Această pagină nu a fost verificată
1 MARTIE 1938
TURNUL DE VEGHE
69
şi să-şi dovedească loialitatea până la moarte. Fiind astfel asociat cu Isus în moartea Lui de jertfă, se va putea împărtăşi cu El în gloria regatului său. Instituirea acestei Comemorări de către Domnul Isus a avut loc imediat după consumarea ultimului Paşti. Aceasta este Comemorarea morţii lui Isus, care le este poruncit urmaşilor Lui să o ţină anual.
CINE VA LUA PARTE
11 Se pare că astăzi există mulţi care iubesc pe Dumnezeu şi pe Isus Cristos şi care s-au consacrat să facă voinţa lui Dumnezeu, dar sunt în îndoială dacă ar trebui să se împărtăşească sau nu din emblemele de pâine şi vin la sărbătoarea Comemorării. Scopul acestui articol este să-i ajute să înţeleagă mai bine şi să aprecieze sensul Comemorării, iar apoi fiecare trebuie să decidă pentru sine dacă se va împărtăşi sau nu. Ţinând întotdeauna în minte scopul lui Iehova aşa cum este exprimat în Cuvântul Său, o persoană va putea mai bine să ajungă la o concluzie corectă cu privire la această chestiune. Numele Său este primul şi cel mai important lucru. Dumnezeu a demonstrat aceasta prin trimiterea lui Moise în Egipt pentru a-Şi face un nume şi, prin urmare, a-Şi justifica numele. Un scop secundar a fost să răscumpere sau să elibereze un popor pentru Sine, spre justificarea numelui Său. Scopul pentru care L-a trimis pe Isus pe pământ, a fost să îndeplinească în realitate ceea ce a fost ilustrat în drama profetică menţionată anterior. Iehova a arătat clar că scopul Său este de a-Şi justifica numele prin regatul său, iar Isus Cristos, Regele Său, este Justificatorul Lui. Cei aleşi din mijlocul oamenilor pentru numele Său, şi care sunt asociaţi cu Cristos Isus, vor participa de asemenea la justificarea numelui lui Dumnezeu. Salvarea omenirii ascultătoare este de o importanţă secundară; chiar şi cei care ascultă şi primesc viaţă vor fi o justificare a numelui lui Iehova. Cuvintele lui Isus rostite la instituirea Comemorării arată două servicii făcute prin sângele Său, şi anume: (1) iertarea păcatului, acesta fiind neputinţa care a venit asupra neamului omenesc datorită păcatului lui Adam; şi (2) facerea unui nou legământ, prin care un popor este ales din lume pentru numele lui Iehova. Legământul legii nu a reuşit să realizeze acest lucru, fapt datorat imperfecţiunii şi stării păcătoase a izraeliţilor. Prin noul legământ Dumnezeu va realiza acest scop, prin alegerea unei clase spirituale care va pune mărturie pentru numele Său.
IERTAREA PĂCATELOR
12 Moştenind urmările păcatului lui Adam, toată rasa umană a ajuns sub neputinţă sau în robia păcatului, care duce la moartea sau distrugerea completă, cu excepţia cazului în care există o îngrijire pentru salvarea ei. Iehova ar fi putut distruge tot neamul lui Adam şi să înceapă o nouă rasă, dar este voinţa Sa să-Şi dovedească supremaţia prin alegerea dintre urmaşii lui Adam
a unora care-şi dovedesc integritatea faţă de Dumnezeu, dându-le viaţă veşnică şi folosindu-i ca un monument al numelui şi cuvântului Său. Aceşti credincioşi constituie o justificare a numelui lui Iehova. Răscumpărarea trebuie să aibă loc mai întâi, înainte ca vreunul din rasa lui Adam să poată fi ales pentru numele lui Iehova sau să i se dea viaţă. Dumnezeu a făcut legământul legii cu Israel prin Moise, iar acel legământ a fost validat prin sângele mielului fără cusur, şi astfel legământul a intrat în vigoare. Sângele mielului a preumbrit sângele lui Isus vărsat la Calvar, care a validat noul legământ şi l-a făcut operativ. Acest sânge, de asemenea, este preţul de cumpărare pentru rasa umană, prin care vor fi eliberaţi cei ascultători. Totuşi, trebuie să fie ţinut totdeauna în minte că iertarea păcatului trebuie să aibă loc întâi, înainte ca o persoană să poată fi aleasă pentru numele lui Iehova şi să fie asociată cu Isus Cristos.
13 Dumnezeu nu L-a trimis pe Isus pe pământ pentru a condamna omenirea, ci pentru ca rasa umană să poată fi salvată. Această salvare este garantată numai pentru „oricine crede în El”. (Ioan 3:16, 17) Pe izraeliţi, poporul tipic al lui Dumnezeu, El i-a hrănit cu pâinea numită „mană”, trimisă din cer, ca ei să poată exista pentru un timp. Această pâine preumbrea pe Isus Cristos, Pâinea din cer, prin care viaţa va fi dată tuturor celor care cred şi ascultă de Dumnezeu şi de Cristos. Toţi cei care sunt astfel salvaţi trebuie să exercite credinţă în umanitatea sau viaţa dată de Isus pentru mântuirea omului. (Ioan 6:29-35) Prin urmare, este scris: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” (Matei 20:28) Această scriptură înseamnă în mod clar că Domnul Isus Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru atât de mulţi din rasa umană câţi se vor conforma condiţiilor de a crede şi a asculta, după cum a fost poruncit. Cei ascultători din rasa umană sunt desemnaţi prin simbolul „oi” şi, cu privire la ei, Isus a spus: „Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.” (Ioan 10:15) Cei neascultători sunt desemnaţi prin simbolul „capre”. Nu Şi-a dat Isus viaţa şi pentru „capre”? Nu, pentru motivul că jertfa de răscumpărare nu este furnizată pentru cei neascultători, ci numai pentru cei ascultători, după cum este scris: „Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (Ioan 3:36) Răscumpărat înseamnă „cumpărat pe un preţ egal celui cerut pentru cel care a comis păcatul”. Omul perfect Adam a păcătuit şi a murit. Omul perfect Isus a fost fără păcat şi a suferit moartea. Ar însemna aceasta că Adam a fost răscumpărat prin sângele lui Isus Cristos? Nu, ci exact contrariul. Adam a fost un păcătos intenţionat. (1Timotei 2:14) Adam a murit pentru păcat intenţionat, deoarece aceasta a fost pedeapsa pentru păcat anunţată de Dumnezeu. Nu există nici un motiv pentru a concluziona că Iehova Îşi va anula judecata, pentru că Dumnezeu
