Pagină:Organization-part-I-1938.djvu/4: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 
(Nu s-au afișat 11 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
to build the temple of God and to reconstruct the walls, (Ezra 6:1-15) It shows that the later Persian king, the successor of Cyrus, compelled heathen opposers to contribute toward the building of the temple and walls of Jerusalem. Thus, according to the prophecy of Isaiah 60: 16, concerning them it is written: ‘‘Thou shalt also suck the milk of the Gentiles, and shalt suck the breast of kings [Darius, picturing Jehovah God, and Cyrus the Persian, picturing Christ Jesus} ; and thou shalt know that I the Lord am thy Saviour and thy Redeemer, the Mighty One of Jacob.’’—Isa. 60: 16.  
+
{{raw:data:ai|3|164|TURNUL DE VEGHERE|BROOKLYN, N. Y.}}
{{paragraf|întrebarea=5|paragraful=5|conținut=Furthermore, the prophecy of Isaiah 60:17 had a temporary or miniature fulfillment with the establishment of the church, and which lasted during the days of the apostles; and thereafter captivity and affliction again came upon God’s people, reaching a climax in the persecution of 1917 and 1918. But the complete fulfillment is after the affliction upon the faithful followers of Christ Jesus and after the coming of Christ Jesus to the temple, there to try, test and make manifest the approved sons of antitypical Levi.}}  
+
 
{{paragraf|întrebarea=6|paragraful=6|conținut=For the guidance of its readers in the consideration of this matter ''The Watchtower'' ventures here the assertion that what follows herein, and which is fully supported by the Scriptures, establishes the following, to wit: That the teaching in the congregations during the ‘‘Elijah period’’ respecting the liberty of the classes or companies or congregations in voting into office their elders and deacons was an error; that the text at Acts 14: 23 was misunderstood, and hence misinterpreted, and that the stretching forth of the hand by the members of the congregation was not the proper means of expressing the choice of servants; that the commission to ‘‘ordain’’ or ‘‘appoint officers in the church’’ was never delegated to the congregation or company ; and that the entire absence in the epistles of Paul to the church respecting such arrangement is very persuasive proof in support of this conclusion; that Paul, acting on instructions from the Lord, delegated certain authority and power to Timothy and Titus to perform certain duties in the church concerning the selection of servants or officers, but that said authority was not conferred upon the congregation as a whole or as a supposed ‘‘democratic” body. Furthermore, that in the interval from the days of the apostles to the coming of the Lord Jesus to the temple of Jehovah the Lord provided by and through the office of the holy spirit for the needs of each and every congregation; that with the coming of Christ to the temple the Lord Jesus Christ directs all things concerning his church, because he is in full command and fulfills completely the places or offices occupied by the apostle Paul and others; and that the instructions given by Paul to Timothy and Titus are also applicable to the ‘‘last days’’, where we now are; and that the ‘‘faithful and wise servant’’ occupies a place similar to that fulfilled by Timothy and Titus, and that the servant now acts under the direction and command and supervision of the Lord Jesus Christ, and hence the entire organization must be at complete unity and move forward in perfect accord and harmonious action.}}  
+
{{raw:data:c
{{paragraf|întrebarea=7|paragraful=7|conținut=This is the day of Jehovah and the time for the vindication of his name. He has given his elect servant for a witness to the people, and the head of that servant, Christ Jesus, is the Leader and Commander. (Isa. 55:4) Christ Jesus at the temple is in charge of Zion, and every member thereof must be in complete harmony with him and be joyfully obedient to his commands, and hence no member thereof has any right or privilege to take a separate course according to his own ideas. Christ Jesus is the chief representative and vindicator of Jehovah, and over and above all of the organization is Jehovah the Most High. Every one of the organization looks not to a selfish interest, but to the general interest or welfare of the organization. To the remnant of that organization now on the earth is committed much, and much more is demanded of them. In order for these to move forward in the war the Lord provides information for their aid and comfort and specifically directs them in the right way to go. Among the people of Jehovah under Christ there can be no division, but all must stand shoulder to shoulder as one compact body, joyfully rendering their offerings in righteousness unto the Lord. In some of the companies there appear still to be controversies, but when the faithful get a proper understanding of God’s organization and their individual relation thereto, there can be no controversies amongst the people of God, in which the real remnant participates. It is the time for absolute peace within the organization, and a time for war against the enemy.}}
+
| {{raw:data:p|c|Aceasta arată că regele persan de mai târziu, succesorul lui Cir, i-a silit pe împotrivitorii păgâni să contribuie la ridicarea templului și a zidurilor Ierusalimului. Astfel, conform profeției din Isaia 60:16, este scris despre aceștia: „Vei suge laptele neamurilor, vei mânca bunătățile regilor [Darius reprezentându-L pe Iehova Dumnezeu, iar Cir persanul pe Isus Christos]; și vei ști astfel că Eu, DOMNUL, sunt Mântuitorul și Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.”}}
{{Subtitlu|REGULATION}}  
+
 
