TURNUL DE VEGHE
ȘI VESTITORUL PREZENȚEI LUI CHRISTOS
OBADIA
{{raw:data:c |{{raw:data:p|1|1-2|Iehova este Eliberatorul. David, prea iubitul serv al lui Dumnezeu, a exprimat cu mult timp în urmă sentimentele rămășiței care trăiește acum pe pământ când a scris: „Te voi iubi Doamne, tăria mea! Domnul este stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeul meu, tăria mea în care mă voi încrede; scutul meu, și cornul meu de salvare, și turnul meu înalt. Voi chema pe Domnul, care este vrednic de laudă; și astfel voi fi salvat de dușmanii mei”. (Psalm 1 8:1 -3) Acum Iehova a zidit Sionul, organizația Lui principală, și a pus pe tron pe Cristos Isus, marele David anti-tipic, Capul și Regele Lui. Iehova s-a arătat în slava Sa, și a sosit timpul când va elibera pe poporul Lui credincios prin mâna lui Isus Cristos, Regele și Justificatorul Lui. Înainte de a se termina războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic chiar și dușmanii vor fi siliți să vadă că favoarea lui Iehova se odihnește asupra Sionului. În timp ce Edomiții moderni prigonesc pe poporul credincios al lui Dumnezeu, ei susțin în mod fățarnic că ierarhia romano- catolică și asociații ei vor aduce salvare poporului. Iehova însă declară că mulțimea fățarnică de clerici va avea un sfârșit rușinos, și zice: „Dar mântuirea va fi (R.V. - vor fi scăpați) pe muntele Sionului”. Aceasta se va întâmpla, după cum zice Domnul, când se va împlini Psalmul 102:13-16; și această zi a sosit acum. Iehova își manifestă zelul pentru organizația Sa și de aceea zice poporului Său prin profetul său Zaharia: „Așa vorbește Domnul oștirilor: Am fost gelos pentru Sion cu o mare gelozie, am fost gelos pentru el cu o mare furie. Așa vorbește Domnul: M-am întors iarăși în Sion, și voi locui în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va chema un Oraș al adevărului, și muntele Domnului oștirilor se va chema, Muntele cel Sfânt (Împărăția lui Dumnezeu)”. (Zaharia 8:2,3) „Creștinătatea” și întreaga organizație a Diavolului urmează repeziciunea curentului fluviului cu o iuțeală de neoprit și o va sfărâma în curând așa încât nu va mai putea fi recunoscută. De aceea acesta este timpul când martorii credincioși ai lui Dumnezeu trebuie să vestească mesajul Său oamenilor binevoitori față de Iehova ca să se poată refugia în locul siguranței. „Și se va întâmpla că oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea (R.V. - vor fi scăpați) va fi pe muntele Sionului și la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, și între cei rămași, pe care-i va chema Domnul”. Ioel 2:32 2. Făgăduința lui Dumnezeu este sigură și demnă de încredere că rămășița Lui credincioasă va fi eliberată de organizația apăsătoare a lui Satan și se va bucura din plin de privilegiile organizației lui Dumnezeu. (Zaharia 2:7 ; Isaia 4:2- 6 ; 10:20-22 ; 37:31,32). Chiar și acum Edomiții moderni văd mâna Domnului peste rămășița Lui credincioasă, și ei au putut să observe aceasta de la atacul lor ucigaș urzit împotriva poporului lui Dumnezeu în decursul Războiului Mondial. Unitatea deplină a rămășiței credincioase, hotărârea și râvna ei de a servi pe Iehova Dumnezeu fără să țină seamă de nici o împotrivire, strigătul ei unit de loialitate și credincioșie față de Dumnezeu și Împărăția Lui care răsună în întreaga țară, bagă o frica năprasnică în Edomiți, în ierarhia romano-catolică. Credincioșii Domnului în Germania și New Jersey refuză să cedeze amenințărilor prigonitorilor lor și aceasta umple pe dușmani de frică. Edomiții de astăzi și complicii lor nu vor găsi salvare și nici scăpare. - Ieremia 25:35. 3. Apoi Domnul zice prin profetul Lui: „Acolo va fi sfințenia”; (R.V.): „Și va fi sfânt”. Rotherham redă acest text după cum urmează: „Pe muntele Sionului va fi o rămășiță eliberată care va fi sfântă”. Acest text înseamnă fără îndoială că rămășița credincioasă eliberată de hoardele lui Satan va fi sfântă și va fi devotată pe deplin lui Iehova și va dovedi sfințenie Domnului. Acești credincioși sunt sfinți pentru că s-au despărțit cu totul de Babilon sau organizația lui Satan și își vor aduce mai departe jertfa de laudă lui Dumnezeu și Regelui Său. (Isaia 52:11,12 ; 2 Corinteni 6:17,18 ; 7:1) Marele Topitor și Curățitor are grijă ca „rămășița eliberată” să fie făcută curată și sfântă și să aducă Domnului necontenit o jertfă în neprihănire. (Vezi Maleahi 3:3,4) Cei credincioși nu vor voi să afișeze „înțelepciunea” lor ca să atragă atenția asupra persoanei lor. Ei vor fi orbi față de toate lucrurile afară de interesele Împărăției. Ei vor fi cu totul de încredere și adevărați și credincioși Domnului, și cine nu îndeplinește acest standard nu va putea rămânea în Sion. „ Și cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi „Sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim”. (Isaia 4:3) Este ușor a constata astăzi care este „rămășița” credincioasă pentru că ea merge în mod dezinteresat la serviciu, cântând în tot timpul lauda lui Iehova și a Regelui Său. 4. A fost voința exprimată a lui Dumnezeu ca Iacov să primească dreptul de întâi născut. „Și casa lui Iacov va poseda posesiunile ei”(Roth.). Luarea lor în posesiune se face în acord deplin cu legământul lui Dumnezeu, adică, în puterea dreptului de naștere pe care trebuie să-l primească Iacov conform declarației lui Dumnezeu. Rămășița credincioasă care se află acum pe pământ este anti-tipul lui Iacov, adică, ea a fost reprezentată de Iacov; și această făgăduință înseamnă restatornicirea rămășiței în locul ce i se cuvine în organizația lui Iehova și în privilegiile depline ale serviciului și ale activității în organizația lui Dumnezeu . Privilegiile Împărăției au fost luate de la preoțime și au fost date rămășiței credincioase ca să le posede necontenit deoarece ea aduce fructele Împărăției. - Matei 21:43; Ioan 15:8. 