Obadia (Partea 3)
Versiunea din 13 noiembrie 2020 04:50, autor: Administrator (Discuție | contribuții) (Administrator a redenumit pagina Obadia - partea III în Obadia (Partea 3) fără a lăsa o redirecționare în loc)
TURNUL DE VEGHERE
ȘI VESTITORUL PREZENȚEI LUI CHRISTOS
Vol.LVII
15 IULIE 1936
No.14
OBADIA
Partea 3
1 IEHOVA DUMNEZEU este Cel Prea Înalt și mai presus de El nu există nimeni. Orice creatură care se înalță pe sine la un loc înalt săvârșește un păcat îndrăzneț și este o urâciune în ochii lui Dumnezeu. Lucifer a fost acela care a zis: „Mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt”. (Isaia 14:14). Diavolul a format o conspirație împotriva lui Dumnezeu și a atras în ea o oaste de creaturi spirituale și o mulțime de creaturi pământești. Acei conspiratori au sfidat pe Dumnezeu și au ocărât numele Lui sfânt. Sfârșitul acestor conspiratori este nimicirea, în conformitate cu judecata scrisă a lui Iehova. (Ezechiel 28:18,19). Regula lui Dumnezeu este fixată, și Dumnezeu nu se schimbă. Nimicirea este soarta tuturor conspiratorilor nelegiuiți. Numele Iehova stă în legătură directă cu poporul Lui credincios. A urî pe acest popor înseamnă a urî și pe Iehova și pe Cristos Isus. Cine conspiră împotriva poporului lui Dumnezeu, conspiră împotriva Domnului. Iehova a înălțat pe Cristos Isus la cel mai înalt loc în organizația Sa. Partea cea mai înaltă a unui munte este vârful muntelui, și despre poziția la care a fost înălțat Isus Cristos de Dumnezeu, Iehova zice: „Totuși, Eu am pus pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel Sfânt”. Psalm 2:6
2 Diavolul, Gog, îngerii răi, preoțimea și alții conspiră împreună împotriva lui Dumnezeu și împotriva unșilor Lui. (Psalm 2:2,3). Cristos Isus, Regele si Judecătorul, care este acum prezent în templu, trimite pe cei unși și aprobați ai Lui să vestească mesajul Împărăției, și toți care se dovedesc ca credincioși și adevărați față de El cu ocazia vestirii acestui mesaj, formează o parte a națiunii sfinte a lui Iehova. Cei ce urăsc pe Dumnezeu și Cristos și pe rămășița credincioasă conspiră împreună să distrugă pe rămășiță sau pe „națiunea sfântă”, după cum este scris: „Ei au făcut planuri pline de vicleșug împotriva poporului Tău, și s-au sfătuit împotriva celor ocrotiți de Tine. „Veniți”, au zis ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!” S-au strâns toți cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta”. - Psalm 83:3-5.
3 În conspirația amintită aici Edomiții sunt menționați în mod special. (Versetul 6). În conspirația din timpul prezent de a nimici pe martorii lui Iehova,
Ierarhia Romano-Catolică sau preoțimea joacă rolul principal. În această conspirație sau în acest legământ au fost atrași și stăpânii comerțului mondial și domnitorii politici profesioniști. Acum zice Iehova prin profetul Său Obadia: „Toți oamenii alianței tale (Toți oamenii tăi de legământ, - Roth.) te-au izgonit înapoi până la hotar, oamenii care trăiau în pace cu tine te-au înșelat și te-au biruit. Cei ce mănâncă din pâinea ta ți-au întins o cursă ca unuia care nu are pricepere”. - Obadia 7.
4 Preoțimea a învățat pe ceilalți tovarăși de legământ ai ei să urască pe cei ce stau de partea lui Iehova și a Regelui Său, și din acest motiv martorii lui Iehova, după cum zice Domnul, sunt: „urâți de toți [de toate națiunile], din pricina Numelui Meu”. (Matei 10:22). Conspiratorii sunt toți împotriva lui Dumnezeu și a Împărăției Lui și împotriva tuturor care sunt pentru această Împărăție. Aliații preoțimii implicați în conspirație sunt fără îndoială puternicii care sunt numiți „povățuitori ai turmelor” religioniștilor. Aceștia sunt „împărații pământului” care „au comis adulter” cu Edomul, „curva” cea bătrână, sistemele religioase. (Apocalipsa 17:1,2). Aceștia formează împreună părțile numărului „șase sute șaizeci și șase” sau al „numărului fiarei”. (Apocalipsa 13:18). Despre acești confederați sau aliați, povățuitorii turmelor, Domnul zice prin profetul Său: „Toți cei uniți cu tine ( uniți cu tine pe același drum; R.V.)te-au izgonit înapoi până la hotar”, adică te-au împins până la marginea extremă pentru ca să te prăvălească în adânc. Acești aliați, adică, elementele comerciale și politice discern fățărnicia Edomiților și arată acelor Edomiți ieșirea și le spun să iasă. Este interesant a observa în această legătură că în bătălia din Valea Beraca, Iehova al oștirilor, Dumnezeu bătăliei, a răspândit între oștile aliate o astfel de confuzie încât Moab și Amon s-au aruncat asupra Edomiților și i-au nimicit, și după aceea „s-au ajutat unii pe alții să se nimicească”. (2Cronici 20:23). Acest tablou pare a arăta că „povățuitorii turmelor” vor da pe preoțime în mâinile unei mulțimi care nu o va cruța deloc. Acesta însă nu înseamnă nicidecum că povățuitorii turmelor sau mulțimea
211
212
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N.Y.
vor arăta apoi vreo bunăvoință față de rămășița lui Iehova. Servii lui Dumnezeu așteaptă de la El și de la Regele Lui ajutor și ocrotire și de la nimeni altcineva.
5 Vorbind mai departe despre Edomiți, Iehova zice prin profetul Său: „Oamenii care trăiau în pace cu tine (oamenii păcii tale; margin.) te-au înșelat și te-au biruit”. După traducerea Rotherham această scriptură spune: „Bărbații care obișnuiau a saluta”, sau „bărbații care obișnuiau a te saluta”. Iată o altă traducere mai literală după nota marginală a traducerii Rotherham: „Bărbații salaam-ului [salut ceremonial oriental] tău”. Faptele de astăzi se potrivesc exact cu această profeție. Preoțimea și povățuitorii turmelor ei, stăpânii comerțului și politicienii, au format o societate de admirație mutuală. Clerul face marilor politicieni sau „marilor oameni de stat”, după cum îi numesc, niște complimente foarte măgulitoare și arată față de ei cel mai mare respect precum și față de schimbătorii de bani pe care obișnuiesc a-i numi „mari financiari”. În predicile lor preamăresc de la amvoane bunătatea și virtuțile acestor povățuitori ai turmelor lor, și țin mâna la spate pentru a lua mită și nu iau deloc în seamă numele lui Iehova și al Regelui Său. „Povățuitorii turmelor” , politicienii și stăpânii comerțului dau mare respect preoțimii și traficanților, numindu-i „părinte”, „sfinția voastră”, „doctor”, și alte titluri asemănătoare.
6 Un politician conducător din timpul prezent într-un discurs rostit în 23 Februarie 1936, a invitat pe toți preoții tuturor confesiunilor să formeze o „fraternitate”, după cum a numit-o el, și să se unească laolaltă și să lupte în mod energic împotriva acelora care demască sau atacă „credința” lor. Preoțimea și povățuitorii turmelor ei se laudă reciproc și se felicită unul pe altul. Cu ocazia marilor ceremonii, politice sau de altă natură, preoții umblă după locurile dintâi la astfel de banchete, și după scaunele dintâi în adunări, și ce bucuroși sunt când sunt salutați în public și când le zic oamenii Rabi ( doctor, sfinția voastră, părinte sau papa) (Matei 23:6,7). Dar alianța lor a ajuns partea extremă, și ei ajung la sfârșit.
7 Preoțimea de astăzi nu se sprijină pe Dumnezeu și pe Cristos, ci se lasă în nădejdea de a fi nutrită și de a i se ținea rangul mare de către povățuitorii turmelor ei. Dar despre această alianță nelegiuită Iehova zice: „ Cei ce erau în pace [alianță] cu tine te-au amăgit, și te-au biruit”. Tocmai aceasta este ceea ce are a aștepta această „sămânță a șarpelui”.
8 Sfânta Scriptură descoperă că schimbătorii de bani devin plictisiți în a asculta mai departe de „sfătuitorii spirituali” ai lor, conducătorii religiei, și-i izgonesc de la ei, întocmai cum a procedat odinioară Napoleon cu clerul și după cum au procedat înainte de aceasta cu câțiva ani și bolșevicii din Rusia. Bărbații politicii și ai lumii financiare, care formează „povățuitorii turmelor” sau „fruntașii turmelor”, știu foarte bine că preoții sunt fățarnici, care deși susțin a fi urmași ai lui Cristos, totuși organizează și pun la cale prigonirea bărbaților inofensivi și a femeilor inofensive care fac voința lui Dumnezeu prin aceea că vestesc numele și Împărăția Lui. Dumnezeu zice prin profetul Lui
că preoțimea va ajunge limita, și iată că acum s-a atins această limită.
