoria lor de serviciu în organizația Domnului. Ei au încercat să placă domnitorilor acestei lumi și, pentru a face aceasta, au luat o cale de acțiune care însemna un compromis între credincioșie față de Domnul și credincioșie față de lume. De fapt, ei au zis: 'Noi trebuie să lăsăm lumea să vadă că suntem atât de prietenoși și inofensivi, încât conducătorii vor observa că am fost cu Isus și am învățat de la El'. Scripturile au fost denaturate pentru a justifica acea poziție. Nu există scriptură care să sprijine aceasta. Apostolii au fost îndrăzneți și curajoși, iar atunci când li s-a spus că trebuie să asculte de legile țării mai degrabă decât de legile lui Dumnezeu, ei au răspuns: „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit." (Fapte 4:13-20) Chiar și acum lui Dumnezeu îi plac numai cei care sunt îndrăzneți și curajoși, reprezentându-I cauza și vestind numele Său. - 1 Ioan 4:17, 18.

³⁹ „Și aceasta cu atât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm; este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut." (versetul 11). Unșii cunosc acum timpul. Ei știu bine că Domnul este în templul Său cel sfânt și că toți cei care fac parte din templu trebuie să declare acum gloria lui Dumnezeu. (Psalmii 29:9) Completarea Bisericii, și prin urmare salvarea ei, este mai aproape decât oricând înainte. Acum nu mai este timp de dormit, de visare și de indiferență în ce privește cauza Domnului. Acum este timpul să fim complet treji ca să putem vedea și aprecia profețiile lui Dumnezeu pe care ni le descoperă, și fulgerele Sale care le luminează. Cei din Sion care se trezesc acum, trebuie să servească bucuroși, cântând laude numelui lui Iehova. El trebuie acum să dea ascultare poruncii Iui Dumnezeu și să continue să reamintească fraților lor indiferenți ce important este să-și ungă ochii, ca să poată vedea și aprecia adevărul prezent, și să fie ascultători de cerințele lui. (Apocalipsa 3:14-21) Acelora care fac parte din rămășiță, Ii se poruncește acum: „Strigă în gura mare, nu te opri! înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui!" (Isaia 58:1) Cei care sunt adormiți și indiferenți comit păcatele menționate aici.

⁴⁰ Unșii discern acum organizația Iui Dumnezeu așa cum n-au văzut-o niciodată înainte. Așa discern și organizația lui Satan, cum n-au văzut-o niciodată înainte. Ei văd că „sămânța" șarpelui și „sămânța" promisiunii au fost născute și sunt una împotriva celeilalte și că acest conflict pe viață și pe moarte este în curs. Nu există nici o înțelegere între Cristos și organizația lui Satan. Cel credincios nu are nici o legătură cu cel necredincios. „Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: 'Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu.'" - 2Corinteni 6:15, 16.

⁴¹ Fără îndoială că Dumnezeu așteaptă ca unșii săi să asculte de poruncile Sale mai degrabă decât să cedeze regulilor din organizația lui Satan, care sunt contrare poruncilor lui Dumnezeu. Nu mai este scuză și justificare să se aplice greșit Scripturile pe mai departe, în încercarea de a-i face pe unșii lui Dumnezeu să se conformeze directivelor agenților lui Satan, și mai ales să se supună unor astfel de dispoziții, care ar împiedica proclamarea adevărului despre numele și Împărăția lui Dumnezeu. Acum este timpul când Dumnezeu zice poporului Său: 'Voi îmi sunteți martori - zice DOMNUL - că Eu sunt Dumnezeu'. (Isaia 43:10, 12) „Eu pun cuvintele Mele în gura ta și te acopăr cu umbra mâinii Mele, ca să întind ceruri noi, și să întemeiez

185

un pământ nou și să zic Sionului: 'Tu ești poporul Meu'!" - Isaia 51:16.

⁴² Noi știm că Isus Cristos este Capul organizației lui Dumnezeu și că este prezent, conducând lucrarea unșilor de pe pământ. El nu are două organizații pe pământ. Există numai una singură. Acea organizație a Domnului, sau trupul de creștini care îi sunt devotați, este cunoscută sub termenul general de „Societate". Prin Cristos, Dumnezeu dă acum porunci poporului Său, pe care ei trebuie să le asculte. Aceste porunci El le face clare prin fulgerele Sale asupra Cuvântului Său și descoperă poporului Său faptele în împlinirea profeției care arată că timpul împlinirii este aproape și arată timpul pentru stabilirea împărăției. Toți cei care susțin că sunt unșii lui Dumnezeu să țină pasul cu adevărul prezent și cu Isus Cristos, Capul organizației lui Dumnezeu. De aceea, apostolul zice unșilor lui Dumnezeu: „Orice suflet [toți cei din organizația lui Dumnezeu] să fie supus înaltelor stăpâniri", deoarece aceasta este organizația lui Dumnezeu, iar Isus Cristos, acum prezent, se află la conducerea acesteia. Apoi apostolul adaugă:

⁴³ „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii." (versetul 12). Ziua este aproape, deoarece Satan a fost aruncat jos din cer, iar forțele se organizează repede în ordine de bătaie pentru lupta finală care va nimici întunericul, va mătura cu desăvârșire locul de scăpare al minciunilor și va descoperi lumina perfectă a zilei. (Isaia 28:17) Faptele întunericului sunt faptele lui Satan Diavolul, prințul răului. Nu poate exista nici un compromis cu vreuna din faptele sau agenții săi. Unșii trebuie să fie pentru Domnul, cu totul și neîmpărțit. Sfințenie înseamnă devotament absolut față de Domnul. Oricine pretinde a fi unsul Domnului care acum stă nepăsător și privește clerul - care, fiind o parte a lumii, este dușman al lui Dumnezeu - cum fură și jefuiește pe Dumnezeu de devotamentul poporului și refuză să strige ca avertisment, în felul acesta devine părtaș la nelegiuire și-și dovedește necredincioșia față de Dumnezeu. Cei care pretind că sunt unșii Domnului, dar care refuză acum sau neglijează să spună adevărul, fiindcă se tem să nu ofenseze pe cineva din organizația Iui Satan, arată în felul acesta că ei urăsc învățătura Domnului și nu au aprobarea Lui. - Psalmii 50:17, 18.