5. Ierarhia romano-catolică, partea principală a dușmanului vizibil al lui Dumnezeu, împreună cu clerul unit cu ea conspiră să nimicească pe rămășița lui Dumnezeu și zic: „Să punem mâna pe locuințele lui Dumnezeu!” (Psalm 83:12) Ei au zis și încă mai zic: „Vom lua în stăpânire”, adică, Împărăția (Ezechiel 35:10), însă străduințele lor tocmai acum au parte de eșec. „Dar sfinții Celui Prea Înalt vor primi Împărăția și măreția Împărăției sub cerul întreg în veci, din veșnicie în veșnicie.” „ Dar domnia, stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri, se vor da poporului sfinților Celui Prea Înalt. Împărăția Lui este o Împărăție veșnică, și toate puterile Îi vor sluji și-L vor asculta!” (Daniel 7:18,27) Această luare în stăpânire a Împărăției se face „în ziua lui Iehova”: „Până când a venit Cel Îmbătrânit de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Prea Înalt, și a venit vremea, când sfinții au luat în stăpânire Împărăția”. (Daniel 7:22) Cristos Isus, capul casei anti-tipice Iacov, s-a urcat acum pe tron și face judecată, și alungă pe toți nepoftiții care susțin în mod înșelător că Împărăția le aparține lor: „Cere- Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire, și marginile pământului în stăpânire!” - Psalm 2:8 6. „Casa lui Iacov” se aplică mai cu seamă seminției lui Iuda și Leul acesteia este Crisots Isus, cel tare și puternic care va nimici cu desăvârșire pe dușman. „Casa lui Iacov va fi un foc, și casa lui Iosif o flacără; dar casa lui Esau va fi miriștea pe care o vor aprinde și o vor mistui; și nu va mai rămâne nici unul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit!” - Obadia 18. 7. „Casa lui Iacov” menționată în acest verset se referă îndeosebi la casa lui Iuda, iar „casa lui Iosif” se referă la cele zece seminții, al căror cap a fost Efraim, seminția fiului lui Iosif. (1Cronici 5:1,2 ; Ezechiel 37:16). Prin urmare, expresiile în această parte a profeției lui Obadia, „casa lui Iuda” și „casa lui Iosif”, includ pe toți cei 144.000 de membrii ai celor douăsprezece seminții ale copiilor lui Israel și înseamnă, așadar, întreg trupul sau toți membrii lui Cristos. - Apocalips 7:4-8. 8. Să se observe că ambele case citate, adică casa lui Iacov și casa lui Iosif, lucrează împreună în armonie deplină cu ocazia nimicirii organizației dușmanului: „ Casa lui Iacov va fi un foc, și casa lui Iosif, o flacără; dar casa lui Esau va fi miriștea pe care o vor aprinde și o vor mistui; și nu va mai fi nici un supraviețuitor din casa lui Esau, căci Yahwe (Iehova) a vorbit!” - Obadia 18, Roth. 9. Deoarece profeția lui Obadia se aplică în mod deosebit asupra ierarhiei romano-catolice și asupra preoțimii aliate cu ea, „casa lui Esau” amintită în acest text înseamnă fără îndoială Edomiții moderni. De aceea zice Dumnezeu despre această mulțime fățarnică: „De aceea Domnul, Dumnezeul oștirilor, va trimite ofilirea prin războinicii lui (ai dușmanului) cei voinici; și sub slava lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. Lumina lui Israel (Cristos Isus, reprezentantul lui Iehova) se va preface în foc, și Sfântul lui (Cristos) într-o flacără, care va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui, într-o zi. Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și câmpiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade în leșin”. (Isaia 10:16-18) Confirmând aceasta un alt profet al lui Iehova zice: „Arde focul înaintea lui, și pâlpâie flacăra după el. Înaintea lui, țara era ca o grădină a Edenului, și după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă”. (Ioel 2:3) Un alt profet adeverește aceasta cu cuvintele următoare: „În ziua aceea, voi face pe căpeteniile lui Iuda ca o vatră de foc sub lemn, ca o făclie aprinsă sub snopi; voi mistui în dreapta și în stânga pe toate popoarele de jur împrejur, iar Ierusalimul va fi locuit iarăși la locul lui cel vechi”. - Zaharia 12:6. 10. Tot ce-a mai rămas astăzi din religia organizată este numai miriște care este pe punctul de a fi arsă. Preoțimea are acum numai „o formă de evlavie”; dar inima ei este întoarsă cu totul de la Dumnezeu și de la Împărăția Lui. De aceea zice Domnul: „Dar casa lui Esau va fi miriștea”, căci nu este bună de nimic altceva decât de a fi mistuită de focul pustiitor. Iehova pune acum în inima poporului Său credincios să se roage în ceea ce privește Edomiții cu aceste cuvinte ale Psalmului: „O Dumnezeul meu, fă-i ca vârtejul de praf, ca paiul luat de vânt, ca focul care arde pădurea, și ca flacăra, care aprinde munții!” (Psalm 83:13,14) Domnul spune astfel ce va ajunge pe Edomiți și pe aliații lor: „Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi, vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor, și nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură”. - Maleahi 4:1 11. În Apocalips 17 este scris: „Și cele zece coarne, pe care le-ai văzut și fiara, aceștia vor urî pe curvă și o vor face pustie și goală și carnea ei o vor mânca și o vor arde de tot cu foc. Căci Dumnezeu a pus în inimile lor ca să facă planul Lui și să împlinească un singur plan.” (Apocalips 17:16,17, Diag.) Confirmând aceasta, Iehova zice prin profetul Său: „Goliciunea ți se va descoperi, și ți se va vedea rușinea. Mă voi răzbuna, și nu voi cruța pe nimeni”. (Isaia 47:3) Aceste profeții se referă fără îndoială la nimicirea completă a influenței și puterii ierarhiei și a preoțimii aliate cu ea, pe care a exercitat-o asupra stăpânitorilor pământului; atunci ierarhia și restul preoțimii va fi adusă în ocară și rușine și va fi lepădată ca fiind cu totul fără valoare. Să se observe că în profeția lui Obadia nu se atribuie nici un merit „celor uniți” cu Edomiții (versetul 7) pentru nimicirea lor, ci Domnul zice: „Casa lui Iacov va fi un foc, și casa lui Iosif, o flacără.... O vor aprinde (va arde în rândul lor;R.V.) și o vor mistui”. (Obadia 18). Dumnezeu aduce răzbunarea sa peste Edomiți prin mâna Sa puternică: „Mă voi răzbuna pe Edom prin poporul Meu Israel. El va face Edomului după mânia și urgia Mea; ca să vadă răzbunarea Mea, zice Domnul, Dumnezeu”. - Ezechiel 25:14. 12. În războiul care este actualmente în curs între Edomiții moderni și servii credincioși ai lui Dumnezeu, aceștia din urmă proclamă acum judecățile de foc ale lui Iehova pe care le va executa asupra ierarhiei fățarnice sau asupra Edomiților. Martorii lui Iehova numai așa pot asculta acum pe Dumnezeu dacă transmit neîncetat mesajul Său oamenilor lumii; căci numele și Cuvântul Lui trebuie vestite acum peste întreg pământul. Cuvântul lui Dumnezeu în gura acestor martori este acela care arde pe preoțime, întocmai după cum a prezis profetul: „De aceea așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor: „Pentru că ați zis (martorii credincioși ai lui Iehova) vorba aceasta, iată, Cuvântul Meu îl voi face foc în gura ta, și poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta”. (Ieremia 5:14) „Dar voi trimite foc peste Teman, și va mistui palatele Boțrei”. (Amos 1:12) Întocmai după cum s-a servit Iehova odinioară de păgâni ca să pedepsească pe Israelul necredincios din vechime, tot așa manevrează astăzi pe dușmani și pe aliații lor în așa chip încât o parte a păgânilor va pedepsi pe așa-zisul „Israel” necredincios de astăzi. 