{{paragraf|întrebarea=8|paragraful=8|conținut=The Commander, Christ Jesus, in the day of his flesh gave no direction whatsoever concerning any arrangement to be made for the regulation of the companies or congregations of his followers, or selection of servants amongst them. He definitely stated his relationship to the church. He is the Foundation Stone and the Builder, and therefore he said to his apostles: ‘‘Upon this rock [Christ himself] I will build my church.” (Matt. 16:18) He delegated certain authority to his apostles, and to them he said: ‘‘As my
+
{{raw:data:p|5|4-5|Mai mult decât atât, profeția din Isaia 60:17 a avut o împlinire temporară sau în mic odată cu întemeierea bisericii, înfăptuită în zilele apostolilor; iar după aceea au venit din nou asupra poporului lui Dumnezeu captivitatea și necazurile, atingând un punct culminant în persecuția din 1917 și 1918. Dar împlinirea completă are loc după necazul venit asupra urmașilor credincioși ai lui Isus Christos și după venirea Lui la templu, pentru a-i încerca și a-i descoperi pe fiii aprobați ai antitipicului Levi.}}
Father hath sent me, even so send I you. ... Receive ye the holy [spirit].’’ (John 20:21, 22) To the communities or companies of his brethren he gave instruction concerning offenses against the Lord’s organization and as to the manner in which they should deal with such, but no instruction concerning the selection of servants was given by him. (Matt. 18: 15-18) When Saul, who was afterwards called Paul, received enlightenment from the Lord and forsook religion, he was appointed by the Lord Jesus as his special}}
+
 
 +
{{raw:data:p|6|6|Pentru călăuzirea cititorilor săi în analizarea acestui subiect, ''Turnul de veghere'' îndrăznește să afirme că ceea ce urmează să fie explicat în acest număr, fiind întru totul sprijinit de Scripturi, stabilește următoarele: Predarea învățăturii în adunări în timpul „perioadei Ilie” cu privire la libertatea adunărilor sau grupelor de a vota pentru a pune în funcție pe bătrânii și diaconii lor a fost o greșeală. Textul din Fapte 14:23 a fost înțeles greșit și de aceea interpretat greșit, iar ridicarea mâinii de către membrii adunării nu a fost metoda potrivită pentru exprimarea alegerii servilor. Însărcinarea de a „pune” sau „numi supraveghetori în biserică” nu a fost dată adunării sau grupei. Absența totală din epistolele lui Pavel adresate bisericii a unui astfel de aranjament este o dovadă foarte elocventă în sprijinirea acestei concluzii. Pavel, acționând după instrucțiunile Domnului, a dat o anumită autoritate și putere lui Timotei și lui Tit pentru a îndeplini anumite sarcini în biserică privind alegerea servilor sau supraveghetorilor, dar acea autoritate nu a fost conferită adunării ca întregsau ca presupus corp „democratic”. Mai mult, în intervalul de timp dintre zilele apostolilor și venirea Domnului Isus la templul lui Iehova, Domnul s-a îngrijit, prin acțiunea spiritului sfânt, de toate nevoile fiecărei adunări. Odată cu venirea lui Christos la templu, Domnul Isus Christos dirijează toate lucrurile care privesc biserica Sa, deoarece este la conducerea ei și umple locurile sau funcțiile ocupate de apostolul Pavel și de alții. Instrucțiunile date de Pavel lui Timotei și lui Tit sunt aplicabile și în „zilele din urmă” în care suntem acum. „Servul credincios și înțelept” ocupă un loc similar cu cel al lui Timotei și al lui Tit. El activează acum sub conducerea, porunca și supravegherea Domnului Isus Christos și, de aceea, întreaga organizație trebuie să fie în completă unitate și să înainteze într-un perfect acord și activitate armonioasă.}}
 +
 
