Habacuc 3; Osea 8<br<
1. Soare, lună ‘ntunecă,
Și marea mugește.
Dumnezeu, orice munte,
Prin cuvânt clătește.
Neamuri, car’ niciodată
De El n-au ascultat,
Stau deci la judecată,
Cei ce s-au răsculat.
2 Forţele religiei
Contractul au călcat.
Și-n locu’ ‘Mpărăţiei,
Lui Satan s-au plecat.
În timp ce seamănă vânt,
Iehova dă prilej
Să culeagă, cu avânt,
Al luptei lor vârtej.
3 Smochinul nu ‘nflorește.
N-a fi roadă-n vie.
Câmpul nu mai rodește.
Vite n-o să fie.
Dar în Domnul Iehova
Eu mă voi odihni.
A Lui să fie slava,
Domnia Lui e-aici!