13. Ierarhia romano-catolică împreună cu clerul unit cu ea va fi stârpită cu desăvârșire, după cum este scris: „Nu va mai rămânea nici unul din casa lui Esau” (Versetul 18). „Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sânge nevinovat l-au vărsat în țara lor”. (Ioel 3:19) „Edomul va fi pustiit; toți cei ce vor trece pe lângă el se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui. Ca și Sodoma și Gomora și cetățile vecine, care au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, și nimeni nu se va mai așeza acolo”. (Ieremia 49:17,18 ; Isaia 34:9-17 ; Ezechiel 35:1-9,15 ; 25:13) „Iehova a vorbit” și de aceea vor fi nimicite toate „caprele”. - Matei 25:46. 14. Iehova suportă sau permite ca dușmanii Lui să umble pe calea aleasă de ei până când vine timpul Lui potrivit ca să lucreze; îndată ce sosește timpul Său fixat, dușmanul trebuie alungat. (Psalmul 110:1-3). Ierarhia romano-catolică, Edomitii moderni, a ținut mulți ani în mod nelegiuit în posesiunea sa ceea ce aparține poporului adevărat al lui Dumnezeu. Despre alungarea dușmanului și despre predarea posesiunii în mâinile acelora cărora îi aparține după drept și a căror proprietate trebuie să fie după declarația Domnului, iată ce zice Iehova prin profetul Său Obadia : „Cei de la miazăzi vor stăpâni muntele lui Esau, și cei din câmpie țara Filistenilor; vor stăpâni și ținutul Iui Efraim și al Samariei ; și Beniamin va stăpâni Galaadul". — Obadia 19. 15. Iuda a ocupat partea de sud a Palestinei, și acest ținut era învecinat cu țara locuită de Edomiti. (Iosua 15:1,8,10) Când Izraeliții au mers din Egipt spre Canaan, Iehova a ordonat lui Moise să poruncească poporului să nu se încaiere cu Edomitii : „Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveți să treceți prin hotarele fraților voștri copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziți bine. Să nu vă încăierați cu ei ; căci nu vă voi da în țara lor nici măcar o palmă de loc, căci muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau". „Am trecut pe departe de frații noștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, și pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne-am întors și am apucat spre pustia Moabului". — Deuteronomul 2:4,5,8. 16. Atunci nu sosise încă timpul fixat al lui Dumnezeu pentru alungarea Edomiților. Tot așa a permis Dumnezeu și preoțimii să urmeze neîmpiedicată calea ei rea până când va sosi timpul rânduit al lui Dumnezeu de a înainta împotriva ei. Timpul pentru alungarea Edomiților moderni sosește după urcarea pe tron a lui Cristos Isus, mai marele Moise și după începerea guvernului Său. Din 1914 încoace „împărățiile acestei lumi", aparțin de drept lui Iehova Dumnezeu și Cristosului său, și Cristos va domni „în vecii vecilor". (Apocalips 1:15, R.V.). Deoarece Cristos Isus, domnitorul legitim al lumii, a venit și și-a început domnia, a sosit cu aceasta și timpul pentru împlinirea profeției următoare: „Îl voi vedea, dar nu acum; îl voi vedea, dar nu aproape. O Stea va răsări din Iacov, și un Sceptru se va scula din Israel, care va sfărâma laturile Moabului, și va pierde pre toți fiii lui Șet. Și Edomul va fi stăpânirea sa, și Seirul va fi moștenire inamicilor săi (ai Edomului), și Israel (Israelul spiritual al cărui cap este Cristos Isus) se va purta voinicește. Și va domni cel născut, din Iacov, și va perde pre cel scăpat din cetate". — Numeri 24:17-19. 17. O altă dovadă care confirmă cele de mai sus este profeția profetului Amos care este citată în Faptele Apostolilor 15:14-18. Domnul a zis prin profetul Său Amos: „În vremea aceea voi ridica cortul lui David care este căzut, îi voi drege spărturile, îi voi ridica ruinele, și-1 voi zidi iarăși ca în zilele de demult, ca ei (Cristosul) să stăpânească rămășița Edomului și toate neamurile care se vor numi după numele meu, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri". (Amos 9:11, 12). Iată acest verset după traducerea engleză Rotherham: „Pentru ca ei peste care a fost chemat numele Meu (adică, clasa servului Iui Iehova, căreia i-a dat numele Său și al cărei Cap este Cristos Isus), să ia în stăpânire rămășița Edomului și toate națiunile (toate națiunile care sunt dușmane ale lui Dumnezeu și ale Împărăției Sale,), zice Iehova, care împlinește aceasta"- Rotherham 18. Timpul împlinirii acestei profeții este fixat definitiv, și dovada arată că ea se împlinește după urcarea pe tron a lui Cristos și după începerea guvernului Său. Apostolul citând profeția, zice că „Dumnezeu și-a aruncat privirile peste Neamuri (națiuni), ca să aleagă din mijlocul lor un popor pentru Numele Său". Această lucrare a alegerii unui popor pentru numele Lui se va termina numai la venirea Domnului Isus la templu și când vor fi strânși la El aceia care formează casa regală."Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele profeților (mai cu seamă cele ale lui Amos și Obadia), după cum este scris: „După aceea, Mă voi întoarce, și voi ridica din nou cortul lui David". — Faptele Apostolilor 15:14-16 19. Luarea în stăpânire a Edomului, care înseamnă alungarea Edomiților moderni, ierarhia romano-catolică și preoțimea unită cu ea, are loc când Domnul judecă în templu și adună la Sine pe societatea templului. Luarea în stăpânire a ținutului Edomiților moderni prin Domnul Isus Cristos a fost prefigurată când regele David a supus pe Edomiti sub Împărăția tipică a lui Dumnezeu. Luarea în stăpânire a Edomiților și a tuturor națiunilor înseamnă distrugerea lor, după cum zice Psalmistul: „Cere-Mi, și-Ti voi da neamurile de moștenire, și marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, și le vei sfărâma. ca pe vasul unui olar". (Psalm 2:8,9). Edomiții moderni au exercitat putere peste multe popoare ale pământului însă toți cei care părăsesc această organizație nelegiuită se întorc la Domnul și caută dreptatea și smerenia vor veni sub influenta, puterea și stăpânirea Împărăției lui Dumnezeu guvernată de Cristos Isus, mai marele David, și vor deveni candidați la binecuvântările pe care Ie-a făgăduit Iehova prin Avraam. 