9 În decursul unui lung timp politicienii și financiarii au furnizat cele necesare ca „să ungă pâinea preoțimii cu mult unt”, prin faptul c-au înălțat-o și au făcut pe poporul de rând să creadă că preoțimea este vrednică de această onoare; și așa a sprijinit și poporul de rând pe preoțime cu sumele pe care le-a dat, iar cei bogați au sprijinit preoțimea fiindcă au gândit că ea le-ar putea fi de folos. Ei au șezut cu ea la masă și au mâncat din ceea ce le-a oferit preoțimea. Domnul, bineînțeles, a prevăzut aceasta și a prezis în cuvintele următoare: „Cei ce mâncă din pâinea (margin. - Oamenii pâinii tale) ți-au întins o cursă(capcană; R.V.) Cu alte cuvinte, preoțimea a fost privită mult timp ca un ajutor al marilor politicieni și al bărbaților marelui comerț care le dă sfaturi; și preoții conducători au căutat din partea lor să îngrijească pe fruntașii turmelor lor cu un fel de „hrană spirituală”. După cum arată profeția, vine însă timpul când acești fruntași ai turmelor vor observa progresul războiului dintre Edomiții moderni și rămășița Domnului, și văzând ei limpede fățărnicia Edomiților vor zice despre aliații lor de odinioară, adică despre preoțime: „Suntem sătui de ei! Pentru ce să lăsam pe aceste scoici să rămână prinse mai departe de corabia noastră? Hai să ne scăpăm de ele și să le aruncăm în valuri!” Confirmând aceasta, profetul Domnului zice: „Și dacă va mai profeți cineva, atunci tatăl său și mama sa [sprijinitorii și susținătorii săi], care l-au născut, îi vor zice: Tu nu vei trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului [adică, voi, mincinoșilor și înșelătorilor fanfaroni, nu reprezentați deloc pe Dumnezeu și pe Cristos Isus]; și tatăl său și mama sa, cei care l-au născut [care au aprobat și au susținut până atunci preoțimea, care susține a fi profetul lui Dumnezeu], îl vor străpunge, când va profeți. Și dacă-l va întreba cineva: De unde vin aceste răni pe care le-ai la mâini? El va răspunde: În casa prietenilor mei le-am primit”. Zaharia 13:3,6; vezi „Pregătirea”, pagina 252.
10 Aceasta pare a arăta că preoțimea în timpul perioadei de război care este acum în curs va fi dată pe față, va fi înjosită și va fi lepădată, și după aceea va urma nimicirea ei în Armaghedon. În organizația Diavolului afecțiunile se schimbă, pretinsa afecțiune se dă pe față, și oamenii care au părut a fi cei mai buni prieteni cad pe neașteptate și luptă unii împotriva altora. Ezechiel, profetul lui Dumnezeu vorbește în privința asta de „tencuieli de ipsos”, prin care această societate nu va putea fi ținută unită laolaltă. (Ezechiel 13:10-15; 22:28). „De aceea, Oholiba (Ierusalim; clerul declarat și ipocrit) așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Iată că voi ațâța împotriva ta pe ibovnicii tăi, de care ți-ai înstrăinat mintea, și-i voi aduce din toate părțile împotriva ta. Te vor dezbrăca de haine, și vor lua podoabele scumpe cu care te gătești.
15 IULIE 1936
TURNUL DE VEGHERE
213
Se vor purta cu ură cu tine; îți vor ridica toate bogățiile, și te vor lăsa goală, goală de tot. Rușinea necurățiilor tale se va descoperi, rușinea nelegiuirilor și curviilor tale. - Ezechiel 23:22,26,29.
11 Preoțimea n-are nici o înțelegere a Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru ei Cuvântul lui Dumnezeu nu este altceva decât o istorie veche scrisă de niște bătrâni ciudați. Preoțimea a lepădat Biblia. Deși mulțimea copleșitoare a faptelor, care poate fi văzută de fiecare, împreună cu scripturile scrise pentru timpul prezent arată clar că Regele lui Iehova a venit, preoțimea refuză să audă ceva despre Împărăția lui Dumnezeu și cei ce spun despre Împărăția lui Dumnezeu sunt urâți și prigoniți violent de ierarhie și aliații ei. De aceea zice Iehova prin profetul lui Obadia despre Edomiții de astăzi: „Nu este nici o înțelegere în el”. Această profeție este confirmată pe deplin de următoarele scripturi: „Dar ei nu știu, nici nu vor să înțeleagă; ei umblă în întuneric; de aceea se clatină toate temeliile pământului”. (Psalm 82:5). „Cel nebun nu-și găsește plăcerea în pricepere, ci ca să descopere ce are în inimă”. (Prov. 18:2). „Nici unul din cei răi nu va înțelege, dar cei înțelepți vor înțelege”. (Daniel 12:10).
11 Despre preoțimea romano-catolică și despre alți popi care sunt aliați cu ea este scris: „ Ei sunt o națiune fără minte, și nu este pricepere în ei”. (Deuteronomul 32:28). Acești preoți sunt călăuze oarbe care conduc alți orbi, și sfârșitul lor va fi groapa nimicirii. (Luca 6:39; Matei 23:24). Numai cine iubește și servește pe Dumnezeu va înțelege.
ÎNȚELEPȚI ÎN FELUL LUMII
13 Ierarhia romano-catolică, în special, și aproape toți preoții, în general, sunt „înțelepți în propria lor concepție”. Ei nu posedă înțelepciunea care este de sus, și aceasta dovedește faptul că ei nici nu înțeleg și nici nu studiază Cuvântul lui Dumnezeu. Ei citează cuvintele oamenilor, citându-le ca autoritate pentru expresiile înțelepciunii prin care așteaptă ca alții să fie călăuziți. Ei se înalță unul pe altul, în timp ce se fălesc cu înțelepciunea lor proprie și rostesc cuvinte sonore și goale. Ierarhia, în special, vorbește în limba latină pe care cei mai mulți oameni, cu deosebire Americanii, nu o înțeleg deloc. În acest chip ei speră să umple pe poporul de rând de admirație ca să exclame: „ Vai ce om minunat și înțelept este acesta!” Acești preoți sunt niște mincinoși fertili și niște înșelători de frunte. Ei se țin în închipuirea lor atât de înțelepți încât își permit să ordoneze oamenilor ce le este permis să audă și să citească și ce nu. În locul Cuvântului lui Dumnezeu pun învățăturile lor. Trebuie să vină ziua când Dumnezeu îi va demasca și apoi îi va nimici pe deplin. De aceea zice Iehova prin profetul Său: „Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înțelepți din Edom, și priceperea din muntele lui Esau?” - Obadia 8.
14 Ierarhia romano-catolică și instrumentele ei
își închipuie a fi atât de înțelepte și importante încât își permit să zică autorităților, judecătoriilor și micilor funcționari ce trebuie să facă și ce să nu facă; și până în ziua de astăzi aproape toți acești funcționari sunt destul de nechibzuiți de a-i asculta. Când un post de radio difuzează o chestiune importantă pentru popor, dar care este displăcută Edomiților moderni și înțelepți, deoarece adevărul difuzat prin radio „vatămă simțămintele lor religioase”, atunci merg imediat la administrația postului de radio și cer ca să se oprească difuzarea programului respectiv, și ei amenință în mod arogant și obraznic să distrugă valoarea postului de radio dacă nu se va împlini dorința preoțimii. Ierarhia trimite pe „oamenii ei înțelepți” și pe „femeile sale smintite” la comercianți ca să-i amenințe cu boicotul dacă îndrăznesc să expună ceva spre vânzare în magazinele lor ce este displăcut ierarhiei. În Washington, D. C., ierarhia s-a pus pe primul loc și poruncește ziarelor ce le este permis să tipărească și ce nu, și ziarele ca „Washington Star” și „Washington Post” sunt servitorii ascultă ordinele ierarhiei. În ceea ce privește chestiunile politice, ierarhia își convoacă din toate părțile țării oamenii ei care sunt gata a zice da la orice, îi pune în funcții politice importante și poziții-cheie, ca de pildă funcția de „director general al poștelor”, și dictează ce trebuie să se facă în chestiunile politice ale națiunii. Preoțimea nechibzuită, așa-zisă „protestantă” este de părerea ei și-i dă ajutor de bună voie, și tot așa și rabinii iudei, deoarece ei toți gândesc că în rândurile ierarhiei se află înțelepții lumii și lor trebuie să li se dea ascultare. Dar acum Domnul a dat viață unei lucrări și a făcut-o să crească, care descoperă corupția Edomiților de astăzi. Învățătura Sfintei Scripturi descopere poporului că ierarhia și aliații ei n-au înțelepciune de la Domnul, ci înțelepciunea acestei lumi care este diavolească și dăunătoare celor care doresc dreptatea. Războiul împotriva acestei mulțimi nelegiuite merge mai departe și dovedește celor sinceri, în lumina profețiilor, că Edomiții de astăzi vor fi demascați cu totul peste puțin timp, și înșelătoria și fanfaronada lor se vor sfârși. Încă de pe acum mulți oameni de afaceri și mulți politicieni observă fățărnicia celor așa ziși „înțelepți” din preoțime, care se apucă să dea altora sfaturi spirituale. Poporul de rând vede și recunoaște astăzi mai clar ca oricând înainte că preoții sunt, cu voință sau fără voință, în neștiință despre Cuvântul lui Dumnezeu și de aceea nu pot fi priviți ca sfătuitori siguri. Înșelăciunile și fățărniciile fortificate ale preoțimii vor fi descoperite pe deplin sub ochii publicului spre rușinea ei. Noi știm că aceasta este adevărat fiindcă Iehova Dumnezeu zice că aceasta se va întâmpla. (Isaia 28:17). Despre preoți, Edomiții timpului modern, Iehova zice: „Domnul a turnat peste voi un spirit de adormire; v¬a închis ochii, profeților,
214
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.