 +
| {{raw:data:p|7|7|Aceasta este ziua lui Iehova și timpul pentru justificarea numelui Său. El l-a dat pe servul Său ales pentru o mărturie către oameni, iar capul acelui serv, Isus Christos, este Conducătorul și Comandantul. (Isaia 55;4) Isus Christos în templu se află la conducerea Sionului și fiecare membru al acestuia trebuie să fie în completă armonie cu El și să asculte cu bucurie poruncile Sale. Astfel, nici un membru al acestuia nu are vreun drept sau privilegiu să pornească pe o cale separată după ideile lui proprii. Isus Christos este reprezentantul și justificatorul principal al lui Iehova, iar peste întreaga organizație domnește Iehova, Cel Preaînalt. Fiecare membru al organizației nu caută un interes egoist, ci interesul general sau bunăstarea organizației. Rămășiței acelei oraganizații care este acum pe pământ îi este încredințat mult și i se cere mai mult. Pentru ca aceștia să meargă înainte în război, Domnul le dă informații pentru ajutorul și mângăierea lor și îi îndrumă să umble pe calea cea bună. În poporul lui Iehova, sub conducerea lui Christos, nu poate fi dezbinare, ci toți trebuie să stea umăr la umăr ca un singur corp compact, aducând cu bucurie Domnului ofrandele lor în dreptate. În unele grupe se pare că sunt încă neînțelegeri, dar când cei credincioși dobândesc o înțelegere potrivită despre organizația lui Dumnezeu și despre relația lor individuală cu aceasta, nu pot fi controverse în poporul lui Dumnezeu din care face parte adevărata rămășiță. Este timpul pentru pace absolută în organizație și un timp de război împotriva dușmanului.}}
 +
 
 +
{{raw:data:m|0|0|0|30|{{raw:data:ta|c|{{raw:data:s|Reglementare}}}}}}
 +
 
 +
{{raw:data:p|8|8-11|Comandantul, Isus Christos, în zilele când era pe pământ, nu a dat nici o îndrumare cu privire la vreun aranjament cu privire la reglementarea grupelor sau adunărilor urmașilor Săi, sau alegerea servilor din mijlocul lor. El a exprimat clar relația Lui cu biserica. El este Piatra de Temelie și Cel care zidește și, prin urmare, a spus apostolilor Săi: „Pe această piatră [Christos însuși] voi zidi Biserica Mea.” (Matei 16:18) El a acordat o anumită autoritate apostolilor Săi: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi. ...Luați spirit sfânt!” (Ioan 20:21, 22} El a dat comunităților sau grupelor de frați ai Săi instrucțiuni privitoare la ofensele aduse împotriva organizației Domnului și cu privire la modul în care trebuie să le trateze, dar nu a dat nici o instrucțiune cu privire la alegerea servilor. (Matei 18:15-18) Când Saul, numit ulterior Pavel, a fost luminat de Domnul și a părăsit religia, a fost numit de Isus reprezentantul Său special și a primit de la El o însărcinare specială.}}
 +
 
 +
}}

Versiunea curentă din 8 octombrie 2020 14:51

Această pagină nu a fost verificată


164
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.