20. Toate națiunile trebuie să se plece înaintea lui Cristos și să-i fie supuse, și numai cei ascultători vor trăi. De aceea zice profetul. „Cei din câmpie (șes;R.V.) (vor stăpâni) țara Filistenilor”. Cei din câmpie (evreiește : Shephelah) sunt Izraeliții spirituali, copiii lui Iacov. Țara vechilor Izraeliți s-a învecinat cu tara Filistenilor și a fost supusă de David. (2Samuel 8:11,12). „Câmpia” sau „țărmul Filistenilor” s-a prelungit în nord în câmpia Saronului. Vorbind în mod profetic despre sămânța spirituală a lui Iacov, Domnul zice: „Voi scoate o sămânță din Iacov, și din Iuda un moștenitor al munților Mei ; aleșii Mei vor stăpâni țara, și robii Mei vor locui în ea. Saronul va sluji ca loc de pășune oilor, și valea Acor va sluji de culcuș boilor pentru poporul Meu care M-a căutat" — Isaia 65:9,10. 21. Filistenii au fost aliați ai Edomitilor, și aceste două popoare sunt folosite în profeție ca să prezică pe ierarhia romano-catolică și restul preoțimii care face în ziua de astăzi front comun cu ea. Iehova zice prin profetul Său c-a hotărât să stârpească pe acești dușmani : „coasta va fi pentru rămășița casei lui Iuda". (Țefania 2: 4-7). Din cuvântul Domnului reiese așadar clar că ierarhia romano- catolică împreună cu întreg clerul unit cu ea, care s-au făcut vinovați de prigonirea și strâmtorarea poporului lui Dumnezeu, vor fi alungați cu totul din posesiunile lor. Aceasta va fi împlinirea făgăduinței următoare a șui Dumnezeu făcută lui Avraam : „Te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța, și anume: ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării și sămânța ta va stăpâni poarta vrăjmașilor ei". — Geneza 22:17 22. Despre alți membri ai casei regale profetul Obadia zice : „Și ei (rămășița lui Iuda, seminția regală) vor stăpâni și ținutul lui Efraim și al Samariei". În tip acesta ar cuprinde și ținutul celor zece seminții ale lui Israel, care, după urcarea pe tron a fiului lui Solomon, s-au despărțit de Iuda. Aceasta ar însemna că bastarzii efraimiți și samariteni care au ocupat mai târziu acel ținut fie vor fi măturați, fie vor trebui să se supună de bună voie Împărăției lui Dumnezeu guvernata de Fiul Său regal Cristos Isus. Întreg ținutul făgăduit seminției lui Avraam trebuie să ajungă, conform legământului, sub domnia lui Cristos Isus. Aceasta reiese din profeția următoare: „ Luați aminte și veniți la Mine, ascultați, și sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legământ vecinic, îndurările sigure ale lui David. Iată, l-am pus martor pe lângă popoare, cap și stăpânitor al popoarelor. Iată, vei chema națiuni pe care nu le cunoști, și popoare care nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfântul lui Israel; căci El te-a proslăvit". — Isaia 55:3-5 23. Continuând, profetul Obadia zice: „Și Beniamin va stăpâni Galaadul”. Seminția lui Beniamin a fost singura seminție care a rămas credincioasă și devotată seminției regale a lui Iuda. Seminția lui Beniamin a mers împreună cu seminția regală în captivitate și s-a întors împreună cu ea în Sion. Seminția lui Beniamin reprezintă pe aceia care, întocmai ca seminția lui Iuda, se consacră inte¬reselor Împărăției. Ei au reprezentat pe cei de încredere care sunt adevărați față de Domnul și-i rămân credincioși. Numele „Galaad" înseamnă stânca tare, mulțime de martori. Acesta a fost un ținut situat la răsărit de Iordan, și a fost ocupat de se¬mințiile Ruben și Gad și de jumătatea seminției lui Manase; căci acesta a fost un ținut potrivit pentru ei ca crescători de vite. (Numeri 32:1-5; Deuteronomul 3:12- 16). Seminția lui Beniamin ajunge acum în posesiunea acestei țări, și aceasta prefigurează în mod profetic binecuvântările pe care le dă Iehova acelora care sunt devotați în mod credincios intereselor Împărăției lui Dumnezeu și care au parte de „îndurările sigure ale lui David”. 24. Tablourile profetice par a arăta clar că Iehova face de rușine mai întâi pe Edomitii anti-tipici, pe cler, și apoi îi alungă cu totul din posesiunea lor pe care au ocupat-o atât de mult timp, și după aceea distruge pe toți dușmanii lui Dumnezeu și aduce pe întreg pământul și pe toți oamenii cu totul sub conducerea și stăpânirea casei regale, Cristosul. „Dar prinșii de război ai acestei oștiri a copiilor lui Israel, vor stăpâni teritoriul Cananinților până la Sarepta, și prinșii de război ai Ierusalimului, care sunt la Sefarad, vor stăpânii orașele de miazăzi". Obadia 20. 25. Aceasta este în armonie exactă cu termenii legământului avraamic: „Sămânța ta va stăpâni poarta vrăjmașilor ei". Cananiții au fost dușmani ai lui Dumnezeu și ai poporului Său. Sarepta a fost o localitate feniciană între Tir și Sidon, și a fost bine cunoscută ca locul unde a locuit Ilie la văduvă și la fiul ei în timpul celor trei ani și jumătate de secetă în Israel — 1Împărați 17:9,10. 26. Să cercetăm acum împlinirea profeției: Oastea Izraeliților spirituali s-a aflat înainte de anul 1918 și în anul 1918 în captivitatea organizației lui Satan, așadar, în Babilon. Până la acel timp ei au recunoscut pe stăpânitorii acestei lumi, servii lui Satan, ca „înaltele stăpâniri”. Ei au făcut aceasta, bineînțeles, din neștiință, dar au rămas credincioși lui Iehova. Făgăduința este că acești credincioși vor poseda locul care este ocupat pe nedrept de apăsătorii lor. Acesta este un tablou despre faptul cum veghează Dumnezeu asupra acelora care îi sunt credincioși cu adevărat, și cum îi eliberează la timpul rânduit și le dă putere peste dușmanii lor și ai Lui. Domnul permite, fără îndoială, ca poporul Său să vadă aceste adevăruri pentru ca el să primească mângâiere din ele și să-și împlinească cu răbdare datoria pe care i-a încredințat-o El. 27. Expresia folosită de profetul Obadia „prinșii de război ai Ierusalimului”, impune concluzia că împlinirea acestei părți a profeției începe cândva după 1918, și în timp ce rămășița este încă pe pământ și înainte de a fi terminată lucrarea ei de pe pământ. „Când a adus Domnul înapoi pe prinșii de război ai Sionului, parcă visam". (Psalm 126: l). Când cei ai rămășiței au văzut c- au fost scăpați de cătușele organizației lui Satan și au fost liberi în Cristos Isus, și când au recunoscut că Dumnezeu și Cristos Isus sunt „Înaltele Stăpâniri", cărora trebuie să le fie supuși în tot timpul, li s-a părut ca un vis înviorător; mulți s-au și exprimat în felul acesta. 