Deschide meniul principal

Pagină:Obadiah-part-III-1936.djvu/14

Această pagină nu a fost verificată


222
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.


pe Fiul omului venind în Împărăția Sa.” (Mat. 16:28). În prezent există pe pământ o mică „rămășiță” ai cărei membrii sunt urmași zeloși și credincioși ai Domnului și care, prin harul Lui, dau mărturie despre Împărăția Domnului. Această rămășiță crede în Domnul prin învățăturile apostolilor. În acel tablou profetic de pe muntele transfigurării cei trei discipoli au reprezentat pe cineva. Nu este oare înțelept să spunem că ei au reprezentat pe rămășița credincioasă care nu a gustat moartea dar care a înțeles într-un mod inteligent și priceput dovada sfârșitului lumii lui Satan, și care vede pe Cristos, marele Rege al lui Dumnezeu, așezat pe tronul Împărăției Sale? Cei care vor continua să fie credincioși de acum încolo până la sfârșit trebuie să fie în mod neapărat din rămășiță și vor moșteni Împărăția. Dumnezeu a făcut ca profetul Său să scrie: „Așa vorbește Domnul: Ca atunci când se găsește vin nou într-un ciorchine și se zice: Nu-l distruge, pentru că este o binecuvântare în el, tot așa voi face și Eu pentru slujitorii Mei, ca să nu-i nimicesc pe toți. Voi scoate din Iacov o sămânță (rămășița seminței) și din Iuda (casa regală) un moștenitor al munților Mei (locuri înalte în guvern); și aleșii Mei vor moșteni țara și slujitorii Mei vor locui în ea”. - Isa. 65:8,9. Priviți la munți. Iehova Dumnezeu i-a făcut. Temeliile lor sunt de neclintit, decât prin puterea Dumnezeului Atotputernic. Vârfurile lor semețe sunt deasupra norilor. Furtunile urlă, focurile de fulger luminează și ard, și valurile puternice ale mării izbesc cu putere în ei; însă ei sunt de neclintit și de nestrămutat.
Cu seninătate și cu pace ei stau acolo. Ei au stat acolo așa de când i-a făcut Iehova, și vor rămâne pentru totdeauna. Piscul măreț al muntelui ilustrează marele guvern al lui Iehova Dumnezeu și a Cristosului Său. Așa cum furtunile și apele nu clatină munții, tot așa toate furtunile și apele opoziției care urlă acum sau care ar putea veni nu vor deranja sau clătina niciodată guvernul neprihănit al lui Dumnezeu. „Râurile s-au înălțat, o Doamne, râurile și-au înălțat glasul, râurile își înalță valurile. Domnul în înălțime este mai puternic decât zgomotul (propaganda discordantă și discursurile ținute în opoziție cu Împărăția sa) multor ape (popoarele care se opun), decât valurile puternice (marii împotrivitori) ale mării”. - Ps. 93:3,4. Cu toate că Satan, acel Balaur vechi, Diavolul, și organizația Lui încearcă acum cu disperare să nimicească pe membrii rămășiței, ei nu trebuie să se teamă, ci pot să stea ferm în încredere și în siguranță, știind că atâta timp cât „au mărturia lui Isus Cristos” și „păzesc poruncile lui Dumnezeu” ei vor fi neclintiți ca munții. Ierusalimul este o ilustrație a poporului lui Dumnezeu. Sionul ilustrează sau reprezintă în special rămășița credincioasă. Iehova spune către rămășiță: „Cei ce se încred în Domnul vor fi ca muntele Sion, care nu poate fi clătinat, ci rămâne pentru totdeauna. Așa cum sunt munții de jur împrejurul Ierusalimului, așa este Domnul de jur împrejurul poporului Său de acum și pentru totdeauna”. (Ps. 125:1,2). Astfel Dumnezeu vorbește oamenilor Săi despre siguranța lor absolută atâta timp cât ei locuiesc în locul secret al Celui Preaînalt. Acolo nu se va abate nici un rău asupra lor.




SUFERINȚA UMANĂ URMEAZĂ SĂ IA SFÂRȘIT:CUM?


Fiecare act al lui Iehova față de primul om, Adam, a fost marcat de bunătate. Prin manifestarea bunătății Sale iubitoare El vroia să arate omului binecuvântările care rezultă din bunătate. El a făcut pe Adam perfect în trup și cuget, și l-a îmbrăcat cu autoritate ca prinț al creației întregi a pământului. El a făcut ca fiarele câmpului și păsările cerului să se înfățișeze înaintea lui Adam, pentru ca să fie numite de el și să primească poruncile Lui; și ele s-au înfățișat și l- au ascultat. El a făcut pentru Adam o casă perfectă, și a utilat-o pentru toate nevoile. După aceea, ca un apogeu al manifestării bunătății iubitoare pentru Adam, a creat pentru el o tovarășă perfectă, cel mai frumos lucru pe care l-au văzut vreodată ochii lui Adam în afară de propriul său chip. Ea a fost o bucurie pentru inima lui, și ea i-a fost pe plac. Ei adunau fructe și flori și s-au bucurat de ele, în timp ce stăteau pe malurile râurilor frumoase și ascultau susurul valurilor line cum sărutau malurile înverzite și se grăbeau din nou. Ei umblau printre pomi, și erau înveseliți de
cântecul dulce al trilurilor înaripate. Mână în mână, și în pas regal, ei suiau vârfurile munților și își desfătau sufletul privind la munții dinaintea lor, munții maiestuoși, văile frumoase, râurile pașnice, și pădurile de foioase și pomii fructiferi. Un om perfect și o femeie perfectă într-o locuință perfectă, cu vigoare, putere și sănătate și viață perfectă, ce ar putea dori mai mult inima? Toate aceste lucruri Iehova le-a pregătit pentru ei, și ele erau expresia bunătății iubitoare a lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu îi spusese lui Adam, el urma să spună soției sale despre drepturile și privilegiile lor în acel Eden. El urma să-i spună către ea: Eva, toate aceste lucruri minunate și frumoase sunt ale noastre, pentru că Dumnezeu, Creatorul și Tatăl nostru, ni le-a dat. Este privilegiul nostru să mâncăm din orice pom din această grădină minunată, cu excepția pomului cunoștinței binelui și răului; și Dumnezeu a spus că în ziua în care vom mânca din el, vom muri. Dar atâta timp cât ascultăm de Tatăl nostru toate aceste minuni și frumuseți sunt ale noastre, pentru plăcerea noastră; și El