Pagină:Judgement-day-for-jehovahs-vindication-1947.pdf/11

templul ei, a fost părăsită de Dumnezeu spre declinul continuu și distrugerea finală în anul 70 d.Cr. Așadar, Isus a vorbit public despre nenorocirea cărturarilor și fariseilor proeminenți și foarte respectați și a spus: „O, Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pe profeți și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori aș fi vrut să adun pe copiii tăi laolaltă, precum găina își adună puii sub aripile sale, și nu ați vrut! Iată, casa voastră [templul voastră, cărturarilor și fariseilor], vă este lăsată pustie." Aceasta a fost casa sau templul pe care Isus a spus că l-au transformat într-un cuib de hoți și, prin urmare, într-un loc al „tatălui lor, Diavolul”. (Mat. 23: 1-38; 21: 13 ; Ioan 8: 44) Alungarea acestei națiuni care ajunsese sub controlul „prințului acestei lumi” a fost prefigurată cu mult înainte în treburile casnice ale lui Avraam. A fost când el, cu aprobarea lui Dumnezeu, a dat afară pe Agar, mama egipteană a fiului său întâi născut, Ismael, din gospodăria sa. El a trimis-o pe ea și pe băiat să se descurce singuri în lume. Avraam a făcut acest lucru la cererea urgentă a adevăratei sale soții, Sara, pentru că Ismael a amenințat viața și fericirea lui Isaac, fiul iubit pe care Sara îl născuse lui Avraam. Apostolul Pavel o explică astfel, spunând:}}