28. Mai departe este scris despre rămășiță : „Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, și limba de cântări de veselie”. Aceasta s-a întâmplat literalmente când rămășița a văzut că Satan a fost aruncat din cer, și au înțeles că poporul lui Dumnezeu trebuie să facă până la Armaghedon o lucrare a serviciului spre lauda lui Iehova, după care Satan și hordele sale vor fi nimiciți. Domnul a zis credincioșilor lui : „De acea bucurați-vă, ceruri, și voi care locuiți în ceruri !" (Apocalips 12 :12). Rămășița a auzit aceste cuvinte, le-a înțeles și s-a bucurat foarte mult. Ea a jubilat căci a văzut că planul principal al Domnului Isus este justificarea numelui lui Iehova; și acum rămășița a intrat în bucuria Domnului, văzând că-i este permis să aibă o parte la justificarea numelui lui Iehova. Alții dintre națiuni, care observă harul Domnului asupra rămășiței consacrate lui Dumnezeu, sunt arătați de Psalmist cum vorbesc între ei despre rămășiță: „Atunci se spunea printre neamuri: Domnul a făcut mari lucruri pentru ei”. Mulți oameni din lume au văzut că rămășița lui Dumnezeu a fost așa ca și cum s-ar fi întors din morți după Războiul Mondial, și cum a mers cu mai mare râvnă și seriozitate decât oricând înainte ca să mărturisească pentru Împărăția lui Dumnezeu ; și le-a fost imposibil de a nu vedea favoarea lui Dumnezeu care a fost în mod vădit cu ai Săi, și oamenii au vorbit despre aceasta. Membrii rămășiței credincioase care au intrat în bucuria Domnului, își zic unul altuia: „Domnul a făcut mari lucruri pentru noi; de aceea suntem plini de bucurie . Un timp oarecare acești credincioși au semănat cu lacrimi; acum însă a sosit schimbarea; și este scris: „Cei ce seamănă cu lacrămi, vor secera cu cântări de veselie". (Psalm 126:1-5). Aceasta a fost un timp de bucurie crescândă pentru rămășița credincioasă deoarece ea a văzut că este privilegiul ei să ia parte la justificarea numelui lui Iehova. Membrii credincioși ai rămășiței au uitat de ei înșiși, și cei dezinteresați sunt aceia care servesc pe Dumnezeu pentru că Îl iubesc. Aceasta se referă evident la timpul amintit de apostol despre care a scris : „Cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm fraților". (2Tesaloniceni 2:1) „Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui; și : Oricine rostește (de acum încolo) Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!'" (2Timotei 2:19) Aceasta arată că acei credincioși au fost odinioară împrăștiați în toate părțile și acum sunt strânși la Domnul. 29. Să se observe în această legătură că Obadia zice despre „captivi" că „vor stăpâni orașele de miazăzi". Aceasta cuprinde, evident, alungarea dușmanilor precum și predarea domniei poporului credincios al lui Dumnezeu și justificarea numelui lui Iehova. Pe acela pe care Domnul l-a găsit credincios în timpul cercetării și judecății în templu, acelui i se va da după declarația Domnului anumite „cetăți", ceea ce înseamnă evident anumite părți ale organizației Sale, cetatea mare și sfântă: „Cel dintâi a venit, și i-a zis: 'Doamne, polul tău a mai adus zece poli. El i-a zis 'Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește cârmuirea a zece cetăți. A venit al doilea,și i-a zis: Doamne, polul tău a mai adus cinci poli. El i-a zis și lui: Primește și tu cârmuirea a cinci cetăți'". — Luca 19 :16-19. 30. Fiecare care este acuma în organizația Domnului și apreciază marele privilegiu de a cunoaște pe Iehova și de a-L servi, înțelege că acum „Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El" (1 Corinteni 12:18), și pentru fiecare din ei este o plăcere să-și împlinească, din mila Domnului, datoria în locul în care a fost pus. Printre aceia care sunt cu inima curată nu domnește nici invidie și nici ambiție. Între ei nu se are în vedere fața omului, ci toți sunt uniți în Cristos și lucrează ca un singur om spre mărirea lui Iehova. Totuși se întâmplă că unii cari se amestecă un timp oarecare printre rămășița credincioasă, unsă a lui Dumnezeu, sunt ambițioși și năzuiesc să fie onorați de oameni și de aceea se înghesuie la poziții care li se par a fi mai favorabile. Aceasta manifestă un spirit cu totul greșit și înseamnă că astfel de ambițioși urmează un curs nelegiuit. Domnul zice că va strânge laolaltă pe unii ca aceștia și-i va arunca afară din Împărăția Sa. (Matei 13:41). Ei sunt scoși afară de îngerii Domnului, și acești îngeri formează suita lui Cristos Isus în templu. (Matei 25 : 31). Acești îngeri, fără îndoială, fac multe lucruri în legătură cu poporul lui Dumnezeu și pentru el, pe care El nu le poate vedea cu ochii săi firești și nu le poate auzi cu urechile sale naturale. Noi avem asigurarea că „Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El, și-i scapă din primejdie” (Psalm 34:7), și aceasta trebuie să însemne că acești îngeri sub conducerea lui Cristos Isus au un interes deosebit față de credincioșii lui Dum¬nezeu de pe pământ și veghează asupra lor. ELIBERATORI 31. Iehova nu găsește plăcere în cel nelegiuit, nici măcar în moartea lui. „Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu va locui lângă Tine". (Psalm 5 : 4) Mai departe este scris: „Viu sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu, că nu-Mi găsesc plăcerea în moartea celui nelegiuit". (Ezechiel 33:11) Cei nelegiuiți sunt persoane care au avut ocazie să cunoască pe Iehova și să-I servească, dar care au apucat o cale contrară, și în aceștia sunt incluși clerul și clasa servului rău. Despre toți nelegiuiții de felul acesta este scris: „Dacă cineva dă înapoi, sufletul Meu nu va găsi plăcere în el". — Evrei 10:38. 