⁴⁴ Ca dovadă suplimentară că Domnului nu-i place ca unșii Lui să facă vreun compromis cu organizația lui Satan, martorul Său inspirat zice: „De aceea, 'Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei', zice DOMNUL; 'nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi îmi veți fi fii și fiice', zice DOMNUL Cel Atotputernic" (2Corinteni 6:17,18) Unșii lui Dumnezeu trebuie să îmbrace și să poarte de acum încolo armura luminii și să lase această lumină să strălucească, așa încât nimeni să nu se poată îndoi de poziția lor.

⁴⁵ „Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții; nu în curvii și în fapte de rușine; nu în certuri și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Cristos și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele." (versetele 13, 14). Aceste cuvinte ale apostolului fac clară calea de acțiune potrivită a celor unși. Nici unul dintre cei care încearcă să se compromită cu dușmanul nu poate trăi frumos. În rândurile armatei Domnului trebuie să fie pace și armonie deplină, iar toți cei care se îngrijesc bine de aceste bunuri sau de interesele Împărăției pe care Domnul le-a încredințat clasei servului Său, vor lucra în armonie împreună. Cei care se opun acțiunii poporului Domnului în continuarea lucrării Sale de mărturie, nu trăiesc frumos, ci în chefuri și în beții, curvii, certuri și pizmă, în înțelesul cuvintelor apostolului.

⁴⁶ Unșii lui Dumnezeu se află între zidurile organizației Lui. Prin urmare, toți care fac parte din această organizație să zică: „Pacea să fie între zidurile tale și liniștea în casele tale domnești! Din pricina fraților și prietenilor mei doresc pacea în sânul tău. Din pricina casei DOMNULUI, Dumnezeul nostru, fac urări pentru fericirea ta!" (Psalmii 122:7-9) Fie ca toate certurile din poporul Domnului să înceteze și cei care nu doresc să aibă o parte în lucrarea Domnului să se retragă, să rămână liniștiți și să nu încerce să împiedice lucrarea Domnului!

⁴⁷ Domnul Isus se află la conducerea armatei lui Iehova. El conduce spre victoria completă. Dintre rămășița de pe pământ, cântăreții se află în avangardă și în ascultare de poruncile lui Dumnezeu, vestesc numele lui Iehova și cântă laudele Lui. (Isaia 12:5, 6) Dumnezeu îi apără pe cei din avangarda armatei. Pe cei care dorm, El îi avertizează să se trezească și să se alăture ariergărzii. Spre încurajarea celor care fac așa, El zice: „Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede; dreptatea ta îți va merge înainte și slava DOMNULUI te va însoți." - Isaia 58:8.

⁴⁸ Cei care se trezesc astfel și se alătură armatei Domnului, mărșăluind înainte, vor fi apărați în ariergardă, după cum Domnul a promis, exact cum sunt apărați cei din avangarda armatei. Fie ca unșii să aprecieze acum privilegiul lor de a fi martori adevărați și credincioși, cântând laudele lui Iehova.

ÎNTREBĂRI PENTRU STUDIUL BEREAN

1 Spune care este aranjamentul pe care-l găsim constituind „stăpânirile care sunt", cărora toți din Biserică, care doresc să aibă aprobarea Domnului, trebuie să le fie supuși și să le dea ascultare de bună voie?

2 Arată dacă existența și funcționarea guvernelor lumii le dovedesc a fi rânduite de Dumnezeu!

3 Ce arată Fapte 17:31 referitor la faptul că Dumnezeu a judecat lumea în decursul erei creștine? Cum sprijină această concluzie 1 Petru 4:1 7?

4-5 Cum exclude Romani 2:1, 2 aplicarea lui Romani 1 3:2 la stăpânirile guvernelor națiunilor? Cum limitează judecata la organizația lui Dumnezeu expresia „oricine se împotrivește"!

186

6 Arată dacă termenul „stăpâniri", folosit aici de Pavel, se referă la Biserică sau la Satan și organizația sa!

7 Dovedește prin ilustrarea atitudinii lor față de faptele bune și cele rele, că „stăpânirile" la care se face referire aici nu sunt cei din guvernele lumii!

8-10 Relatează împrejurările care dovedesc că aplicarea termenului „stăpânire" (folosit aici) la prinții lumii acesteia, și care acționează în consecință, nu ar corespunde scopului pentru care Dumnezeu a ales un popor pentru numele Său. Prin urmare, la ce stăpânire trebuie să se refere el? Prezintă versetul 3, în aplicarea lui corectă!

11-13 Este rațional că Dumnezeu i-a dat lui Satan sau vreunuia din agenții săi putere să acționeze ca slujitorul lui Dumnezeu pentru bine, sau ca servul Său pentru a executa mânia asupra cuiva din Biserică? Citează scripturi pentru a ilustra funcționarea lui Romani 13:4 în Biserică!

14 Explică dacă cineva este împuternicit sau nu să judece și să execute judecata în Biserică!

15-16 Care este natura „mâniei" menționată în versetul 5 și care este înțelesul versetului de a fi supus „datorită conștiinței"?

17 Explică versetul 6 și citează diferite traduceri pentru a confirma o astfel de aplicare a declarației apostolului!

18-20 Ce arată clar examinarea diferitelor texte citate, referitor la înțelesul declarației apostolului că „ei sunt slujitorii lui Dumnezeu"?

21-24 Ce sunt birul și impozitul amintite aici și cui trebuie date acestea? Ce vrea să spună apostolul când zice: 'cui datorați frica, dați-i frica'?

25-27 Aplică aceste cuvinte: „cui datorați cinstea, dați-i cinstea!" Cum se poate ști cui să se dea cinste în Biserică? Cum împlinește cerința legii iubirea unul față de altul?

28-29 La ce se referă apostolul (în versetul 9) când zice: „Pentru că", apoi menționează mai multe porunci? Cum acționează iubirea prin faptul că ținem legea lui Dumnezeu față de semenul nostru?

30-31 Pentru ce iubirea n-ar putea fi întotdeauna motivul pentru ținerea legii națiunilor? Atunci, la care lege se referă apostolul, de care creștinul trebuie să fie guvernat întotdeauna?

32-33 Cum trebuie atunci creștinul să facă față chestiunii de a participa la război? Identifică-i pe cei cărora, ca grup, li se aplică această regulă de conduită! Ce să spună aceștia în privința angajării altora în război, fie națiuni sau indivizi?