și v-a acoperit capetele, văzătorilor. De aceea toată viziunea a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărți pecetluite. Dacă o dai cuiva care știe să citească, și-i zici „Ia citește!” El răspunde: „Nu pot, căci este pecetluită!” - Isaia 29:10,11.
15 Deoarece preoțimea nu posedă decât înțelepciunea acestei lumi, ea n¬are nici-o înțelegere a Cuvântului lui Dumnezeu, și despre ea stă scris: „Înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.” Și iarăși: „Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți. Știe că sunt deșarte”. (1Corinteni 3:19,20). „Căci este scris: „Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți, și voi nimici priceperea celor pricepuți.” Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia?” (1Corinteni 1:19,20). Mai departe Iehova spune: „Eu sunt Domnul care fac toate aceste lucruri, Eu singur întind cerurile, Eu întind pământul, Eu zădărnicesc semnele mincinoșilor, și arăt ca înșelători pe ghicitori; fac pe cei înțelepți să dea înapoi, și le prefac știința în nebunie”. - Isaia 44:24,25.
16 Când va aduce Domnul peste Edomiții de astăzi nenorocirea menționată? El zice: „În ziua ceea”, adică, în ziua lui Iehova, când El se va ridica pentru judecată ca să elibereze pe ai Săi și îndeosebi ca să justifice numele Său. Diavolul a întrebuințat pe preoțimea înțeleaptă în felul lumii timp de mulți ani ca să pângărească numele lui Iehova; dar acum a sosit ziua Domnului când se va răfui cu ei cu toți într-un chip îngrozitor. Pare a reieși clar din Sfânta Scriptură că Domnul, după ce va rupe masca de pe fața preoțimii fățarnice, adică de pe fața ierarhiei și a complicilor ei, înapoia căreia se ascund când practică lucrurile lor rele, și după ce îi va face de dispreț și de rușine în ochii oamenilor, îi va stârpi literalmente. Ei au avut ocazie să cunoască pe Dumnezeu și să profite de dreptul de naștere al făgăduinței avraamice; dar întocmai ca strămoșul lor de odinioară Esau, ei au privit dreptul de naștere ca fără valoare și l-au lepădat cu dispreț. Ei au strâns laolaltă o mare masă de oameni naivi și i-au înșelat și i-au stors de bani ca să poată duce un trai bun. Ei au avut îndrăzneala să se facă păstori ai turmei poporului de rând, dar nu spre folosul turmei, ci, dimpotrivă, numai ca să pască și să se îmbrace pe ei înșiși și să trăiască în belșug. Domnul a văzut răutatea lor dinainte și a pus pe profetul Său să scrie despre ei: „Voi mâncați grăsimea, vă îmbrăcați cu lână, tăiați ce e gras, dar nu pașteți oile.. .ci le-ați stăpânit cu asuprire și cu asprime!” - Ezechiel 34:3,4.
17 Clerul nu numai că n-a hrănit sufletele flămânde cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, ci și-a întrebuințat toată puterea și influența pentru a împiedica ca turma să fie hrănită de aceia care servesc cu adevărat pe Dumnezeu. De aceea, Iehova zice Edomiților de astăzi, Ierarhiei Romano-Catolice,
și celorlalți popi: „Este prea puțin pentru voi că pașteți în pășunea cea bună, de mai călcați în picioare și cealaltă parte a pășunii voastre? Că beți o apă limpede, de mai tulburați și pe cealaltă cu picioarele? Și oile Mele trebuie apoi să pască ce ați călcat voi cu picioarele voastre, și să bea ce ați tulburat voi cu picioarele voastre!” (Ezechiel 34:18,19). Judecata Domnului Dumnezeu cu privire la acești păstori falși, Edomiții moderni, declară că distrugerea lor este sigură și nu vor găsi nici-o cale de scăpare. „Gemeți, păstori, și strigați! Tăvăliți-vă în cenușă, povățuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre. Vă voi zdrobi, și veți cădea la pământ ca un vas de preț. Nu mai este nici un loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nici o scăpare pentru povățuitorii turmelor!” (Ieremia 25:34,35). Înțelepciunea lui Satan și cea a înțelepților acestei lumi va pieri pentru totdeauna, și numele lui Iehova va fi înălțat pentru vecie.
18 Teman a fost o fortăreață importantă a Edomiților din vechime și de aceea simbolizează pe preoții proeminenți tari în puterea organizațiilor bisericești, și care împreună cu șefii politici ai lumii ocupă primul rang în organizațiile religioase. Aceștia sunt numiți în Sfânta Scriptură în mod ironic „viteji”, și despre ei zice Domnul prin profetul Său: „Vitejii tăi, Temane, se vor înspăimânta, pentru ca toți cei din muntele lui Esau să piară în măcel” (Obadia 9). Este potrivit a aminti aici faptul că cei trei fățarnici sau înșelători religioși, care au vizitat pe Iov cel suferind sub pretextul că vin ca mângâietori, au venit de fapt cu scopul ca să-l chinuiască fiindcă a fost devotat în mod credincios lui Iehova Dumnezeu. Elifaz a avut un rol conducător în chinuirea lui Iov cu cuvinte ironice de compătimire, și acel Elifaz a fost din Teman. (Iov 2:11) Ierarhia Romano-Catolică are conducerea în batjocorirea, prigonirea și torturarea martorilor credincioși ai lui Iehova și de aceea a fost prefigurată în mod potrivit de Elifaz. Ceilalți preoți ai „religiei organizate” sunt trași după ea, și fac ceea ce văd că fac conducătorii ierarhiei romano-catolice. „Vitejii”, Temaniții, sunt îndeosebi clerul romano-catolic, și acesta, după declarația formală a lui Iehova, se va spăimânta și va fi distrus.
19 Ce va spăimânta atât de mult pe acești Edomiți înțelepți în felul lumii din timpul prezent? Ei zic cu cuvinte pline de batjocură și lăudăroase: „Înapoia muntelui nostru de minciuni suntem siguri și bine ascunși; urgia nu va veni peste noi; cum ne-ar putea găsi?” La aceasta Iehova răspunde: „Adevărul va inunda adăpostul acestor minciuni și va descoperi fățărnicia acestor mincinoși fertili”. Chiar și numai auzirea acestei vestiri din gura martorilor lui Iehova ustură urechile „înțelepților” Temaniți. Cu cât mai mult atunci când va fi sosit timpul fixat al lui Dumnezeu! Domnul zice că va pune în inimile stăpânitorilor și împăraților acestei lumi să dezbrace și să lase goală pe „curva” cea bătrână și să o înfiereze, ceea ce o va înspăimânta și mai mult și o va acoperi de ocară,
15 IULIE 1936
TURNUL DE VEGHERE
215
rușine și dispreț. „Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși; căci au nesocotit Cuvântul Domnului, și ce înțelepciune este în ei?” (Ieremia 8:9). Aceste lucruri sunt făcute cunoscut acum martorilor lui Iehova care sunt în război, și Dumnezeu le dăruiește această informație după plăcerea Sa pentru ca să poarte mai departe lupta împotriva dușmanilor cu răbdare, cu inimi pline de nădejde și cu curaj, și ei fac aceasta prin faptul că vestesc mesajul Cuvântului lui Dumnezeu cu zelul specific casei Domnului. Cu ocazia facerii acestui lucru rămășița credincioasă nu se va lăsa împiedicată de influența rea a acelor „înțelepți” închipuiți care îndrăznesc să zică Domnului că mulțimea mare de oameni va fi adunată numai după ce va fi trecut „prima fază a Armaghedonului”. Ținerea unei astfel de cuvântări îndrăznețe înaintea poporului lui Dumnezeu de cineva care susține a aparține templului, înseamnă a pângări templul. Fără îndoială la astfel de persoane s-a gândit apostolul când a scris: „Dacă pângărește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, templu care sunteți voi. Nimeni să nu se înșele: Dacă cineva dintre voi se crede înțelept în lumea aceasta, să se facă nebun, ca să ajungă înțelept”. (1Corinteni 3:17,18) Toți cei ce au „înțelepciunea ce vine de sus”, vor sta acum umăr la umăr în lupta pentru evanghelia Împărăției și-și vor da silința să împlinească poruncile Domnului; ei nu vor căuta să apară înțelepți în ochii altora și să exprime vreo teorie fantastică care este întemeiată pe credulitate și nu pe credință.
