|
Apostolul Pavel a scris: „Pentru că voi ați murit, iar viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Când Cristos, care este viața noastră, se va arăta, vă veți arăta și voi împreună cu El în glorie” (Col. 3:3,4). Argumentul aici este că acela care este născut prin spiritul lui Dumnezeu și adus ca un fiu spiritual al lui Dumnezeu este mort ca creatură umană și că dreptul lui la viață este ascuns cu Cristos Isus, și că atunci când apare Cristos la a doua Sa venire atunci are loc învierea. Este scris din nou cu privire la acești oameni: „Preaiubiților, acum suntem fiii lui Dumnezeu,dar ce vom fi nu s-a dezvăluit încă; dar știm că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; căci Îl vom vedea așa cum este”. - 1 Ioan 3:2. Aceasta este o dovadă că membrii creației noi în timp ce sunt pe pământ nu știu cum va fi gloria învierii Lui, dar că ei vor fi ca Cristos Isus pentru că vor fi cu El și îl vor vedea așa cum este El, și vor fi membrii familiei regale a lui Dumnezeu din cer. Aceasta este coroborat în continuare cu afirmația din Revelația 20:6: „Fericit și sfânt este cel ce are parte de prima înviere. Asupra lor moartea a doua nu are putere, ci ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni cu El o mie de ani”. - Rev. 20:6.
Cu privire la timpul învierii, este scris: „Pentru că însuși Domnul va coborî din cer cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, iar cei morți în Cristos se vor scula primii”. (1 Tes. 4:16). Aceasta dovedește că creștinii care au murit de-a lungul erei creștine nu au mers direct în cer la moarte, ci că trebuie să rămână morți până la a doua venire a Domnului nostru; și atunci, când El își ia puterea ca să domnească, cei credincioși în Cristos vor fi înviați primii. Cuvântul „strigăt”, așa cum este folosit în acest text, înseamnă o poruncă de autoritate, care arată că el se referă la timpul când Domnul| Isus, ca mare Mare Preot al lui Iehova, preia autoritatea, și își începe domnia. - Ps. 110:2. Creația nouă completă a lui Dumnezeu va constitui mare preoție regală a lui Dumnezeu, preoție care a fost prefigurată cu mult timp în urmă de Melhisedec, care a fost atât rege al Salemul din vechime, cât și „preot al Dumnezeului Celui Preaînalt”, și care, de asemenea, a binecuvântat pe patriarhul Avraam după ce Dumnezeu îi dăduse victoria asupra dușmanilor. (Gen. 14:18-20). Isus, Capul creației noi este singurul „sămânța lui Avraam”, și membrii trupului Său ai creației noi sunt făcuți o parte a acestei semințe a lui Avraam fiind adoptați de Iehova Dumnezeu, Mai Marele Avraam. În Cristos Isus, „Sămânța”, urmează să fie binecuvântate toate familiile pământului. (Gen. 12:3; 22:18). Creația nouă constituie caracteristica încoronatoare a întregii creații a lui Dumnezeu. Creația aceasta este aceea care primește viață și nemurire, și va fi pentru totdeauna spre slava lui Iehova Dumnezeu. Au trecut mai mult de șase mii de ani de când Iehova a creat pe omul perfect Adam, care a eșuat. Pentru mai mult de două mii de ani Dumnezeu a făcut să fie puse în scenă mari imagini vii, care prefigurează dezvoltarea acestei creații noi. Pentru alți aproape două mii de ani El selectează și dezvoltă această creație nouă. În toată această perioadă de timp rasa umană a suferit boală, necaz, și moarte. Satan a profitat de timp, ca să încerce să întoarcă mințile oamenilor de la Iehova. Mulți creștini declarați au întrebat: De ce trebuie să existe atâta suferință printre popoarele pământului? „Căci știm”, spune apostolul Pavel, „ că toată creația geme și suferă împreună, până acum.” (Rom. 8:22). Nu numai că această afirmație a raportului divin este adevărată, ci fiecare om poate să mărturisească despre faptul suferinței umane. Nu există nici o creatură umană pe pământ care să fie perfectă, și nimeni care a trăit nu a trăit fără suferință. Din leagăn până la mormânt fiecare a experimentat durere. Mulți au întrebat de ce a fost așa. Există un timp rânduit pentru om să cunoască motivul pentru aceasta. Moartea este un dușman mare. Acest dușman a distrus fiecare casă. Diavolul a făcut pe oameni să creadă că Dumnezeu este responsabil pentru moartea din mijlocul rasei umane. Dimpotrivă, moartea a rezultat din pricina păcatului, și păcatul a intrat în lume din cauza neascultării omului de legea dreaptă a lui Dumnezeu. Diavolul însușii este acela care a provocat această neascultare. Omul nu a ascultat de bunăvoie pe Dumnezeu și a dat ascultare dușmanului. Când un anumit membru iubit al familiei moare cei care plâng de pierderea făcută sunt auziți deseori spunând: „Cum poate un Dumnezeu drept și iubitor să ia pe preaiubitul nostru?” Când oamenii înțeleg planul lui Dumnezeu și desfășurarea lui, nu se va pune o astfel de întrebare. Atunci oamenii nu se vor întrista ca cei care n- au speranță. Nu poate exista nici o speranță fără cunoștință; prin urmare, rezultă necesitatea de a cunoaște adevărul lui Dumnezeu care arată calea spre viață și fericire.}} }}