34-36 Spune ce poziție trebuie să ia creștinul în privința afacerilor națiunilor? La ce să se aștepte cel care este credincios lui Dumnezeu de la puterile conducătoare pământești? Descrie experiențele unora din timpurile precreștine, care în împrejurări asemănătoare și-au dovedit devotamentul neclintit față de Dumnezeu! Care va fi răsplata lor? Arată învățătura din exemplul lor?

37 Pe baza cărui principiu și din pricina cărei relații creștinul adevărat refuză să ia parte la afacerile lumii?

38 Descrie împrejurările care au necesitat exprimarea cuvintelor din Fapte 4:19, și spune ce învățătură poate trage din ea în acest timp poporul lui Dumnezeu!

39-41 Aplică Romani 13:11! Arată importanța timpului prezent și împrejurarea care îndeamnă pe creștin să aprecieze adevărul prezent și să accepte responsabilitatea și privilegiul serviciului! Care fapte din adevărul prezent îl vor face capabil pe cineva să înțeleagă clar calea potrivită de acțiune pentru unșii lui Dumnezeu?

42 Este rațional să credem că Dumnezeu are mai multe organizații pe pământ? Cum pot recunoaște ușor toți cei ce se susțin a fi unșii lui Dumnezeu, în care organizație se află privilegiul lor de a avea o parte în lucrarea Domnului care se face pe pământ în acest timp?

43-44 La care „noapte" se referă apostolul în versetul 12? La care „ziuă"? Cum „se dezbracă cineva de faptele întunericului"? Cum „se îmbracă cu armele luminii"?

45-46 Cum se poate ști dacă cineva trăiește sau nu frumos? Care este singura procedură înțeleaptă pentru cei care nu doresc să ia parte la lucrarea Domnului?

47-48 De ce privilegiu se bucură rămășița de pe pământ în armata lui Iehova? Spune care este scopul avertismentului dat celor care nu se trezesc acum la ocazia de a se angaja ca martori în serviciu? Ce binecuvântări îi așteaptă pe cei care răspund?

IEHOVA, MARELE ÎNVĂȚĂTOR

[lectură radio de treizeci minute]

Învățătorul este cel care dă învățătură elevilor. Un învățător înțelept exercită răbdare și indulgență față de elev, arătându-se îngăduitor față de ignoranța lui și față de multele lipsuri ce rezultă din neștiința acestuia. Un învățător înțelept îl învață pe elev nu numai regulile și legile care explică de ce anumite moduri de a acționa sunt urmate de unele rezultate, ci el îi dă elevului și anumite ilustrații practice, dându-și seama că experiența este un dascăl bun. EI îi demonstrează elevului său că regulile sau legile sunt corecte și precise, continuând această demonstrație până când elevul va fi pe deplin convins și va învăța bine lecția. Potrivit Bibliei, Iehova Dumnezeu este cel mai mare învățător din univers. Școala Sa este deja în funcțiune de peste șase mii de ani și va continua să funcționeze încă o mie de ani. Elevii Lui sunt întreaga familie umană. Biblia este cartea de legi și reguli, toate trebuind să fie ascultate și învățate. De șase mii de ani Iehova dă ilustrație după ilustrație despre funcționarea acestor legi, demonstrând creaturilor Sale că acestea sunt corecte și potrivite, și convingându-și elevii că încălcarea acestor reguli sau legi aduce întotdeauna pedeapsa, iar ascultarea de ele aduce întotdeauna binecuvântări. Cele mai minunate demonstrații că legile Sale sunt potrivite stau chiar înaintea noastră, în viitorul apropiat. Ca un învățător înțelept, Iehova Dumnezeu nu se grăbește. El nu e iute la mânie, nu se enervează și nu-i ocărăște pe elevi. El manifestă față de ei o răbdare și o indulgență minunate și foarte vrednice de laudă. Prin toate aceste secole de răbdare și indulgență, El a suportat și s-a întristat de calea de acțiune și de comportamentul elevilor Săi, și totuși i-a susținut, a avut în vedere ignoranța lor, nu le-a luat în seamă greșelile, decât dacă acestea s-au datorat încăpățânării și îndărătniciei. Greșelile din ignoranță și nerozie au cea mai prietenoasă înțelegere din partea Lui și cei care le fac vor fi obiectul îndurării și iubirii Sale celei mai delicate. Cu toate acestea, încăpățânarea, îndărătnicia și rebeliunea merită și vor primi cea mai severă condamnare și pedeapsă pe care Iehova Dumnezeu o poate da, anume, nimicirea veșnică, numită în Scripturi moartea a doua. Pentru a imprima această lecție