20 De ce folosește Iehova acum pe rămășiță să vestească adevărul despre Edomiții moderni? Răspunsul este: pentru ca adăpostul minciunilor clădit de ierarhie să fie dat pe față și să fie descoperit înaintea tuturor ochilor. Iehova zice că va demasca toate lucrurile ecleziastice, prin urmare, toate lucrurile fățarnice și religioase, și după aceea le va stârpi cu totul: „Sabia [de execuție a lui Iehova care este precedată de Cuvântul Său vestit prin gura martorilor Lui] este împotriva mincinoșilor; și ei vor ajunge ca niște oameni fără minte! Sabia este împotriva vitejilor lui, și ei vor fi încremeniți! (Ieremia 50:36) „De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Îmi voi întinde mâna împotriva Edomului, îi voi nimici cu desăvârșire oamenii și vitele, îl voi preface într-un pustiu, de la Teman până la Dedan; vor cădea loviți de sabie”. (Ezechiel 25:13) „ Nu mai este nici un loc de scăpare pentru păstori (edomiții moderni)” (Ieremia 25:35) Va veni timpul, după cum zice Sfânta Scriptură, când acești Edomiți moderni înțelepți în felul lumii vor zice cu lăudăroșenie și plini de mândrie: „Acum avem pace și siguranță”, și „atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată”. - 1Tesaloniceni 5:3.
MOTIVUL
21 De ce va umili Iehova și va face de rușine și apoi va nimici de tot pe Edomiții de astăzi, pe ierarhie și pe aliații ei? Prin profetul Său,
El răspunde: „ Din pricina violenței făcute împotriva fratelui tău Iacov, rușinea te va acoperi, și vei fi nimicit cu desăvârșire pentru totdeauna”. (Versetul 10). Esau a manifestat în repetate violență față de fratele lui Iacov. Din momentul în care Esau și-a pierdut dreptul de naștere și Iacov a primit binecuvântarea. Iacov a fost prigonit de Esau. „Esau a urât pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, apoi am să ucid pe fratele meu Iacov”. - Geneza 27:41.
22 Sfânta Scriptură arată că el a continuat să prigonească pe Iacov; și aceasta se aplică atât lui Esau cât și celor prefigurați de Esau. (Psalm 83:6; 137:7; Ezechiel 35:6-9,14,15) Din timpul când Edomiții moderni, preoții, au observat că Dumnezeu și-a manifestat favoarea față de martorii Săi credincioși, în special față de rămășiță din anul 1918, acești preoți s-au străduit foarte mult să nimicească pe martorii lui Iehova, pe clasa lui Iacov cel anti-tipic. Îndeosebi Ierarhia Romano-Catolică a arătat dușmănie față de martorii Iehova, și adevărul răspândit de acești martori în special din 1918 încoace a descoperit nelegiuirea Ierarhiei Romano-Catolice. Preoțimea clocește în inima ei intenții de ucidere împotriva martorilor credincioși ai Domnului. În timpul războiului mondial acești preoți s-au întrunit în Filadelfia ca să urzească mai departe complotul lor împotriva martorilor lui Iehova. Ei au formulat o acuzație împotriva unora din acești martori, și prin fraudă, înșelăciune, minciuni și printr-o înțelegere secretă a unor oameni stricați din funcții publice au reușit să bage pe câțiva dintre martorii lui Iehova în închisoare, și după aceea conspiratorii au încercat să împiedice de a face recurs la instanțele judiciare superioare. Mai târziu când tribunalul suprem al Statelor Unite a cercetat din nou acele cazuri, martorii lui Iehova au fost puși imediat în libertate în schimbul unei cauțiuni; guvernul a respins acuzarea și sentința tribunalului inferior a fost anulată. Acum ierarhia fricoasă și presa ei susține în mod fals că acei bărbați ar fi pușcăriași sau deținuți puși în libertate, deși știu foarte bine că o astfel de susținere este o minciună deliberată. Nimeni nu este un pușcăriaș atât timp cât nu există o sentință definitivă împotriva lui. Ierarhia însă n-are curajul să lupte deschis ca bărbații și să răspundă la acuzația lansată împotriva ei din Sfânta Scriptură; ea preferă să lovească în întuneric și să otrăvească cugetele enoriașilor ei ca să nu audă mesajul Împărăției adevărului.
23 După ce acești preoți nelegiuiți nu au reușit în eforturile lor să distrugă pe martorii lui Iehova în decursul Războiului Mondial, de atunci încoace au prigonit încontinuu pe rămășița credincioasă. Edomiții moderni par a nu vedea deloc că luptă de fapt împotriva lui Dumnezeu și a Regelui Său . Întocmai ca Fariseii din vechime acești preoți ai timpului prezent s-au pus cu totul pe partea lui Cezar și nu recunosc pe nimeni altcineva decât pe împăratul lor. Prin faptul că prigonesc pe martorii credincioși ai Domnului, după cum zice Isus, ei îl prigonesc pe El însuși, și Domnul nu va lăsa neobservată această nelegiuire. - Matei 25:32- 46.
216
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.
24 Iehova și-a anunțat scopul de a umili pe acești prigonitori nelegiuiți prin aceea că pune pe martorii Lui să vestească mesajul adevărului Său în întreaga lume; și urmând porunca Sa martorii fac tocmai acest lucru. Adevărul uluiește pe ierarhie și acoperă pe oamenii ei de rușine. „Toți vrăjmașii mei vor fi acoperiți de rușine; vor da înapoi, se vor rușina deodată”. (Psalm 6:10). „Ci să fie rușinați și înfruntați toți cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu rușine și ocară, cei ce se ridică împotriva mea! Rușinați și înfruntați să fie cei ce vor să-mi ia viața! Să dea înapoi și să roșească cei ce-mi gândesc pieirea!” (Psalm 35:26,4). Aceia însă care iubesc și servesc într-adevăr pe Dumnezeu, nu vor fi rușinați. Ei vor privi pe vrăjmași deschis în față și le vor spune adevărul. „Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi dați de rușine: ci de rușine vor fi dați cei ce Te părăsesc fără temei”. (Psalm 25:3). „Doamne, să nu rămân de rușine, căci Te-am chemat. Ci să rămână de rușine cei răi, și ei să se pogoare muți în mormânt. Să amuțească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit!” - Psalm 31:17,18.
25 Pentru ca martorii lui Iehova să fie asigurați și mângâiați și să fie capabili să poarte războiul lor împotriva Edomiților moderni cu răbdare, Domnul continuă să le vorbească despre scopul Lui formal de a nimici pe aceia care au pângărit numele Lui. Edomiților moderni Domnul le zice: „Vei fi nimicit cu desăvârșire pentru totdeauna”. Mai departe Dumnezeu numește pe această preoțime fățarnică, dornică de prigoniri „poporul blestemului Meu”. (Isaia 34:5). Nu e de mirare, deoarece nelegiuirea preoțimii este evidentă. Acești înțelepți în felul lumii care susțin a fi reprezentanții aleși ai lui Dumnezeu și primitorii binecuvântării Sale, și care afirmă a domni în numele și în locul lui Cristos Isus, sunt condamnați de Iehova, și El zice: „Vei fi nimicit cu desăvârșire pentru totdeauna”. Edomiții moderni s-au numit „nobili” și sunt priviți de aliații lor ca nobili. Ei au făcut pe aliații lor să creadă că în Împărăția lui Dumnezeu le sunt rezervate poziții înalte; Domnul însă zice „Nu vor mai fi în el nobili, ca să aleagă un împărat, și toți prinții lui vor fi nimiciți”. (Isaia 34:12). „Așa vorbește Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale Edomului, ba pentru patru, nu-Mi voi schimb hotărârea, pentru că a urmărit pe frații săi cu sabia, înădușindu-și mila, a dat drumul mâniei, și și-a ținut mânia pentru totdeauna. De aceea, voi trimite foc peste Teman, și va mistui palatele Boțrei”. - Amos 1:11,12.
26 Cuvântul lui Dumnezeu zice că Edomiții vor suferi aceeași soartă ca a Babilonului și vor fi nimiciți pentru totdeauna. (Maleahi 1:4). O ură continuă îndreptată împotriva servilor credincioși ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și prigonirea lor neîncetată este „un păcat de moarte”. Domnul zice că acești prigonitori răi care păcătuiesc în felul acesta sunt „capre” și
vor merge în nimicirea veșnică. (Matei 25:46; Diaglott). Preoțimea a prigonit până în ziua de astăzi pe martorii credincioși ai lui Dumnezeu într-un chip crud și nelegiuit. „Și Dumnezeu nu va răzbuna pe aleșii Săi, care strigă zi și noapte către El, ...? Vă spun că îi va răzbuna în curând”. - Luca 18:7,8.