32. Profeția lui Obadia este dedicată aproape în întregime planului lui Dumnezeu de a pedepsi pe nelegiuiții conducători ai religiei, și felului cum va fi dată această pedeapsă. Nu că Dumnezeu ar găsi plăcere în aceasta, ci El trebuie să- și facă cunoscut planul de a-și justifica numele, și de a descoperi creaturilor sale singura cale prin care pot primi viață veșnică. Iehova găsește plăcere în justificarea numelui Său și în binecuvântarea celor loiali și credincioși ai Săi care iau parte la justificarea numelui său. „Să se bucure și să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea, și să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care găsește plăcere în prosperitatea robului Său" — Psalm 35:27. 33. A sosit acum timpul fixat al lui Dumnezeu să arate îndurare față de organizația Sa, și de aceea este scris: „Tu Te vei scula, și vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el". (Psalm 102:13) Când Iehova a trimis pe Cristos Isus la templu ca să țină judecată, aceasta a marcat timpul când favoarea lui Iehova s-a întors spre Sion. El are plăcere de aceia care I-au rămas credincioși, și cuvântul Său profetic zice: „Domnul găsește plăcere în cei ce se tem de El, în cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui". (Psalm 147:11) „Căci Domnul are plăcere de poporul Său, și El va împodobi pe cei blânzi cu salvare”. - Psalm 149:4. 34. Poporul din toate națiunile care va supraviețui și va trăi veșnic, trebuie să audă la timpul hotărât adevărul și să se pună pe partea lui Iehova. (Apocalips 15:4). Rămășiței i se dă acuma înainte de nimicirea dușmanilor informație despre aceasta ca să fie tare în speranță și să înțeleagă că Domnul permite ca credincioșii Lui să fie prigoniți de dușmani ca să fie încercați, și apoi să afle că Iehova îi va elibera complet. 35. Ierarhia romano-catolică și preoțimea unită cu ea au intimidat timp de multe sute de ani poporul și l-au înspăimântat, l-au asuprit și l-au apăsat. În același timp i-au spus o mulțime de minciuni și au făcut pe izbăvitorii poporului, adică, au jucat rolul de conducători spirituali ai lui. Prin minciună și înșelăciune preoțimea a făcut pe poporul naiv să o sprijine, dar acum exploatarea poporului din partea preoțimii ia sfârșit. Deși preoțimea formează numai o parte a organizației lui Satan, profeția lui Obadia se mărginește la această parte, la conducătorii religioși ai organizației Diavolului, și anume în ceea ce privește executarea judecății mâniei lui Dumnezeu împotriva lor. Când David s-a urcat pe tronul tipic al Împărăției lui Dumnezeu, a găsit necesar să poarte război cu dușmanii care au fost de jur împrejur, inclusiv Edomiții. Când mai marele David a fost pus pe tron în anul 1914 și a fost trimis de Iehova să domnească în mijlocul dușmanilor Săi, s-a implicat în război cu dușmanii lui Dumnezeu. Toate dovezile arată la faptul că ziua împlinirii lui Obadia a sosit. În timp ce preoțimea se prezintă înaintea poporului ca izbăvitorii și eliberatorii lui, apar la orizont izbăvitorii adevărați trimiși de Iehova, după cum stă scris : „Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sionului, ca să judece muntele lui Esau; și Împărăția va fi a Domnului". — Obadia 21. 36. În vechiul Israel judecătorii au fost numiți „eliberatori", și cuvântul „izbăvitori" întrebuințat aici de profetul Obadia înseamnă de asemenea „eli¬beratori". Cuvintele „izbăvitor" și „eliberator" înseamnă unul și același lucru. „Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmașilor lor, care i-au apăsat. Dar în vremea necazului lor, au strigat către Tine ; și Tu i-ai auzit de la înălțimea cerurilor, și în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori care i-au scăpat din mâinile vrăjmașilor lor". — Neemia 9:27. 37. Când Israel a fost apăsat de dușmani și poporul apăsat a strigat la Domnul, atunci le-a trimis un eliberator și un izbăvitor: „Copiii Iui Israel au strigat către Domnul, și Domnul le-a ridicat un izbăvitor, care i-a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. Spiritul Domnului a venit peste el. El a ajuns judecător în Israel, și a pornit la război. Domnul a dat în mâinile lui pe Cușan-Rișeataim, împăratul Mesopotamiei, și mâna Lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișeataim". (Judecătorii 3:9, 10) „Și Domnul a dat un izbăvitor lui Israel. Copiii lui Israel au scăpat din mâinile Sirienilor, și au locuit în corturile lor ca mai înainte". (2Împărați 13 : 5) Iehova, vorbind de cei trei sute de oameni ai lui Ghedeon, a zis: „Cu cei trei sute de oameni cari au lipăit, vă voi salva, și voi da pe Madian în mâinile tale. Toți ceilalți din popor să se ducă fiecare acasă".— Judecătorii 7:7. 38. În profeția lui Obadia, care este examinată aici, profetul numește pe acești eliberatori „izbăvitori" pentru că ei reprezintă pe Marele Izbăvitor Iehova, și sunt legați în mod direct cu Cristos Isus, Mântuitorul lumii, prin care Iehova aduce salvare acelora care-L iubesc și-L servesc. Expresia „izbăvitori" din această profeție se aplică cu același drept asupra rămășiței, care este acuma pe pământ și este cuprinsă în această expresie, cât și asupra acelor oameni pe care i-a întrebuințat Iehova odinioară ca să elibereze pe Israel, și care au fost numiți în mod potrivit izbăvitori. 39. Domnul se servește de membrii credincioși ai trupului Său în această lucrare și privește ia seama la ceea ce li se face lor așa ca și cum i s-ar face Lui însuși. Astăzi, la porunca lui Iehova, rămășița merge și vestește mântuirea pregătită de Dumnezeu, care este singura mântuire pentru fiecare creatură. (Isaia 52:7). Martorii lui Iehova duc în prezent mesajul Său de eliberare la popor, pentru ca prizonierii, oamenii binevoitori, să cunoască singura cale de salvare. (Isaia 49 :9). Rămășița credincioasă și adevărată este cu luare aminte la interesele fraților ei, și fiecare dintre ei lucrează în mod loial cu ceilalți pentru a apăra interesele Împărăției. (1Timotei 4:16; Iacov 5: 20) Cei din rămășiță, martorii credincioși ai lui Iehova, merg înainte pe calea croită, înalță steagul lui Iehova și arată în felul acesta oamenilor bunăvoinței calea mântuirii. (Isaia 55:4; 62:10). Toate acestea rămășița le face sub conducerea lui Cristos Isus, Salvatorul, și prin urmare, ea este cuprinsă sub denumirea „izbăvitori" menționată de profetul Obadia. 