187

că nimicirea veșnică este pedeapsa Lui pentru încăpățânare, Iehova Dumnezeu a dat multe ilustrații care sunt înregistrate în Cuvântul Său. Biblia nu spune că Dumnezeu va chinui veșnic pe cineva și acesta este motivul pentru care nu există ilustrații ale chinului veșnic în Biblie. Astfel de ilustrații se găsesc în crezurile și în cărțile făcute de om, ca Infernul lui Dante. Care sunt lecțiile despre care Dumnezeu vrea să învețe neamul omenesc? Există multe lecții; de fapt, prea multe pentru a vorbi despre toate într-o singură cuvântare. Dar aici este o listă parțială. Dumnezeu dorește ca toți oamenii să știe că El este singurul Dumnezeu; că El este Creatorul tuturor lucrurilor; că din mâna Sa nu vine altceva decât daruri bune și desăvârșite; că El este complet ne-egoist și nu are în inimă decât cele mai bune interese pentru creaturile Sale; că El este înțelept, drept, iubitor și puternic, că niciodată nu folosește vreuna din aceste însușiri spre paguba creaturilor Sale; că ascultarea de legile și aranjamentele Sale aduce pace, fericire, libertate și viață veșnică, în timp ce neascultarea de aceleași lucruri aduce necaz, regret, suferință și în cele din urmă moartea sau nimicirea veșnică. El, de asemenea, învață rasa umană că atunci când oamenii sau îngerii urmează propria lor înțelepciune, propriile lor dorințe, căi și planuri, indiferent cât de înțelepte și potrivite pot părea acestea, ei ajung totdeauna în dificultate. El demască înțelepciunea acestei lumi și arată că aceasta este nebunie înaintea lui Dumnezeu. El învață rasa umană că nu există altă cale de a obține binecuvântări, viață veșnică, libertate, pace și fericire decât prin ascultarea de legile Lui și prin supunere completă față de planurile și aranjamentele Sale. Toate aceste lecții sunt arătate în Cuvântul Său, dar Iehova știe, așa cum știe orice învățător înțelept, că nu este suficient doar să memorezi anumite reguli și legi, ci că sunt necesare experiențe practice pentru a imprima lecții care nu vor fi uitate niciodată. De aceea, El a pus deoparte șapte mii de ani cu scopul de a da aceste experiențe. Importantă între aceste experiențe practice pentru om este că Dumnezeu a considerat înțelept să permită omenirii să-și încerce propriile căi, planuri și scheme, știind foarte bine că fiecare din ele va fi un eșec. Pentru mai bine de șase mii de ani Dumnezeu i- a permis omului să-și încerce cele mai înțelepte planuri financiare, politice și religioase. Acești șase mii de ani sunt presărați cu eșecurile planurilor omului, ale speranțelor și proiectelor sale. Fiecare plan financiar, politic și religios pe care cei mai înțelepți oameni ai pământului l-au putut concepe a fost un eșec, și totuși omenirea n-a învățat lecția atât de clar și accentuat arătată în Cuvântul lui Dumnezeu, anume că „înțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu". Motivul pentru care planurile oamenilor eșuează este că ele sunt egoiste, în timp ce planurile lui Dumnezeu sunt întemeiate pe iubire; căci însuși Iehova a decretat 'să iubești pe DOMNUL Dumnezeul tău cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți'. Orice proiect sau plan pentru binecuvântarea rasei umane, dacă este întemeiat pe orice altă bază decât pe iubire, este sortit eșecului, împreună cu durerea, dezamăgirea și regretul care-l însoțesc. Șase mii de ani de înțelepciune a omului, cu toate eșecurile, dezamăgirile și durerile ei, încă nu l-au învățat pe om lecția că legea și planul lui Dumnezeu sunt cele mai bune. De ce este omenirea atât de neglijentă să învețe aceste lecții? Răspunsul este că de când omul a căzut, ca rezultat al păcatului, el a devenit mândru, arogant, lăudăros, redus, pervers, încăpățânat, împietrit, îndărătnic și rebel. Această stare îl împiedică să profite de pe urma experiențelor sale. Toate acestea pot fi rezumate într-un singur cuvânt: egoism. Egoismul este de la Satan și este contrarul iubirii, care este de la Dumnezeu. Oamenii decăzuți, chiar cei mai buni dintre ei, sunt controlați de egoism. Dumnezeu a plănuit să aibă un neam de ființe drepte și fericite care să trăiască veșnic pe pământ. El a dat început acestui neam omenesc prin Adam și i-a spus să se înmulțească, să crească și să umple pământul. El i-a spus într-un limbaj clar și accentuat că, dacă va asculta, el va trăi, iar dacă nu va asculta, va muri. Adam nu era ignorant cu privire la ceea ce cerea Dumnezeu de la el. Pavel zice: „Și nu Adam a fost amăgit." (1Timotei 2:14) El avea cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, dar nu avea experiențe practice pentru a-l confirma; și, când a venit un moment de criză, lui i-au lipsit încrederea, respecți I și devotamentul potrivit față de Creatorul său și a ales cu premeditare să urmeze propria cale de acțiune. Fără îndoială, el a gândit că făcea alegerea în mod înțelept și Dumnezeu i-a permis să facă așa cum alesese. Rezultatul a fost că au venit în existență păcatul și moartea, războaie, crime și toate lucrurile rele. Dumnezeu a executat pedeapsa împotriva lui Adam scoțându-l din grădină și lăsându-l să-și urmeze propriile planuri și dorințe. După 930 de ani de efort zadarnic, el a murit. Dar ce moștenire îngrozitoare a lăsat posterității! Acest lucru este relatat la Romani 1:21- 31. Cităm o parte a acesteia: „Măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu l-au mulțumit; ci s-au dedat la gânduri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor ... De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, ... căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului. ... Din pricina aceasta Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; ... Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori, bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți,