ÎMPOTRIVA ÎMPĂRĂȚIEI
27 Ierarhia Romano-Catolică a fost întotdeauna împotriva Împărăției lui Dumnezeu, cu toate că a susținut în același timp în mod fățarnic și înșelător că domnește prin drept divin și autoritate divină. În ultimii ani preoțimea așa-zisă „protestantă” a trecut cu totul în lagărul ierarhiei romano-catolice, și acum formează toți împreună o singură grupare. În timpul Războiului Mondial aproape toți preoții aceștia au luat o atitudine împotriva Împărăției lui Dumnezeu, și n-au voit să dea ascultare mărturiei că Domnul s-a întors și Împărăția Lui a sosit, și s-au unit împreună ca să prigonească în mod crud pe răspânditorii acestor adevăruri ale Domnului. Domnul zice acestei mulțimi de preoți care sunt împotriva Împărăției: „În ziua (în special în 1917 și 1918, când preoțimea s-a străduit să facă să se voteze o așa-zisă lege a spionajului, prin care a sperat să nimicească pe martorii lui Iehova) când stăteai în fața lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porțile lui, și aruncau sorțul asupra Ierusalimului, și tu erai atunci ca unul din ei!” - Obadia 11.
28 Există numai o parte bună, și după Sfânta Scriptură „cealaltă parte” este împotriva lui Dumnezeu, și pe această „altă parte” sau partea anti-Împărăție stau și au stat mult timp Edomiții moderni. Preoții din birourile de recrutare militare din America au fost aceia care au insistat ca legea recrutării să se aplice în mod strict asupra martorilor lui Iehova, fără să se ție seama deloc de cazul lor de conștiință și de excepțiile prevăzute de acea lege. Preoțimea a îndemnat pe guvern să decidă că „dispozițiunile legii de recrutare cu privire la cazurile de conștiință” nu se aplică martorilor lui Iehova fiindcă ei n-au fost o „organizație religioasă recunoscută”. Iarăși preoțimea a fost aceea care a insistat că legea spionajului să fie aplicată împotriva poporului credincios al lui Dumnezeu, pentru că acești credincioși au vestit adevărul despre Împărăția lui Dumnezeu. Aceiași prigonitori au încercat să silească pe martorii credincioși ai lui Dumnezeu să ia parte la războiul mortal, și au luat măsuri ca cei ce-au refuzat să facă aceasta să fie pedepsiți în mod crud. Preoțimea a fost aceea care a pricinuit întemnițarea multor martori credincioși ai Domnului, și când după terminarea războiului, acei urmași plini de credință ai lui Cristos Isus au lâncezit încă tot în temniță, preoțimea n-a făcut nici un pas pentru a obține o amnistie în favorul servilor lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, a lucrat împotriva punerii lor în libertate pentru ca să rămână până la sfârșitul vieții lor în temniță. Preoțimea a fost aceea care a luat parte în principal la uciderea martorului credincios al lui Dumnezeu Antipa. (Apocalips 2:13;11:7) Edomiții moderni care formează împreună „curva” cea bătrână,
15 IULIE 1936
TURNUL DE VEGHERE
217
sunt călare pe spatele fiarei de culoare stacojie care-i poartă. - Apocalips 17:3.
29 În timpul Războiului Mondial, „străinii” de Dumnezeu și de Împărăția Lui, au împiedecat pe servii credincioși ai lui Dumnezeu și au băgat pe mulți dintre ei înapoia gratiilor închisorilor, au interzis vestirea mesajului și au prigonit pe urmașii lui Cristos Isus într-un mod încăpățânat. Acești „străini”, mai cu seamă ierarhia romano-catolică și complicii ei, care n-au cunoscut nici pe Dumnezeu și nici Împărăția Lui, au baricadat de fapt porțile sau căile pe care le-au întrebuințat servii lui Iehova pentru a intra și preamări pe Domnul, și dușmanii au tratat pe grupările poporului credincios al lui Dumnezeu atât de disprețuitor ca pe un câștig din jocuri de noroc. Ei au înjosit, au pângărit, și au ridiculizat organizația pământească a lui Dumnezeu și au făcut-o să apară ca și când Dumnezeu n-ar putea da scut poporului Său. Această prigonire diavolească a martorilor lui Iehova prin funcționarii statului s-a făcut din îndemnul preoțimii, și ea s-a asociat cu aceia care au luat parte ca prădători. Despre acești preoți zice Domnul: „Tu erai atunci ca unul din ei!” Clerul face în mod fățarnic pe reprezentantul Domnului și pe sfătuitorul spiritual al „străinilor”, care au întemnițat pe servii credincioși ai lui Iehova. Preoțimea a luat parte la conspirația ce s-a urzit împotriva servilor lui Dumnezeu și împotriva Împărăției Sale, a îndemnat la comiterea tuturor atrocităților săvârșite împotriva lor și a stat în înțelegere secretă cu aceia care au săvârșit toate grozăviile acestea. Dar acum Domnul poruncește martorilor Săi să vestească planul Lui de a pedepsi pe dușmanii Săi cu o pedeapsă meritată.
30 Edomiții moderni, ierarhia și preoții asociați cu ea, au nutrit de mulți ani o ură arzătoare împotriva servilor credincioși ai lui Dumnezeu, și izbucnirea războiului mondial le-a deschis calea de a da curs liber furiei lor. Cu bucurie răutăcioasă ei au salutat ziua când o nenorocire aparentă a dat peste propovăduitorii credincioși ai Cuvântului lui Dumnezeu al adevărului; acum însă Domnul pune pe profetul Lui să zică acestei mulțimi rele și fățarnice care este ierarhia: „Nu trebuia să te uiți mulțumit la ziua fratelui tău, în ziua când a devenit un străin (în ziua nenorocirii lui; R.V.), nici nu trebuia să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, și nu trebuia să vorbești cu semeție în ziua strâmtorării!” - Obadia 12.
31 Clasa „servului rău” a stat în înțelegere secretă cu Ierarhia și cu ceilalți preoți ca să aducă acea nenorocire aparentă peste martorii lui Iehova. Ei au fost atât de mulțumiți cu pedeapsa care a lovit pe servii credincioși ai lui Dumnezeu încât au râs de plăcere. Când acești servi credincioși ai Domnului au fost întemnițați, preoțimea nu le-a adresat nici un cuvânt prietenos și nici n-a intervenit în favoarea lor; ea nu le-a dat nici măcar un pahar de apă ca să bea, nu s-a îngrijit deloc de trebuințele lor, ci dimpotrivă, s-a bucurat într-un mod arogant și nerușinat de necazurile lor, întocmai după cum face un țap înaintea potrivnicului său învins. Preoțimea s-a bucurat foarte mult de faptul că servii credincioși ai lui Dumnezeu au fost aruncați în temniță, întocmai
după cum a prezis Domnul că va face ea: „Și oameni din orice norod, din orice seminție, de orice limbă și de orice neam, vor sta trei zile și jumătate, și vor privi trupurile lor moarte, și nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. Și locuitorii de pe pământ se vor bucura și se vor veseli de ei; și își vor trimite daruri unii altora, pentru că acești doi profeți chinuiseră pe locuitorii pământului”. - Apocalips 11:9,10.
32 Când preoțimea a văzut pe servii credincioși ai lui Dumnezeu în necaz, a râs de mizeria lor și au spus unii altora: „Am reușit! Și acum ne-am scăpat de mulțimea pestilențială care ne-a supărat atât de mult timp”. Domnul le zice prin profetul Său: „Nu trebuia să vorbești cu semeție (să lărgești gura în râs - Roth., margin.) în ziua strâmtorării. (lor). - Margin.
33 Servii credincioși ai lui Dumnezeu, care au fost cunoscuți în acele zile ca „Studenții Bibliei”, au fost singurii care în decursul războiului mondial au ținut în mod ferm și nestrămutat la organizația lui Dumnezeu și la Cuvântul Său; și din pricina credincioșiei lor au fost prigoniți și pedepsiți la îndemnul preoțimii. Preoțimea a găsit mare plăcere în aceasta și s-a arătat în felul acesta ca dușmana lui Dumnezeu, a poporului Său și a Împărăției Sale. Știind aceasta dinainte, Domnul a făcut pe profetul Său credincios să scrie aceste cuvinte: „Vrăjmașii mei zic cu răutate despre mine: „Când va muri? Când îi va pieri numele?” (Psalm 41:5). „Căci vrăjmașii mei vorbesc împotriva mea, și cei ce-mi pândesc viața se sfătuiesc între ei, zicând: L-a părăsit Dumnezeu; urmăriți-l, puneți mâna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!” (Psalm 71:10,11). „ Dar în necazul meu, ei s-au bucurat și s-au strâns laolaltă; se strâng fără știrea mea, ca să mă batjocorească, și mă sfâșie neîncetat. Scrâșnesc din dinți împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare. Își deschid gura larg împotriva mea, și zic: „Ha! Ha! Ochii noștri își văd acum dorința împlinită!” (Psalm 35:15,16,21) „Ei și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu, care sfâșie și răcnește”. - Psalm 22:13.
34 Acei preoți au hulit într-un mod nelegiuit numele lui Dumnezeu, au susținut în mod fățarnic a fi reprezentanții Lui și s-au bucurat de nenorocirea „Ierusalimului” (adică a organizației lui Dumnezeu de pe pământ) și a lui „Iuda” (a poporului care preamărește și servește pe Iehova), și de aceea le zice Iehova: „Pentru că ai zis: „Aceste două națiuni, și aceste două țări vor fi ale mele, și le vom lua în stăpânire, cu toate că Domnul era acolo... Vei ști însă că Eu sunt Domnul, și că am auzit toate batjocurile pe care le-ai rostit împotriva munților lui Israel, când ai zis: „Sunt pustiiți, și ne sunt dați ca pradă!” V-ați fălit astfel împotriva Mea cu gura voastră, și v-ați înmulțit cuvintele împotriva Mea: le-am auzit!” - Ezechiel 35:10,12,13.