40. Despre acești „izbăvitori" este scris că „se vor sui pe muntele Sionului", adică, în organizația lui Iehova despre care este scris: „Ierusalimul este zidit ca o cetate făcută dintr-o bucată! Acolo se suie semințiile, semințiile Domnului, după mărturia lui Israel, ca să laude Numele Domnului". - Psalm 122:3,4. 41. Aceasta are loc când Iehova zidește Sionul, și aceasta a început după venirea Domnului Isus, marele Judecător și Izbăvitor, la templu. Nu orișicine zice : „Doamne, Doamne !" va aparținea Sionului, ci numai acela care face voința lui Dumnezeu în mod loial și credincios. Prin profetul Său psalmist, Iehova arată că fiecare care va aparținea „izbăvitorilor” menționați de Obadia trebuie să aibă anu¬mite calități, și aceste calități sunt descrise în aceste cuvinte : „Doamne, cine va locui în cortul Tău ? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt ? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce lucrează cu dreptate și spune adevărul din inimă. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său, și nu aruncă ocara asupra aproapelui său. El privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul, El nu-și ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui. El nu-și dă banii cu camătă, și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cine face aceste lucruri, nu se va clătina niciodată". - Psalmul 15. 42. Cei credincioși care se conformează acestor precepte divine văd și înțeleg prezența Domnului în templu, și ei aud și ascultă profeția : „Bucură-te mult, fiică a Sionului... Iată, Regele tău vine la tine; El este drept (marele Judecător), și are salvare". (Zaharia 9; 9). Tabloul din profeția lui Obadia despre izbăvitorii care se suie pe muntele Sionului corespunde exact tabloului descris în Apocalips 14:1, unde cei 144.000 împreună cu Cristos Isus, Izbăvitorul, sunt arătați pe muntele Sionului. Toate scripturile acestea descoperă faptul că mântuirea vine de la Iehova și numai pe calea hotărâta de El, adică prin familia Lui oficială Sion, și că mântuirea nu poate veni de la o mulțime de preoți, cum ar fi fățarnica ierarhie romano-catolică. Iehova Dumnezeu a pregătit salvarea, și ea nu vine printr-un alt nume decât prin Cristos Isus. Ziua prezentă a fost aceea pe care a văzut-o profetul, privind în viitor, atunci când a scris aceste cuvinte: „O! De-ar porni din Sion izbăvirea lui Israel! Când va întoarce Domnul înapoi pe prinșii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, și Israel se va bucura". — Psalm 14:7. 43. Care este lucrarea încredințată acestor izbăvitori care se suie pe muntele Sionului? Profetul răspunde: „Să judece muntele lui Esau". Aceasta, bineînțeles, înseamnă că membrii Sionului, rămășița, vestesc judecățile scrise dinainte care marchează și condamnă la pieire pe fățarnicii reprezentanți ai religiei, îndeosebi pe ierarhia romano-catolică împreună cu clerul unit cu ea. Rămășița este însărcinată să vestească răzbunarea lui Iehova asupra celor fățarnici. Dumnezeu a pus pe profet să scrie tocmai despre acest timp: „Să salte de bucurie sfinții îmbrăcați în slavă, să scoată strigăte de bucurie în așternutul lor! Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor, și abia cu două tăișuri în mâna lor, ca să facă răzbunarea asupra neamurilor, și să pedepsească popoarele ; să lege pe împărații lor cu lanțuri, și pe mai marii lor cu obezi de fer, ca să aducă la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă! Aceasta este o cinste pentru toți sfinții Lui. Lăudați pe Domnul!" — Psalm 149:5-9. 44. Vestirea acestor judecăți ale lui Iehova împotriva batjocoritorilor, ierarhia împreună cu preoțimea aliată cu ea, provoacă, firește, un război, deoarece această vestire descoperă înșelăciunea și fățărnicia acestei mulțimi nelegiuite. Martorii Iui Iehova sunt implicați în prezent în proclamarea judecăților divine și vestesc scripturile care fac cunoscut că a sosit timpul lui Dumnezeu pentru a se răfui cu dușmanii Lui și pentru a executa pe pângăritorii numelui Său. Ei vor explica mai departe Sfânta Scriptură și vor anunța că mulți din rămășiță vor fi pe pământ și vor vedea cum va executa Cristos Isus judecățile lui Iehova împotriva reprezentanților religiei și împotriva altora care au pângărit într-un mod atât de nelegiuit numele lui Iehova. Înaintea Domnului Isus sunt adunate acum toate națiunile (Matei 25:31,32), și aceasta se aplică mai cu seamă asupra conducătorilor religiei „creștinătății". Aceasta este fără îndoială în armonie cu următoarea profeție scrisă : Să se scoale neamurile, și să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi ședea să judec toate neamurile de primprejur. Egiptul va ajunge pustiu, Edomul (Esau) va ajunge o pustie stearpă, din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sânge nevinovat l-au vărsat în țara lor. Dar Iuda va fi veșnic locuit, și Ierusalimul din neam în neam. Le voi răzbuna sângele pe care nu l-am răzbunat încă, fiindcă Domnul va locui în Sion". — Ioel 3:12, 19-21. 45. Prin profetul său Ieremia, Iehova confirmă această concluzie despre căderea Edomiților după cum urmează: „Edomul va fi pustiit; toți cei ce vor trece pe lângă el se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui... Iată, vrăjmașul se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinței tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo și voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine ? Cine-mi va porunci ? Cine-i păstorul care-mi va sta împotrivă? De aceea, ascultați hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului, și planurile, pe care le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: Cu adevărat, îi vor târî ca pe niște oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuința ! Iată, ca vulturul înaintează vrăjmașul și zboară, își întinde aripile peste Boțra, și în ziua aceea inima vitejilor Edomului(Esau) este ca inima unei femei în durerile nașterii'". (Ieremia 49: 17,19, 20,22). Edomiții au adus mare ocară asupra numelui lui Iehova, și astfel Domnul va lua măsuri ca să nu scape nepedepsiți. Dumnezeu își va curăți și justifica numele sfânt. 