188

fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecați, fără milă". Ce imagine înfricoșătoare a întregii familii umane! Și totuși, toată lumea trebuie să recunoască faptul că această imagine este una adevărată. Acum, punctul care trebuie observat este acesta: Dumnezeu nu trebuie învinuit pentru aceste stări. Omenirea nu trebuie să învinovățească pe nimeni altcineva decât pe ea însăși. Prima vină este pusă în seama lui Adam. El a condus rasa umană pe calea ei de acțiune descendentă și fiecare din urmașii lui a accentuat numai această mișcare descendentă. Oamenii încearcă să oprească această tendință de degradare a rasei umane, dar o fac într-un mod greșit. Ei încearcă s-o facă în propriul lor mod și ignorând metoda lui Dumnezeu. Omul își folosește înțelepciunea și puterea în mod egoist. El se străduiește să aducă dreptatea folosind forța. El folosește brațul puternic al legislației și al autorității militare, cât și puterea propagandei pentru a modela opinia publică după linii false și egoiste, și pentru a se convinge că acestea vor aduce o stare de dreptate pe pământ. Încercarea de a impune oamenilor dreptatea a avut întotdeauna ca rezultat eșecul și întotdeauna îl va avea. În ciuda celor șase mii de ani de eșec, omul este încă încrezător în succesul propriilor sale planuri, se laudă cu propria sa putere și abilitate, prezice cu optimism succesul proiectelor sale și continuă să facă legi restrictive, să stabilească guverne prin dictaturi, birocrații și alte metode de forță. După câte s-ar părea, el nu trage învățătură din lecțiile pe care Iehova i le-a dat de-a lungul experienței din trecut. Dar Scripturile ne asigură că doar peste puțin timp Iehova Dumnezeu va interveni pentru folosul rasei umane și va distruge printr-o nimicire completă și veșnică toate legile, dictaturile și birocrațiile restrictive, împreună cu toate celelalte mijloace de forță, cruzime și asuprire de pe pământ. Această nimicire este numită „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Cel Atotputernic". Ea va fi o victorie a dreptății asupra nedreptății, a iubirii asupra egoismului, a justiției asupra asupririi și a adevărului asupra minciunii. Această bătălie va convinge majoritatea omenirii că planurile oamenilor sunt planuri greșite, calea lor este una greșită și înțelepciunea lor este nebunie. Ea îi va mai convinge de asemenea că există un Dumnezeu, că El este înțelept, drept și puternic, și că a permis omului să-și urmeze propriile planuri numai pentru a-l învăța inutilitatea acestora. Acum, să rezumăm câteva din lecțiile pe care Iehova Dumnezeu, ca un mare învățător, le-a dat rasei umane de-a lungul celor șase mii de ani de istorie umană. Prima mare lecție este cea amintită deja, anume, că în Eden Dumnezeu și-a retras puterea și controlul de peste rasa umană și i-a lăsat să-și urmeze propriile dorințe pentru a-i învăța lecția că, Cuvântul Său este adevărat, că încălcarea legii Lui este păcat și va aduce cu sine pedeapsa sub forma sărăciei, mai mult păcat, nenorocire, nelegiuire, război, suferință, nesiguranță, teamă, asuprire, speculație, crimă, ură, egoism, etc. Dumnezeu dorește ca întreaga rasă umană să învețe această lecție și o va continua astfel până când vor fi născuți toți copiii lui Adam, ca ei să poată profita de pe urma acesteia. Omenirea și-a urmat propria cale pentru primii 1.656 de ani din istoria pământului, până la potop, iar rezultatul înțelepciunii omului este arătat la Geneza 6:5, 7, în aceste cuvinte: „DOMNUL a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Și DOMNUL a zis: Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut". Ca urmare, Dumnezeu a trimis un potop și a nimicit toată lumea, cu excepția dreptului Noe și a familiei lui. Mulți oameni îl învinovățesc pe Dumnezeu pentru acest potop și ÎI acuză de cruzime și răutate în legătură cu acesta. Din contră, să distrugi astfel de oameni nelegiuiți și corupți este un act îndurător. Națiunile civilizate pun capăt în mod îndurător vieților criminalilor pentru binele lor și al altora. Dar marea lecție aflată în spatele acestei manifestări a puterii este trecută cu vederea de aproape toată lumea. Ca un mare învățător, Dumnezeu i-a învățat pe oameni lecția că El poate distruge într-o clipă păcatul și răul și pe toți păcătoșii, dacă ar dori asta. De asemenea, El i-a mai învățat o altă lecție, predată peste tot în Cuvântul Său, anume că El nu va permite niciodată păcătoșilor să se bucure de viață veșnică, ci îi va nimici în moartea a doua. Prin potop, Dumnezeu a ilustrat pur și simplu exact ceea ce învață Cuvântul Său, că El este Atotputernic și îi va nimici pe păcătoși. Permițând acestor stări să existe timp de 1.656 de ani, Dumnezeu a ilustrat de asemenea faptul că este îndelung răbdător, îngăduitor, îndurător și iertător. Salvându-I pe Noe și familia sa, El a ilustrat faptul că numai cei drepți vor avea viață și binecuvântări de la Iehova Dumnezeu. În planul divin a venit timpul când Iehova a dat o ilustrație a felului de credință ce-i plăcea Lui și care-i dădea dreptul cuiva la favoarea și binecuvântarea Sa. Pentru a face această ilustrație, El l-a folosit pe Avraam. El i-a cerut să-și părăsească propriul popor și casa tatălui său și să meargă într-o țară străină, și i-a spus că după ce sosea acolo va face un legământ cu el. Avraam a mers 2.400 de kilometri până în această țară și acolo. Dumnezeu a făcut un legământ sau o învoială pentru a-l face tatăl multor națiuni și pentru a-i da țara Palestina, o promisiune care va fi împlinită față de Avraam atunci când va fi înviat din morți. El a folosit de asemenea credința lui Avraam ca un model de credință pe care poporul Său trebuie să o posede pentru a-i plăcea lui Dumnezeu. în felul acesta Avraam este numit „tatăl celor care cred". Este scris că 'Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și credința lui a fost socotită ca neprihănire'. Astăzi există puțini oameni pe pământ care au o credință ca a lui Avraam.