35 Mai mult, Domnul cere Edomiților moderni să dea socoteală de purtarea lor nelegiuită și zice:
218
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.
„ Nu trebuia să intri pe porțile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, și nu trebuia să pui mâna pe bogățiile lui în ziua prăpădului lui!” - Obadia 13.
36 Preoțimea a stat cu ceilalți membri ai organizației lui Satan în înțelegere secretă pentru a aduce suferințe peste poporul adevărat al lui Dumnezeu în decursul războiului mondial; și de atunci încoace n-a încetat să facă lucrul acesta. Ea n-a rămas nici măcar neutră, ci a lucrat ca dușmană a lui Dumnezeu și a poporului Lui. Preoții au căutat să profite de nenorocirea care a dat peste servii credincioși ai lui Dumnezeu și să se scape definitiv de ei, pentru ca să nu-i mai împiedice nimic în viitor de-a stoarce bani de la popor sub pretexte false. Încercarea preoțimii de a împiedica în toate părțile pământului pe martorii lui Iehova în vestirea adevărului, a avut până astăzi un motiv cras și crud, căci ea voiește ca Ierarhia Romano-Catolică și restul clerului să poată avea câștig personal din credulitatea poporului.
37 Ierarhia Romano-Catolică și preoțimea aliată cu ea s-au unit cu alți reprezentanți de ai lui Satan pentru a cere în răutatea lor nimicirea martorilor lui Iehova. De aceea le zice Iehova: „ Nu trebuia să stai la răspântii, ca să nimicești pe fugarii lui, și nici nu trebuia să dai în mâna vrăjmașului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului lui!” - Obadia 14.
38 Dumnezeu n-a însărcinat pe Edom să pedepsească pe poporul Său ales, și la fel n-a însărcinat pe preoțime să pedepsească pe servii Lui credincioși care sunt acum pe pământ. În timpul războiului mondial preoțimea s-a priceput să scutească pe cine a voit de serviciul militar, dar în același timp a cerut nimicirea clasei servului credincios al lui Iehova care în realitate a refuzat serviciul de război din motive de conștiință fiindcă acest lucru este împotriva călcării legământului veșnic. Despre acești credincioși ai Domnului a zis clerul: „Faceți-i să asculte de ordinile guvernului (Babilonului), și dacă refuză împușcați-i!” Tatăl preoțimii, Diavolul, i-a sugerat lucrul acesta pentru ca să nimicească cu desăvârșire de pe pământ pe servii devotați ai lui Dumnezeu și ai Împărăției Sale. Trebuie să vie o zi a răfuielii și preoții vor trebui să dea socoteală deplină, după cum zice Domnul.
39 Ziua de judecată a Domnului și îngrozirea celor răi în legătură cu aceasta a sosit, și Iehova zice Edomiților de astăzi: „Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, așa ți se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.” - Obadia 15.
40 „Religia organizată” nu poate spera să găsească ocrotire sau o cale de scăpare când se va descărca mânia Domnului. Religia organizată nu este în realitate altceva decât păgânism deoarece ea este îndreptată împotriva lui Dumnezeu, împotriva Regelui Său și împotriva închinătorilor adevărați ai Celui Prea Înalt. Toate națiunile și popoarele care sunt împotriva lui Dumnezeu sunt cuprinse
în cuvintele de mai sus ale profetului lui Iehova, și aceasta este confirmat prin următoarele cuvinte ale Domnului rostite printr-un alt profet: „Căci indignarea Domnului este peste toate națiunile, și furia Lui este peste toate oștirile Lui. El le-a nimicit cu desăvârșire, le-a măcelărit de tot. Morții lor vor fi aruncați, trupurile lor moarte vor miroase greu, și munții se vor topi de sângele lor. Toată oștirea cerurilor va pieri, cerurile vor fi făcute sul ca o carte, și toată oștirea lor va cădea, cum cade frunza de viță, cum cade frunza de smochin. Căci sabia Mea va fi îmbătată în ceruri; iată, se va pogorî asupra Edomului, asupra poporului blestemului Meu, pentru judecată. Sabia Domnului este plină de sânge, unsă cu grăsime, cu sângele mieilor și țapilor, cu grăsimea rărunchilor berbecilor; căci Domnul ține un praznic de jertfe la Boțra, și un mare măcel este în țara Edomului”. Isaia 34:2-6.
41 În timpul Războiului Mondial Edomiții moderni, adică, ierarhia romano-catolică și ceilalți tovarăși ai ei, au silit pe poporul credincios al lui Dumnezeu să bea paharul amărăciunii; de aceea trebuie să vină pentru acești Edomiți o zi a răsplătirii, și ea este foarte aproape. De aceea le zice Domnul: „Căci așa zice Domnul: Iată aceia (servii credincioși ai lui Dumnezeu), cărora nu li se cădea să bea din cupă au băut-o (fiindcă le-a fost turnată pe gât cu de-a sila de către Edomiți); și tu (Edomul de astăzi), tu să rămâi nepedepsit? Nu vei rămânea nepedepsit, ci o vei bea. Căci am jurat pe Mine însumi, zice Domnul, că Boțra va fi dată pustiirii, și toate orașele ei se vor preface într-o ruină continuă” - Ieremia 49:12,13.
42 Edomul este menționat în mod deosebit ca primitorul mâniei lui Dumnezeu. Prin urmare, este datoria martorilor lui Iehova să vestească acum ziua răzbunării Dumnezeului nostru împotriva Edomiților moderni: „Căci așa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Ia din mâna Mea, acest potir plin cu vinul mâniei Mele și dă-l să bea toate națiunile la care te trimit....Edom...și toate regatele lumii, care sunt pe fața pământului.. ..Și dacă nu vor vrea să ia din mâna ta potirul ca să bea, spune-le: „Așa vorbește Domnul oștirilor”: „Beți bea negreșit” - Ieremia 25:15-28.
43 Edomiții moderni vor fi cu siguranță pedepsiți după merit căci Domnul le-a zis: „Cum ai făcut, așa ți se va face”. Iehova oștirilor va avea grijă să se facă aceasta, și El zice că va pune în inima celor și mintea celor „zece coarne” și a „fiarei” să ia parte la executarea și arderea „curvei” celei bătrâne. - Apocalips 17:16,17.
44 Iehova declară în mod categoric că va face lucrul acesta. „Pentru că ai zis: „Aceste două națiuni, și aceste două țări vor fi ale mele, și le vom lua în stăpânire!” cu toate că Domnul era acolo.. Vei ști însă că Eu sunt Domnul, și că am auzit toate batjocurile
15 IULIE 1936
TURNUL DE VEGHERE
219
pe care le-ai rostit împotriva munților lui Israel, când ai zis: „Sunt pustiiți, și ne sunt dați ca pradă!” Din pricina bucuriei pe care ai simțit-o că moștenirea casei lui Israel era pustiită, îți voi face și ție la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu și tot Edomul, și se va ști că Eu sunt Domnul”. (Ezechiel 35:10,12,15) Stăpânitorii bestiali care au fost până atunci aliații preoțimii și au mâncat din pâinea ei vor lua parte la răsplata dreaptă cu care va fi și trebuie să fie pedepsită Ierarhia și preoțimea unită cu ea. - Obadia 7.
45 Iehova ar putea împiedica preoțimea de a pedepsi pe poporul Lui, așa după cum ar fi putut împiedica și pe Diavol de la prigonirea prea iubitului său Fiu, Cristos Isus, dar Iehova a lăsat mână liberă Diavolului și seminței lui atâta cât au dorit. Însă aceasta trebuie să ia odată sfârșit, și acest sfârșit a sosit acum. Acum vor căpăta de băut medicamentul lor propriu, după cum zice Obadia: „Cum ai făcut, așa ți se va face”(A.R.V.). Isus a rostit această regulă neschimbătoare a lui Iehova în cuvintele următoare: „Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura”. - Matei 7:2.
46 Iehova, bineînțeles, n-are nevoie ca vreo creatură să-L ajute la nimicirea dușmanilor Săi, preoțimea, însă El și-a făcut cunoscut planul de a da poporului Său o parte în această lucrare: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Pentru că Edomul a acționat împotriva casei lui Iuda ca să se răzbune și a făcut mult rău și s-a răzbunat pe ea, de aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeu: Îmi voi întinde mâna și împotriva Edomului și voi nimici din el și om, și animal domestic și voi face din el un loc pustiu de la Teman până la Dedan. Vor cădea loviți de sabie. Voi aduce răzbunarea Mea asupra Edomului prin mâna poporului Meu, Israel (al cărui Cap și Prinț este Cristos Isus, Executorul); și ei vor acționa în Edom potrivit mâniei Mele și potrivit furiei Mele; și vor ști ce înseamnă răzbunarea Mea, zice Domnul Dumnezeu”. (Ezechiel 25:12-14) În timpul prezent martorii lui Iehova de pe pământ împlinesc cu energie partea lor în război prin aceea că vestesc adevărul, care cuprinde vestirea „răzbunării Dumnezeului nostru”, și prin faptul că fac cunoscut poporului că ziua de eliberare a lui Iehova este aproape.
