Această pagină nu a fost verificată
40
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N.Y.
ISCOADE
26 Un alt act al dramei, este reliefat în acest punct, arătând o altă parte a lucrării îndeplinite. Doi bărbați au fost trimiși de către Iosua pentru a iscodi teritoriul de dincolo de Iordan, înainte ca izraeliții să înceapă traversarea. „Iosua, fiul lui Nun, a trimis din Sitim, în ascuns, doi bărbați ca iscoade, zicându-le: duceți-vă de cercetați țara și mai ales Ierihonul. Și ei au plecat și au ajuns în casa unei prostituate care se numea Rahav și s-au culcat acolo” (Iosua 2:1). Numele celor doi oameni nu sunt date, pentru că persoanele individuale nu sunt importante; dar se pare că unul din ei a fost Salmon, care ulterior s-a căsătorit cu Rahav. Misiunea care le-a fost încredințată a fost periculoasă și ei au îndeplinit-o cu discreție și în secret. Cu treizeci și nouă de ani în urmă, Moise l-a trimis pe Iosua și încă unsprezece oameni într-o misiune periculoasă, asemănătoare, în același teritoriu. În împlinire, Mai Marele Iosua, Isus Christos, a trimis și El pe reprezentanții Săi la timpul cuvenit, pentru a face lucrarea care le-a fost încredințată, după cum este scris: „sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. Și mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor” (Ioan 17:17,18,20,21).
27 Cei doi oameni trimiși de Iosua, au reprezentat tot Israelul. Ei aveau de cercetat organizația dușmanului, oamenii, precum și împrejurimile Ierihonului și atitudinea lor față de izraeliți, deoarece la acel timp, poporul Ierihonului auzise deja de venirea izraeliților. Venirea lor putea oferi un prilej pentru poporul Ierihonului să facă ori bine, ori rău celor doi soli. Cercetarea teritoriului nu era necesară pentru Iehova, înainte să poată acționa împotriva Ierihonului și de aceea, este sigur că Iehova a făcut aici un tablou spre folosul altora. El a făcut ca Iosua să manifeste prudența cuvenită și să facă unele lucrări ce erau în limitele puterii și permisiunii umane, necontând pe Iehova să facă totul. De asemenea, aceasta era o probă pentru cele două iscoade în ceea ce privește credința lor în Domnul, așa cum și cele douăsprezece iscoade au trebuit să-și arate credința lor în probă, după ce Moise i-a trimis în Canaan.
28 O altă parte a acestei drame, este că Iehova a remarcat o femeie în Ierihon care a arătat credință în Dumnezeu și care a fost folosită să facă parte din drama profetică, iar partea aceea a dramei arată că acțiunile ei i-au dat o ocazie să- și arate credința în Dumnezeu și astfel să câștige aprobarea Sa, aprobare care a asigurat-o că poate fi cruțată atunci când Ierihonul va cădea. Cu o altă ocazie, Dumnezeu a trimis doi îngeri în Sodoma și a dat o ocazie lui Lot să-și demonstreze credința, pentru ca el să poată fi salvat atunci când Sodoma va fi distrusă (Gen. 18:16; 19:1). Împlinirea acestei părți
a dramei profetice privitoare la iscoade și femeie, are loc după anul 1918, când martorii lui Iehova au mers înainte, făcând lucrarea ce le-a fost încredințată de către Isus Christos, Mai Marele Iosua. Fiind „doi bărbați” în acest tablou profetic, se sugerează cele două părți care se angajează în această lucrare și care întregesc rămășița martorilor lui Iehova, cu alte cuvinte partea mai tânără și partea mai bătrână. Cei bătrâni, au fost acei care au supraviețuit „periodului Ilie”, precum și persecuției din anul 1919, care au continuat să fie credincioși și pe care Domnul Isus i-a adunat în clasa „servului credincios și înțelept” (Mat. 24:45-47). Iar partea a doua sau mai tânără, era compusă din cei care au devenit membrii ai „servului credincios și înțelept” de la și după anul 1922. Ambele clase au fost preumbrite prin Naomi și Rut, precum și prin Mardoheu și Estera.
29 Iscoadelor le-a fost poruncit să cerceteze teritoriul și îndeosebi cetatea Ierihon cu împrejurimile sale. Numele Ierihon înseamnă (1) „mireasmă”, probabil datorită poziției aflată într-un loc al miresmei produs de creșterea bogată a unor tufe frumos mirositoare; el mai înseamnă și „cetatea palmierilor” (Deut. 34:2,3) și (2) numele său mai semnifică „luna sa”, lucru care poate însemna că poporul Ierihonului se închina zeului Lunii. Oamenii acelei cetăți, erau descendenții lui Canaan, fiul lui Ham, cel care a căzut sub blestemul lui Noe (Gen. 10:15,16; 9:25,26). Aceasta arată că oamenii Ierihonului au fost verii lui Nimrod (Gen. 10:6- 9), fiind așadar, închinători ai Diavolului. Cetatea Ierihon era plină de comori și avea legături comerciale cu Babilonul (Iosua 6:24; 7:21). Cetatea era situată pe locul care a devenit apoi granița cu Efraim, teritoriu care însă a fost dăruit seminției lui Beniamin (Iosua 18:21; 16:7). Descrierea Ierihonului, a oamenilor săi și a împrejurimilor sale, a reprezentat pe religioniștii „lumii rele prezente”, cunoscuți ca și „creștinătate”, religioniști care practică religia denumită în mod nepotrivit „religia creștină”, dar care, de fapt, este practicarea religiei Diavolului. „Creștinătatea”, prin practicile sale religioase, încearcă să se facă pe ea însăși „o mireasmă” și pe practicanții ei „un miros dulce și aspect înțelept”. Aceasta o fac aplicând asupra lor minunatele și binecuvântatele promisiuni ale Bibliei, privitoare la cei care sunt urmașii adevărați ai lui Isus Christos, texte ale Bibliei care nu au nici o aplicare la ei. „Creștinătatea” pretinde că este o organizație a celor drepți, cu alte cuvinte, cei care cresc drepți ca palmierii (Ier. 10:5; Ps. 92:12). Dar, „creștinătatea” este încovoiată asemenea unui sfredel. Ea are o formă de evlavie sau cucernicie, dar tăgăduiește puterea lui Iehova Dumnezeu și se închină creaturii în locul Creatorului, dând onoare și laudă oamenilor și nu lui Dumnezeu și Domnului Isus Christos.