189

Când Dumnezeu a scăpat pe copiii lui Israel de sub puterea lui Faraon, El îi învăța pur și simplu o altă lecție. Faraon îl ilustrează pe Diavol. Faraon a asuprit pe poporul ales al lui Dumnezeu. Diavolul îi asuprește pe toți oamenii de pe pământ. Dumnezeu intenționează să-i scape pe toți oamenii de sub puterea Diavolului și să-I distrugă complet pe acesta. Cuvântul Său ne spune aceste fapte, dar Dumnezeu și-a ilustrat scopul atunci când și-a scăpat poporul de mândrul, îngâmfatul și sfidătorul Faraon și a înecat oștirile acestuia în Marea Roșie. Aceasta înseamnă că Iehova îi va elibera pe toți de Satan și puterea lui și-l va nimici pe acesta. De multe ori Dumnezeu a purtat bătălii pentru poporul Său ales, izraeliții, și a nimicit un mare număr din dușmanii lor. Scepticii, savanții și alții, călăuziți de propria lor înțelepciune omenească, văd doar cruzime și nedreptate în aceasta și îl acuză pe Dumnezeu de intenții și scopuri rele. Dar marele învățător preda numai o lecție, pe care acești oameni sunt împiedicați s- o învețe de propria lor înțelepciune omenească, de propria lor îngâmfare. Dușmanii lui Israel erau și dușmanii lui Dumnezeu. Cuvântul Său declară că El îi va nimici pe toți dușmanii Lui în moartea a doua. Iehova a dorit să ofere ilustrații despre faptul că El avea putere să-și distrugă dușmanii și că în cele din urmă va face aceasta; de aceea, au existat aceste mari distrugeri de viață prin grindină, ciumă și în alte moduri. Prin distrugerea Sodomei și Gomorei și prin eliberarea dreptului Lot, Dumnezeu a dat o altă ilustrație a puterii și a scopului Său de a nimici tot răul și pe toți răufăcătorii și de a-i elibera pe cei drepți. Prin ocrotirea vieții lui Daniel în groapa leilor și a celor trei evrei în cuptorul de foc, Dumnezeu a ilustrat puterea și hotărârea Sa de a se îngriji și de a-i proteja pe urmașii Lui credincioși în toate timpurile și în felul acesta să-și confirme Cuvântul. În trecut, Iehova și-a ilustrat mai ales puterea și dreptatea, dar curând va veni timpul când El va oferi ilustrații ale iubirii Sale. Cu toate acestea, înainte de acel timp, El va da încă o ilustrație a dreptății Sale. El a decretat în mod drept că nici un păcătos nu va trăi, ci toți încăpățânații și îndărătnicii în ciuda celor șapte mii de ani de școală, vor fi nimiciți complet în moartea a doua. El a decretat că toate instituțiile rele vor fi distruse. în armonie cu aceste decrete, El a aranjat să vină „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Cel Atotputernic", care acum se află chiar în fața noastră. Această bătălie este numită „ziua cea mare a mâniei lui Dumnezeu" și „ziua răzbunării". în această bătălie Iehova își va demonstra din nou poporului Său dreptatea și puterea, nimicind toate planurile făcute de om, de păcat, nedreptate și asuprire și cele politice, financiare și religioase. Doctrinele false vor dispărea pentru totdeauna; legile restrictive vor fi interzise pentru totdeauna; națiunile vor fi zdrobite în bucăți ca vasul unui olar și niciodată nu vor mai fi refăcute; întregul pământ va fi pus sub un singur guvern, un guvern divin cu Isus ca Rege. Acest guvern va continua apoi să demonstreze iubirea lui Dumnezeu, deschizând mormintele și aducându-i de acolo pe cei morți și învățându-i și pe aceștia, împreună cu milioanele de oameni vii care nu vor merge în mormânt, adevărul despre planurile și scopurile lui Dumnezeu; învățându-i învățătura adevărată în locul doctrinelor false; făcând un nou cod complet de legi care nu va aduce foloase celor bogați și asuprire celor săraci; răsplătindu-i pe cei ascultători cu sănătate, putere, libertate, pace și viață veșnică, chiar aici pe pământ. Dându-I la moarte pe singurul Său Fiu născut pentru a fi Răscumpărătorul omului, Dumnezeu făcea o ilustrație sau o demonstrație practică a iubirii Sale. El confirma faptul repetat adesea în Cuvântul Său, că Dumnezeu este iubire. De aceea, noi citim că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu născut pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică". Bazat pe faptul morții lui Isus, va fi posibilă o înviere a tuturor celor morți. Această înviere a celor morți va fi cea mai minunată ilustrație a marii iubiri a lui Dumnezeu, precum și a îndurării Sale nemărginite. Pentru o mie de ani Dumnezeu va continua să-și demonstreze iubirea și îndurarea scoțându-i din mormânt pe toți care se află acolo și binecuvântându-i cu o cunoștință perfectă a adevărului, dreptății și iubirii. S-ar părea că aceste lecții, atunci când se vor termina, vor aduce pe fiecare persoană care a trăit vreodată, în armonie cu Dumnezeu; dar Biblia învață că unii vor rămâne împietriți, egoiști și răi la inimă și că aceștia, la sfârșitul celor șapte mii de ani, vor fi nimiciți în moartea a doua. Acesta va fi un alt act de îndurare și iubire din partea lui Dumnezeu. A-i lăsa să trăiască pe păcătoșii cu voia, când ei ar fi un blestem veșnic pentru ei și pentru alții, nu este o parte din programul divin. Planul lui Dumnezeu pentru cei rebeli este arătat în Ieremia 51:39, 57, care zice: „Vor adormi somnul cel de veci și nu se vor mai trezi". Această pedeapsă a unei nimiciri instantanee, fără vreo suferință legată de ea, ilustrează puterea, înțelepciunea, dreptatea și iubirea lui Dumnezeu. Cei care vor fi lăsați să trăiască vor fi cei cu bunăvoință, cei ascultători, cei care au învățat bine lecțiile și care, prin urmare, au drept la darul Iui Dumnezeu, care este viața veșnică. Aceștia vor cunoaște bineînțeles planurile și scopurile lui Dumnezeu; ei vor ști că El este singurul Dumnezeu adevărat; ei vor avea o încredere absolută în EI și nu se vor încrede în înțelepciunea omului. Ei vor asculta legea Sa pentru totdeauna și vor face veșnic voința Lui. În felul acesta vedem că marelui învățător îi va lua șapte mii de ani să-și învețe poporul marele adevăr declarat de Isus: „Și viața veșnică este aceasta: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu." - Ioan 17:3.

190

ÎMPOTRIVIRE FAȚĂ DE ÎMPĂRĂȚIA LUI CRISTOS

[lectură radio de cincisprezece minute]