47 Deși nu există nici un raport divin care să arate în mod direct că Edomiții au fost pe muntele Sionului, totuși se poate deduce din cuvintele Psalmistului căci cu ocazia atacului Ierusalimului au stat pe partea de răsărit a pârâului Chedron, și în starea lor de beție și privind la muntele Sion au răcnit: „Radeți-l, radeți-l din temelii!” (Psalm 137:7) Este sigur că Edomiții când au văzut pe Izraeliți în strâmtorare au ținut de bucurie un chef; astfel Iehova zice Ierarhiei Romano-Catolice, și aliaților ei, Edomiților de astăzi: „Căci, după cum ați băut pe muntele Meu cel Sfânt, tot așa, toate neamurile îl vor bea necurmat (de jur- împrejur; margin. Rotherham);
vor bea, vor sorbi din el, și vor fi ca și când n-ar fi fost niciodată.” (Obadia 16) Această ultimă beție a Edomiților moderni va fi fără bucurie zgomotoasă și veselie, ci va fi numai o încercare de a-și îneca necazul și de a-și uita durerea, ocara și rușinea. „Vor bea” până vor fi îmbătați într-un chip bestial, și băutura lor va fi cu mult mai rea decât „rachiul” prost care s-a băut în America în timpul când a fost interzis alcoolul; fiindcă ei se vor îmbăta de moarte cu această băutură. „ În mâna Domnului este un potir, și vinul este roșu; este plin de amestecătură. Când îl varsă, toți cei răi de pe pământ sug, îl sorb și-l beau până în fund!” (Psalm 75:8) După traducerea engleză a lui Rotherham: „Da, îl vor bea și-l vor înghiți (nota marginală: și vor fi amețiți, se vor clătina); „ei vor...flecări nebunește” (R.V., margin.), și așa își vor pierde echilibrul, și-și vor ieși din minți și-și vor pierde stăpânirea de sine, în eforturile lor nechibzuite de a face pe alți să creadă că sunt în bună dispoziție și optimiști. Cu ocazia acelui strigăt beat Edomiții moderni vor pieri, căci profetul lui Iehova zice: „Și vor fi ca și când n-ar fi fost niciodată”. După aceea supraviețuitorii acelei zile nu se vor mai gândi niciodată la ierarhie și la toată mulțimea care a fost aliată cu ea. Iehova Dumnezeu este acela care manevrează acum pe dușmani, și El le va întinde un pahar și-i va sili să-l bea. Acesta este un tablou al nimicirii lor. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, și lor și altora li se va părea foarte ciudată, deoarece ei au înșelat de mulți ani pe oameni sinceri și i-au făcut să creadă că ar fi reprezentanții lui Dumnezeu și ai lui Cristos în timp ce în realitate au fost întotdeauna reprezentanții Diavolului. Iehova a făcut să se ilustreze multe tablouri cu privire la distrugerea ierarhiei romano-catolice și a conducătorilor religiei aliați cu ea, și profeția lui Obadia este unul dintre aceste tablouri. Toate tablourile acestea profetice arată un singur lucru, și anume, stârpirea completă a reprezentanților fățarnici ai religiei care au orbit pe oameni și au pângărit numele sfânt al lui Dumnezeu; și când va veni sfârșitul lor chiar și ei înșiși vor ști că Iehova este Dumnezeul Cel Atotputernic.
48 Religioniștii organizați sunt demascați acum prin vestirea mesajului Împărăției, și aceasta este partea în război care este îndeplinită acum de martorii lui Iehova înaintea nimicirii Edomiților. Iehova arată acum aceasta poporului Său de legământ spre mângâierea lor pentru ca să fie asigurați pe deplin și să aibă speranță puternică. De această informație vor avea folos aceia care știu să aprecieze bunătatea lui Iehova și care se tem de numele Lui, și care nu se tem nici
de oameni și nici de Diavol. Fie ca soarta Edomiților să servească ca avertisment acelora care rostogolesc în calea fraților lor pietre de poticnire. Iehova arată limpede că nu va permite nimănui să se amestece în lucrarea Lui. Cine va încerca să facă aceasta va merge în nenorocire. Cei credincioși nu pot aștepta de la oameni sau organizații, care au fost clădite de oameni, nici favoare, nici ocrotire și nici mântuire, și ei nici nu fac lucrul acesta. Cei ce iubesc pe Dumnezeu și Împărăția Lui vor aștepta izbăvirea Celui Prea Înalt prin Cristos Isus. Nici chiar după căderea
220
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.
Edomiților, martorii lui Iehova nu vor primi nici o favoare de la stăpânitorii acestei lumi. Aici este vorba, așadar,de un război până la sfârșit, și Dumnezeu va elibera prin Cristos Isus pe aceia care-L iubesc și-L servesc.
(Va urma)
ÎNTREBĂRI PENTRU STUDIU
CÂND TOȚI VOR CUNOAȘTE PE IEHOVA
CUNOȘTINȚA de Dumnezeu a fost căutată de multe persoane cu inima sinceră în toate timpurile trecute. Acum a sosit timpul, conform profeției Scripturilor, când toți vor cunoaște pe Iehova, Dumnezeul etern.
Printre toate beneficiile pe care le vor primi oamenii sub guvernul neprihănit al lui Cristos Isus, cel mai mare va fi acela de a cunoaște pe Dumnezeu. El este Cel Veșnic, care a creat cerul și pământul și toate lucrurile din ele. Nici un ochi uman nu va vedea vreodată pe Dumnezeu, însă toate creaturile umane inteligente vor avea oportunitatea să-L discearnă pe El și bunătatea Lui iubitoare. Când acest adevăr mare este înțeles pe deplin de om, atunci el va înțelege de ce Dumnezeu, la intervale regulate, și-a făcut numele proeminent înaintea creaturilor Sale. Este scris „Căci pământul va fi plin de cunoștința Domnului, așa cum apele acoperă marea”. (Isa. 11:9). Cum va avea cunoștința de Dumnezeu rezultate benefice pentru om? Isus a răspuns la această întrebare: „Aceasta înseamnă viața veșnică: să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu”. - Ioan 17:3.
Ceea ce dorește omul mai presus de toate lucrurile este ca să aibă viață în fericire. Dumnezeu a creat pe om și i-a dat viață, și nici o făptură nu poate lua viața fără consimțământul lui Dumnezeu. Rezultă că nici un om sau creatură nu ar putea avea viață veșnică fără consimțământul lui Iehova Dumnezeu. A cunoaște pe Dumnezeu înseamnă, așadar, a trăi.Oamenii trebuie să ajungă la cunoștința faptului că Dumnezeu este dragoste. Aceasta înseamnă că El este atât de altruist și că dorința Lui să binecuvânteze omul este așa de mare încât a dat pe singurul Său Fiu preaiubit să moară și L-a ridicat din moarte pentru ca omul să poată obține viață. (Ioan 3:16; 10:10). În mod cert că atunci când omul află acest mare adevăr va avea recunoștință față de Dumnezeu. Oamenii vor afla că Iehova este prietenul lor adevărat pentru că i-a iubit tot timpul chiar și în timp ce ei erau dușmanii Lui. (Prov. 17:17). După ce dușmanul Satan va fi înlăturat, oamenii vor umbla nestingheriți pe marele drum care duce la viață, dând laudă necontenit lui Iehova. În timp ce vor progresa sub guvernul drept și neprihănit al Domnului, cunoștința lor despre bunătatea iubitoare și gloria lui Dumnezeu va crește. Toți cei care vor asculta de El de bunăvoie și care vor umbla pe calea neprihănirii vor trăi pentru totdeauna și nu vor muri niciodată. - Ioan 8:51; 11:26: Ezec. 18:27, 28.
Printre dușmanii de care de care a suferit omul mult sunt aceștia: înșelăciunea, dezamăgirea, exploatarea, abuzul, jefuirea, și războiul. Omul a suferit din partea nătărăilor, profitorilor și a asupritorilor. El a suferit din cauza foametei, a ciumei, bolii și morții. Pe toți acești dușmani Dumnezeu îi va nimici prin Cristos în timpul funcționării guvernului Său neprihănit. „Căci El trebuie să domnească, până El va pune pe toți dușmanii sub picioarele Sale. Ultimul dușman care va fi nimicit este moartea”. - 1Cor. 15:25, 26.