Aceasta arată că regele persan de mai târziu, succesorul lui Cir, i-a silit pe împotrivitorii păgâni să contribuie la ridicarea templului și a zidurilor Ierusalimului. Astfel, conform profeției din Isaia 60:16, este scris despre aceștia: „Vei suge laptele neamurilor, vei mânca bunătățile regilor [Darius reprezentându-L pe Iehova Dumnezeu, iar Cir persanul pe Isus Christos]; și vei ști astfel că Eu, DOMNUL, sunt Mântuitorul și Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.”
5 Mai mult decât atât, profeția din Isaia 60:17 a avut o împlinire temporară sau în mic odată cu întemeierea bisericii, înfăptuită în zilele apostolilor; iar după aceea au venit din nou asupra poporului lui Dumnezeu captivitatea și necazurile, atingând un punct culminant în persecuția din 1917 și 1918. Dar împlinirea completă are loc după necazul venit asupra urmașilor credincioși ai lui Isus Christos și după venirea Lui la templu, pentru a-i încerca și a-i descoperi pe fiii aprobați ai antitipicului Levi.
6 Pentru călăuzirea cititorilor săi în analizarea acestui subiect, Turnul de veghere îndrăznește să afirme că ceea ce urmează să fie explicat în acest număr, fiind întru totul sprijinit de Scripturi, stabilește următoarele: Predarea învățăturii în adunări în timpul „perioadei Ilie” cu privire la libertatea adunărilor sau grupelor de a vota pentru a pune în funcție pe bătrânii și diaconii lor a fost o greșeală. Textul din Fapte 14:23 a fost înțeles greșit și de aceea interpretat greșit, iar ridicarea mâinii de către membrii adunării nu a fost metoda potrivită pentru exprimarea alegerii servilor. Însărcinarea de a „pune” sau „numi supraveghetori în biserică” nu a fost dată adunării sau grupei. Absența totală din epistolele lui Pavel adresate bisericii a unui astfel de aranjament este o dovadă foarte elocventă în sprijinirea acestei concluzii. Pavel, acționând după instrucțiunile Domnului, a dat o anumită autoritate și putere lui Timotei și lui Tit pentru a îndeplini anumite sarcini în biserică privind alegerea servilor sau supraveghetorilor, dar acea autoritate nu a fost conferită adunării ca întregsau ca presupus corp „democratic”. Mai mult, în intervalul de timp dintre zilele apostolilor și venirea Domnului Isus la templul lui Iehova, Domnul s-a îngrijit, prin acțiunea spiritului sfânt, de toate nevoile fiecărei adunări. Odată cu venirea lui Christos la templu, Domnul Isus Christos dirijează toate lucrurile care privesc biserica Sa, deoarece este la conducerea ei și umple locurile sau funcțiile ocupate de apostolul Pavel și de alții. Instrucțiunile date de Pavel lui Timotei și lui Tit sunt aplicabile și în „zilele din urmă” în care suntem acum. „Servul credincios și înțelept” ocupă un loc similar cu cel al lui Timotei și al lui Tit. El activează acum sub conducerea, porunca și supravegherea Domnului Isus Christos și, de aceea, întreaga organizație trebuie să fie în completă unitate și să înainteze într-un perfect acord și activitate armonioasă.
7 Aceasta este ziua lui Iehova și timpul pentru justificarea numelui Său. El l-a dat pe servul Său ales pentru o mărturie către oameni, iar capul acelui serv, Isus Christos, este Conducătorul și Comandantul. (Isaia 55;4) Isus Christos în templu se află la conducerea Sionului și fiecare membru al acestuia trebuie să fie în completă armonie cu El și să asculte cu bucurie poruncile Sale. Astfel, nici un membru al acestuia nu are vreun drept sau privilegiu să pornească pe o cale separată după ideile lui proprii. Isus Christos este reprezentantul și justificatorul principal al lui Iehova, iar peste întreaga organizație domnește Iehova, Cel Preaînalt. Fiecare membru al organizației nu caută un interes egoist, ci interesul general sau bunăstarea organizației. Rămășiței acelei oraganizații care este acum pe pământ îi este încredințat mult și i se cere mai mult. Pentru ca aceștia să meargă înainte în război, Domnul le dă informații pentru ajutorul și mângăierea lor și îi îndrumă să umble pe calea cea bună. În poporul lui Iehova, sub conducerea lui Christos, nu poate fi dezbinare, ci toți trebuie să stea umăr la umăr ca un singur corp compact, aducând cu bucurie Domnului ofrandele lor în dreptate. În unele grupe se pare că sunt încă neînțelegeri, dar când cei credincioși dobândesc o înțelegere potrivită despre organizația lui Dumnezeu și despre relația lor individuală cu aceasta, nu pot fi controverse în poporul lui Dumnezeu din care face parte adevărata rămășiță. Este timpul pentru pace absolută în organizație și un timp de război împotriva dușmanului.


Reglementare
8 Comandantul, Isus Christos, în zilele când era pe pământ, nu a dat nici o îndrumare cu privire la vreun aranjament cu privire la reglementarea grupelor sau adunărilor urmașilor Săi, sau alegerea servilor din mijlocul lor. El a exprimat clar relația Lui cu biserica. El este Piatra de Temelie și Cel care zidește și, prin urmare, a spus apostolilor Săi: „Pe această piatră [Christos însuși] voi zidi Biserica Mea.” (Matei 16:18) El a acordat o anumită autoritate apostolilor Săi: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi. ...Luați spirit sfânt!” (Ioan 20:21, 22} El a dat comunităților sau grupelor de frați ai Săi instrucțiuni privitoare la ofensele aduse împotriva organizației Domnului și cu privire la modul în care trebuie să le trateze, dar nu a dat nici o instrucțiune cu privire la alegerea servilor. (Matei 18:15-18) Când Saul, numit ulterior Pavel, a fost luminat de Domnul și a părăsit religia, a fost numit de Isus reprezentantul Său special și a primit de la El o însărcinare specială.