Când Isus a fost pe pământ, acum aproape nouăsprezece secole, El n-a eșuat niciodată să îndrepte atenția ascultătorilor Săi spre viitoarea Lui Împărăție. în toate parabolele Sale, El a vorbit despre acea Împărăție, într-o parabolă, El S-a ilustrat ca „un om de neam mare care s-a dus într-o țară depărtată ca să-și ia o împărăție și apoi să se întoarcă". Isus era acel tânăr de neam mare. El s-a dus într-o țară depărtată acum aproape nouăsprezece secole. La întoarcerea Lui, adică la cea de-a doua Sa venire, El și-a întemeiat Împărăția. Aceasta este Împărăția pentru care Isus și-a învățat urmașii să se roage, zicând: „Când vă rugați, să ziceți: ... Să vină Împărăția Ta". Așa cum este declarat la Apocalipsa 20:6, această Împărăție va fi de o mie de ani; acesta este motivul pentru care oamenii o numesc Mileniu. Cuvântul „Mileniu" înseamnă o mie de ani. Într-un limbaj care nu poate fi înțeles greșit, Scripturile învață că această Împărăție, când va fi întemeiată, va fi chiar aici pe pământ. Ele învață că în timpul acestei împărății Satan va fi legat și Cristos va acționa pentru a binecuvânta toate familiile pământului, atât pe cei vii cât și pe cei morți. Scripturile învață mai departe că această binecuvântare va consta într-o trezire din somnul morții pentru toți cei care se află în morminte și că aceștia, împreună cu toți cei vii, vor fi scăpați de puterea lui Satan; vor fi scăpați de păcat și moarte; de boală, durere și suferința de tot felul; de sărăcie, de asuprire, de războaie și de frica de acestea; de toate doctrinele și crezurile false, până când toți vor cunoaște adevărul, așa cum este declarat de Isaia, care a scris: „Pământul va fi plin de cunoștința DOMNULUI ca fundul mării de apele care-l acoperă." - Isaia 11:9. Noi citim că atunci când se va încheia această lucrare a Împărăției 'orice genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul' (Filipeni 2:10, 11) Noi mai citim că fiecare om va sta sub smochinul și sub vița lui, fără nimic care să-l necăjească sau să-l facă să-i fie teamă (Mica 4:4). Imaginați-vă un pământ perfect, plin cu o rasă mulțumită, perfectă și fără păcat, având viață veșnică împreună cu pace, libertate și fericire, fără suferință, durere, lacrimi sau moarte. Aceste rezultate fericite vor fi realizate de Împărăția viitoare a lui Cristos. Nu este de mirare că Isus a expus întotdeauna ilustrația despre Împărăție înaintea ascultătorilor Săi. Această Împărăție este singura speranță a lumii. În timp ce Isus se referea adesea la această Împărăție ca „Împărăția Mea", totuși, în majoritatea cazurilor EI a numit-o „Împărăția lui Dumnezeu". Aceasta este Împărăția lui Dumnezeu în sensul că Dumnezeu a aranjat înainte să fi început lumea ca ea să vină și este Împărăția lui Cristos în sensul că Dumnezeu l-a numit pe Isus, ca Fiul și Moștenitorul Său, pentru a face lucrarea Împărăției și i-a dat puterea și autoritatea s-o facă. Dar cineva ar putea insinua: cu siguranță nimeni nu s-ar împotrivi și nu s-ar opune întemeierii unei împărății care va fi o binecuvântare pentru toți, atât vii cât și morți. Cu toate acestea, Scripturile arată că va exista împotrivire față de această Împărăție. Vorbind despre întemeierea ei, psalmistul zice: „împărații pământului se răscoală și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva lui Iehova și împotriva Unsului Său." (Psalmii 2:2) „Unsul" lui Iehova este Fiul Său; de aceea, în versetele 10 și 12 citim: „Acum, dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune! Luați învățătură, judecătorii pământului! Dați cinste Fiului, ca să nu Se mânie și să nu pieriți pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă". Observați faptul că acest text spune că cei care sunt amintiți că se împotrivesc Unsului lui Iehova sunt „împărații pământului", „domnitorii" și „judecătorii"; și celălalt fapt, că dacă ei nu „dau cinste Fiului", vor pieri din pricina mâniei lui Iehova împotriva încăpățânării și rebeliunii lor. Împotrivirea față de lucrurile drepte se presupune de obicei că vine de la pătura socială de jos a societății. De aceea, când citim de lupte, greve, tulburări, bolșevism, oamenii sunt înclinați să acuze așa numitele „mase populare", „elementul clasei muncitoare", etc., ca fiind vinovății. Dar, potrivit textului care tocmai a fost citat, împotrivirea față de întemeierea Împărăției lui Cristos, singurul guvern care va aduce tuturor oamenilor binecuvântări universale, va veni din partea așa-numitei „pături sociale superioare" în viață, de la împărați, domnitori, judecători. Pentru majoritatea oamenilor aceasta ar părea cu totul incredibil; totuși, istoria arată că cele care s-au împotrivit întotdeauna la tot ce are legătură cu Împărăția lui Cristos au fost elementele financiare, politice și religioase ale lumii. Acum nouăsprezece sute de ani „împărații" și „domnitorii", însemnând politicienii și „judecătorii", nedrepții ce stăteau pe scaune de judecători în zilele acelea, au fost cei care I- au condamnat la moarte pe Isus, un om nevinovat, fără vreo dovadă de vină; de asemenea, liderii religioși, cărturarii, fariseii, preoții cei mai de seamă și bătrânii, care pretindeau că cred în Iehova Dumnezeu și care erau învățători numiți ai lucrurilor religioase, care îl așteptau pe Mesia; toate aceste clase au fost cele care au încuviințat uciderea Fiului lui Iehova Dumnezeu, care venise în lume pentru ca lumea să fie mântuită prin El. Acești oameni ai finanțelor, politicieni și lideri religioși, au pus la cale cel mai nelegiuit complot care a fost născocit vreodată pentru a da morții un om nevinovat, complot care a avut succes în planurile lor nelegiuite. Spre sfârșitul secolului XIX, Studenții internaționali ai Bibliei au început să anunțe faptul că Împărăția lui Cristos va fi întemeiată cu mare putere și glorie pe acest pământ. Ei au arătat dovezile din Biblie, pe care nici o ființă umană nu le-a putut contrazice. Acum, ei continuă această lucrare cu zel și energie îndoite. Aproape cincizeci de milioane de cărți și broșuri în treizeci de limbi au circulat pe întreg pământul