46. Această alungare a Edomiților are loc în timpul când Domnul zidește Sionul: „Dar Împărăția va fi a Domnului" (și astfel Împărăția va aparține lui Iehova - Roth.). Mulțimea de înșelători, ierarhia romano-catolică, susține că guvernează lumea ca reprezentanta Domnului, dar această susținere este cu fotul falsă, și Domnul se va îngriji ca falsitatea acestei afirmații să fie descoperită ce¬lorlalte elemente stăpânitoare ale pământului. Ierarhia romano-catolică și complicii ei susțin a împărății acum ca împărați fără casa regală a lui Iehova și împotriva voinței lui Dumnezeu. (1Corinteni 4:8). Stăpânii comerțului și politicienii împreună cu clerul sau aliații lor religioși au stabilit „urâciunea pustiirii", și susțin că domnește peste lume în puterea dreptului divin; însă acest lucru contrafăcut va pieri în curând pentru totdeauna. Organizația lui Satan trebuie să ia curând sfârșit și aceasta se va întâmpla prin uciderea, „curvei" celei bătrâne. Nimicirea acestui sistem al „curvei celei bătrâne" și stârpirea sau omorârea literală a oamenilor care formează această organizație fățarnică nu trebuie să se întâmple în mod necesar în același timp. Din sfânta Scriptură reiese că războiul care este acum în curs împotriva mulțimii de preoți va băga pe ierarhie și pe aliații ei religioși până peste cap în ocară și rușine, și după aceea Cristos Isus va nimici pe toți cei răi în ziua cea mare a Dumnezeului Celui Atotputernic. Aceasta nu este o explicare sau o concluzie dogmatică, ci în lumina Sfintei Scripturi și a faptelor, pare a fi o așteptare rațională. În orice caz, partea rămășiței în acest război constă în cântarea preamăririi lui Iehova, în vestirea zilei răzbunării Sale și în vestirea judecăților Sale scrise dinainte. Lucrând așa, ei descoperă înaintea ochilor oamenilor refugiul minciunilor pe care nelegiuiții reprezentanți ai religiei l-au întrebuințat atât de mult timp ca locul lor de ascundere; și după aceea Domnul va face lucrul Său de nimicire. Aceasta este arătat limpede și cu putere de alte profeții. — Ezechiel, capitolul 9 și 10. 47. Rămășița trebuie să vegheze cu atenție asupra datoriei pe care i-a încredințat-o Domnul, și să o împlinească în mod loial și credincios. Iehova îi descoperă planul Său de a nimici pe preoțime și pe întreaga organizație a lui Satan; însă nu este așa de important ca rămășița să știe în ce ordine se vor desfășura aceste evenimente și ziua exactă când se va începe nimicirea. Rămășița trebuie să fie supusă cu totul Domnului, și fiind ascultătoare nu-și va permite să alerge înaintea Domnului și să zică cum va face Domnul lucrul acesta; Dumnezeu n-a descoperit aceasta. Rămășița trebuie să vestească mesajul, pe care Iehova și Cristos Isus i l-a pus în gură ca să-1 facă cunoscut și să nu se mulțumească numai cu a face lucrul acesta, ci afară de aceasta trebuie să se bucure de privilegiul său. Ei trebuie să ducă poporului fructele Împărăției, și vestirea acestui mesaj nu are numai scopul să trezească pe cei binevoitori, Ionadabii care formează „mulțimea mare de oameni” ci să avertizeze și pe ceilalți. Această lucrare trebuie îndeplinită și terminată înainte de Armaghedon ; căci după începerea lucrării pustiitoare prin „sabia lui Iehova" și prin instrumentele ucigătoare ale oștirii de îngeri din suita lui Cristos Isus, va fi prea târziu pentru rămășiță să proclame mesajul și pentru mulțimea mare de oameni va fi prea târziu să primească mesajul și să caute dreptate și smerenie înainte de a veni mânia lui Dumnezeu împotriva dușmanului. . 48. Fie ca poporul să înțeleagă acum că nu există altă scăpare, decât cea dăruită de Dumnezeu prin Cristos Isus. „Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu își găsește plăcerea. Voi pune Spiritul Meu, peste El, și va vesti Neamurilor judecata... Și Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui". (Matei 12: 18-21, R.V.; Faptele Apostolilor 4:12) Domnul va curăți pământul de dușmani și-1 va face locuință pentru creaturile sincere unde se poate trăi bine. „Și Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, și Numele Lui va fi singurul Nume". — Zaharia 14:9. 49. Nici un fățarnic și nici un nelegiuit nu va supraviețui Armaghedonului și toți cei ce vor rămânea în viață în decursul Armaghedonului și după aceea precum și toți cei ce vor fi înviați trebuie să asculte dacă voiesc să trăiască și să se supună cu totul domniei Domnului Isus, Regele pământului. „Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. Căci Împărăția este al Domnului; și El este guvernator printre națiuni". (Psalm 22:27,28) Apoi, Cristos Isus, mai marele David, va vorbi lui Iehova după cum este scris :„A Ta, Iehova, este mărirea, puterea și măreția, vecinicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pământ este, al Tău; a Ta, Iehova, este domnia căci Tu te înalți ca un stăpân mai presus de orice. De la tine vine bogăția și slava. Tu stăpânești peste tot, în mâna Ta este tăria și puterea, și mâna Ta poate să mărească și să întărească toate lucrurile". — 1 Cronici 29:11,12, Roth. 50. Ierarhia romano-catolică, aliații ei preoții și toți ceilalți care ocărăsc și dezonorează numele lui Iehova, trebuie să fie și vor fi stârpiți în curând. Nimic în întreaga Împărăție sfântă a lui Dumnezeu nu va putea provoca scandal. Iehova va pune Împărăția Sa sub conducerea și administrarea lui Cristos Isus, Unsul Său, Regele Său și „odrasla Sa neprihănită”, și aceasta se va face în împlinirea făgăduinței Sale : „Și voi aduna rămășița oilor mele din toate țările, unde le-am alungat, și le voi aduce iarăși la staulele lor, și vor crește, și se vor înmulți. Iată, vin zile zice Domnul, că voi ridica lui David o odraslă dreaptă, și un rege va domni și va prospera, și va face judecată și dreptate pe pământ. În zilele sale Iuda se va mântui, și Israel va locui în siguranță ; și acesta este numele lui, cu care se va numi : DOMNUL, NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ”. - Ier. 23:3,5,6. 51. Apoi se va auzi un glas puternic bubuind în întreg universul și preamărind pe Cel Prea Înalt: „Și am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic domnește”. (Apocalips 19 : 6) Toți de pe pământ care iubesc și servesc pe Iehova să lupte acum cu energie și statornicie pentru numele Lui și Împărăția Sa! Lăsați pe dușman să facă ce vrea; noi știm că ziua eliberării este aproape; și de aceea cântarea de laudă pe care o cântă acuma poporul lui Iehova spre mărirea numelui Său sfânt va răsuna mai departe din veșnicie în veșnicie spre onoarea și slava Celui Prea înalt.