191

și fiecare din acestea anunță faptul că Împărăția lui Cristos va fi întemeiată în curând pe pământ. Mai mult de o sută de stații radio anunță acum același fapt în fiecare săptămână. Milioane de oameni simpli ascultă cu bucurie mesajul și în fiecare zi alte mii „ascultă" și inima li se înveselește. Dar în decursul acestor ani, mesajul răspândit de Studenții Bibliei - cel mai bucuros mesaj pe care acest pământ l-a auzit vreodată - a primit împotrivire cu violență din partea acelorași clase care s-au împotrivit și Iui Isus și care au fost prezise de psalmist, anume de „împărați", „domnitori", „oameni mari" și „judecători". Mesajul pe care noi îl răspândim este prezentat într-o lumină falsă, denaturat și pervertit pentru a-i influența pe oameni împotriva Iui. Politicienii au asigurat adoptarea unor hotărâri pentru a opri distribuirea literaturii ce anunță binecuvântările viitoare ale împărăției. Mulți din liderii religioși și-au îndemnat turmele să ardă cărțile și s-au alăturat altor metode în împotrivire. Acum, ajungem la întrebarea noastră finală: De ce oamenii aflați la putere se împotrivesc întemeierii Împărăției lui Cristos? Răspunsul este că oamenii aflați la putere sunt egoiști, la fel ca ceilalți membri ai rasei umane. Ei se bucură de privilegii speciale, pe care masele nu le au. Oamenii din finanțe își folosesc bogăția excesivă pentru a controla prețurile; pentru a cumpăra imunitatea atunci când sunt amenințați cu urmărirea penală; pentru a corupe judecători și jurați, pentru a controla ziare și pentru a cumpăra drepturi pentru utilități publice care ar trebui să aparțină poporului. Politicienii dețin locuri de putere și influență; ei sunt căutați de alții care au motive personale și care doresc o legislație specială de care să fie protejați; ei dețin sub control mult patronaj politic și se bucură de o anumită imunitate ca rezultat al poziției lor. Liderii religioși au o slujbă ușoară cu multă influență și prestigiu. Ei controlează faptele unui mare număr de oameni; au o influență politică mereu crescândă și sunt principalii sfătuitori ai unui mare număr de indivizi. Dar atunci când Împărăția lui Cristos va fi întemeiată, se vor sfârși pentru totdeauna orice privilegiu, imunitate și avantaj special. Tot ce seamănă a egoism va fi nimicit de pe pământ. Va exista doar un singur guvern sub cer și acest guvern va fi o Împărăție, iar Isus va fi Regele. Aceasta va însemna că toți ceilalți regi își vor pierde scaunele de domnie și puterea. în Psalmul 2:6 citim: „Totuși, Eu am uns pe Regele Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt". Iehova Dumnezeu este Cel care vorbește, și regele Său este Regele Isus. în Psalmul 72:1, 2 citim din nou: „Dumnezeule, dă judecățile Tale Regelui, ... el va judeca pe poporul Tău cu dreptate și pe nenorociții Tăi cu nepărtinire". Da! Când această Împărăție va fi întemeiată, ea va funcționa în interesul celor nenorociți, celor asupriți, cei care au fost deposedați de drepturile lor de aceia care acum dețin privilegii speciale. Această Împărăție va întemeia dreptatea, libertatea și pacea pe pământ. Prin urmare, ei i se vor împotrivi toți cei care iubesc nedreptatea, aceia care îi deposedează pe alții de libertatea lor, și toți militariștii care aprobă războiul în locul păcii. Legile acestei Împărății vor fi absolut drepte, deoarece Dumnezeu va fi autorul lor. Bineînțeles că aceasta va pune capăt slujbelor de legislatori care sunt acum pe pământ. Fiind egoiști, firește că ei se vor împotrivi acestei noi împărății. Sub această Împărăție vor lua sfârșit boala și moartea. Ea va pune capăt meseriilor de doctori, chirurgi, antreprenori de pompe funebre; spitalele și cimitirele nu vor mai fi folosite. Păcatul și infracțiunea vor lua sfârșit; de aceea, nu va mai fi nevoie de judecători, jurați, avocați, polițiști, curți sau departamente de justiție. Toți acei oameni care se bucură de privilegii speciale sub aranjamentul prezent le vor pierde, iar din pricina egoismului din inima lor se vor împotrivi întemeierii unei Împărății care, din instinct, ei simt că îi va deposeda de avantajele lor prezente. Acest lucru explică de ce va exista împotrivire față de Împărăția lui Dumnezeu și de ce va veni aceasta din partea celor care se află la putere, clasele „superioare". Cei care persistă în împotrivirea lor vor muri în moartea a doua ca dușmani ai lui Dumnezeu, dușmani ai semenilor lor și dușmani ai adevărului și dreptății.

O SCRISOARE INTERESANTĂ

DUMNEZEU ESTE LA CÂRMĂ

IUBIȚI FRAȚI, „Căci mie nu-mi este rușine de veștile bune; deoarece ele sunt puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricui crede” - Rom. 1:16,Diaglott. Salutări celor iubiți. Adunarea noastră a votat să vă trimitem o expresie scrisă a încrederii noastre în atitudinea voastră față de favorizații lui Satan, precum și în noua și foarte mângâietoarea aplicare a adevărurilor evangheliei la stările prezente. Niciodată în istoria bisericii sau a națiunilor umanitatea nu s-a aflat într-o nevoie mai mare de o domnie atentă, totuși severă și neînduplecată. Niciodată ei n-au fost mai intoleranți față de planurile și scopurile exprimate ale lui Dumnezeu. Și, în timp ce privim dezordinea cruntă și rebeliunea pe toate părțile, putem numai să ne minunăm de spiritul de prietenie și dreptate manifestate de iubitul nostru frate Rutherford și de asociații lui credincioși de la sediul central. în timp ce, fără îndoială, mulți foști frați critică - deoarece punctele lor de vedere pe care le nutresc demult sunt deranjate - Turnurile și cartea Guvern sunt pentru micul nostru grup de consacrați din acest loc „hrană tare” la timpul potrivit. Dorim să ne exprimăm pe scurt încrederea noastră maximă atât în învățăturile spirituale și interpretările Scripturale, cât și în administrarea și conducerea activităților Societății din această țară și din altele. Rapoartele din Cartea Anuală sunt un izvor de mulțumire extremă și o asigurare că Dumnezeu este la cârmă și triumful final nu poate fi prea departe. Fie ca mâinile să vă fie întărite și inimile încărcate de har divin pentru a continua mărturia prin toate mijloacele folosite acum, până va fi câștigată victoria.” - 1 Ioan 3:1,2. Ai voștri frați prin harul Său, ECCLESIA DIN QUINCY (Mass.)

192

International Bible Students Association RADIO SERVICE The message of the kingllom of Jehoyah is broa(lcast by these and other stations in Australasia, Canalla and the L'nited

5tates. Local radio l'epresentatiYes are requested to send (1) prompt a(lvice of change in schedules and (2) a monthly

l'l'port to Hallio and Lecture DepartmeIlt, 117 Adams ::5t., Brookl3'II, N. Y.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 <div class='publication-firstpage'>
-<pages index="The-higher-powers.pdf" from=1 to=16 header=1 />
+<pages index="The-higher-powers-part-2.pdf" from=1 to=16 header=1 />
 </div>

Autoritățile superioare (partea 2): Diferență între versiuni

Versiunea curentă din 11 noiembrie 2020 05:49

Autoritățile superioare (partea 2)

Turnul de veghere

Vestitorul prezenței lui Cristos

Străjerule, cât mai este din noapte?

Trebuie să vină dimineaţa şi noaptea, de asemenea! - Isaiah

MISIUNEA SA SACRĂ

PENTRU NOI SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR

GRUPE DE STUDIU

ȚI-A EXPIRAT ABONAMENTUL?

ADEVĂR PENTRU NEVĂZĂTORI

Studiile Biblice Bereane I.B.S.A.

Stăpânirile cele mai înalte

IEHOVA, MARELE ÎNVĂȚĂTOR

ÎMPOTRIVIRE FAȚĂ DE ÎMPĂRĂȚIA LUI CRISTOS

O SCRISOARE INTERESANTĂ

Meniu de navigare

Unelte personale

Spații de nume

Variante

Vizualizări

Mai mult

Căutare

Navigare

Unelte

În alte limbi

Tipărire/exportare