15 IULIE 1936
TURNUL DE VEGHERE
221
Necazul și durerea vor trece și nu va mai fi moarte. (Apoc. 21:4-6). Oamenii vor afla că Dumnezeu în bunătatea Sa iubitoare a revărsat toate aceste beneficii peste ei. Atunci ei vor ajunge la o realizare deplină că printre toate beneficiile primite, cel suprem este a cunoaște pe Iehova Dumnezeu. Ei vor afla că Dumnezeu a răscumpărat pe om și a întemeiat un guvern neprihănit pentru om. Oamenii se vor bucura atunci de pace veșnică; ei vor fi în siguranță de orice rele; ei nu vor avea nici o teamă de nici un dușman, pentru că nu va fi niciunul. Ei vor avea încredere deplină că bunăstarea lor generală va fi ocrotită de marele Rege. Ei se vor bucura de o abundență de hrană și îmbrăcăminte, și adevărul va fi partea lor. Ei vor avea sănătate și putere și viață. Ei vor sta pe pământ după chipul și asemănarea marelui lor Creator, și rugăciunile lor de mulțumire se vor înălța întotdeauna la El. Ei se vor desfăta în Domnul Dumnezeu și își vor exprima sentimentele inimilor lor față de El. Profetul Domnului a prevăzut acea zi fericită și în beneficiul poporului a scris; „Te voi înălța, o, Dumnezeul și Regele meu și voi binecuvânta numele Tău în veci de veci. În fiecare zi Te voi binecuvânta și voi lăuda numele Tău în veci de veci...Voi vorbi despre onoarea glorioasă a măreției Tale, și despre lucrările Tale minunate,,,Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne, și sfinții Tăi te vor binecuvânta. Ei vor vorbi despre gloria Împărăției Tale, și vor vorbi de puterea Ta; ca să facă cunoscut fiilor oamenilor faptele Lui puternice, și măreția glorioasă a Împărăției Sale. Împărăția Sa este o Împărăție veșnică, și stăpânirea Ta ține în toate generațiile.. .Îți deschizi mâna, și satisfaci dorința a tot ce este viu. Domnul este neprihănit în toate căile Lui, și sfânt în toate lucrările Lui”. - Ps. 145:1-17.
Iehova își manifestă bunătatea Sa iubitoare față de om în multe feluri, pentru ca omul să afle planul Lui și să-L cunoască. El folosește părți vizibile ale creației Sale ca să ilustreze ceea ce este invizibil omului. În Cuvântul Său El folosește „muntele” ca să ilustreze o organizație guvernamentală. Un munte mare are de obicei un vârf sau pisc mic care este cea mai înaltă parte sau cununa muntelui. Acea parte este cea mai vizibilă și este numită „pisc”, sau cea mai înaltă ridicătură a lanțului muntos. Muntele Sion este un simbol al guvernului lui Dumnezeu; și cea mai înaltă și cea mai izbitoare parte a guvernului Său este Guvernatorul, Fiul Său preaiubit. Prin urmare, este scris: „Eu am instalat pe regele Meu pe muntele Meu cel sfânt Sion”. (Ps. 2:6). „Temelia lui este în munții cei sfinți”. - Ps. 87:1. El vorbește despre Muntele Sion ca locuința Lui: „Muntele Sion, în care ți- ai făcut locuința”. (Ps. 74:2, Roth.). „Dumnezeu este cunoscut în Iuda; numele Lui este mare în Israel. Tabernacolul Lui este în Salem, și locuința Sa în Sion”. (Ps. 76:1, 2). „Căci Domnul a ales Sionul; l-a dorit ca locuință a Sa”. - Ps. 132:13.
În etapele progresive de pregătire în guvernarea pentru om,Dumnezeu a făcut să aibă loc multe evenimente într-un munte. Isaac a fost adus ca jertfă pe Muntele Moria, muntele Domnului. (Gen. 22:1-14). „Moria” înseamnă „amărăciunea” Domnului. Pe același munte, însă în afara zidului cetății, Isus, pe care L-a prefigurat Isaac, a fost jertfit; și par potrivite cuvintele: Prin multe necazuri sau amărăciune este calea către Împărăție. (Fapte 14:22). „Moria” mai înseamnă „frica Domnului”; și această frică este specifică clasei Împărăției, pentru că ea se teme doar de Iehova. (Isa. 8:13). Avraam a numit locul unde a fost adus Isaac ca jertfă „Iehova-lire”, care înseamnă, „ales, sau văzut de Domnul”. Acolo Solomon a început construirea templului. Din moment ce „muntele” este un simbol al organizației lui Dumnezeu, faptele arată că jertfa lui Isus a fost îndeplinită în organizația lui Dumnezeu ca pregătire pentru Împărăția lui Dumnezeu, și aceasta este susținut de cuvintele apostolului: „Dacă suferim, vom și domni împreună cu El”. - 2Tim. 2:12.
Profetul Moise, care a prefigurat pe Cristos, a murit după porunca lui Dumnezeu pe Muntele Nebo, nume care înseamnă „ceea ce vorbește sau profețește”. (Deut. 32:49, 50). Moise a profețit că Iehova va ridica Unul al cărui tip a fost Moise și că Acela va fi marele Conducător al lumii. - Deut. 18:15,18. Aaron a prefigurat preoția lui Iehova. A fost rânduit de Iehova ca Aaron să moară pe un vârf de munte, ceea ce s-a și întâmplat. (Num. 20:28; 33:38,39). Aceste tablouri făcute la porunca sau ordinul lui Iehova par să zică: „Preoția regală” trebuie să moară în timp ce membrii organizației lui Dumnezeu trebuie să fie înălțați în organizația Sa. Când Moise păștea turma socrului său Ietro, „a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb”. Dumnezeu a spus lui Moise că poporul Său ales Israel va fi scos din Egipt (care simboliza organizația lui Satan) și că se va închina și va servi pe Dumnezeu „pe acest munte”. (Ex. 3:1, 12). Faptul că acest munte este folosit ca să ilustreze întemeierea Împărăției sau guvernului lui Dumnezeu este afirmat categoric de apostolul Pavel. - Evr. 12:24-29. Când Dumnezeu a condus pe israeliți în siguranță prin Marea Roșie prin mâna lui Moise, slujitorul Său, Moise a compus și a cântat Domnului o cântare care este o profeție, în care se spune că Dumnezeu „îi va sădi pe muntele moștenirii Tale, ...în sanctuarul” pe care Dumnezeu l-a pregătit. (Ex. 15:1,17). „I¬a adus în teritoriul sanctuarului Său, la muntele acesta, pe care-l cumpărase dreapta Sa.” - Ps. 78:54.
Isus a luat trei din discipolii Săi zeloși și credincioși și „i-a dus pe un munte înalt, și a fost transfigurat înaintea lor”. (Mat. 17:1,2). Cu câteva zile înainte de aceasta Isus, în timp ce vorbea discipolilor Săi despre venirea Sa în glorie ca să-și întemeieze Împărăția, a spus: „Vor fi unii din cei stau aici care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea222
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.
pe Fiul omului venind în Împărăția Sa.” (Mat. 16:28). În prezent există pe pământ o mică „rămășiță” ai cărei membrii sunt urmași zeloși și credincioși ai Domnului și care, prin harul Lui, dau mărturie despre Împărăția Domnului. Această rămășiță crede în Domnul prin învățăturile apostolilor. În acel tablou profetic de pe muntele transfigurării cei trei discipoli au reprezentat pe cineva. Nu este oare înțelept să spunem că ei au reprezentat pe rămășița credincioasă care nu a gustat moartea dar care a înțeles într-un mod inteligent și priceput dovada sfârșitului lumii lui Satan, și care vede pe Cristos, marele Rege al lui Dumnezeu, așezat pe tronul Împărăției Sale? Cei care vor continua să fie credincioși de acum încolo până la sfârșit trebuie să fie în mod neapărat din rămășiță și vor moșteni Împărăția. Dumnezeu a făcut ca profetul Său să scrie: „Așa vorbește Domnul: Ca atunci când se găsește vin nou într-un ciorchine și se zice: Nu-l distruge, pentru că este o binecuvântare în el, tot așa voi face și Eu pentru slujitorii Mei, ca să nu-i nimicesc pe toți. Voi scoate din Iacov o sămânță (rămășița seminței) și din Iuda (casa regală) un moștenitor al munților Mei (locuri înalte în guvern); și aleșii Mei vor moșteni țara și slujitorii Mei vor locui în ea”. - Isa. 65:8,9.
Priviți la munți. Iehova Dumnezeu i-a făcut. Temeliile lor sunt de neclintit, decât prin puterea Dumnezeului Atotputernic. Vârfurile lor semețe sunt deasupra norilor. Furtunile urlă, focurile de fulger luminează și ard, și valurile puternice ale mării izbesc cu putere în ei; însă ei sunt de neclintit și de nestrămutat.
Cu seninătate și cu pace ei stau acolo. Ei au stat acolo așa de când i-a făcut Iehova, și vor rămâne pentru totdeauna. Piscul măreț al muntelui ilustrează marele guvern al lui Iehova Dumnezeu și a Cristosului Său. Așa cum furtunile și apele nu clatină munții, tot așa toate furtunile și apele opoziției care urlă acum sau care ar putea veni nu vor deranja sau clătina niciodată guvernul neprihănit al lui Dumnezeu. „Râurile s-au înălțat, o Doamne, râurile și-au înălțat glasul, râurile își înalță valurile. Domnul în înălțime este mai puternic decât zgomotul (propaganda discordantă și discursurile ținute în opoziție cu Împărăția sa) multor ape (popoarele care se opun), decât valurile puternice (marii împotrivitori) ale mării”. - Ps. 93:3,4.
Cu toate că Satan, acel Balaur vechi, Diavolul, și organizația Lui încearcă acum cu disperare să nimicească pe membrii rămășiței, ei nu trebuie să se teamă, ci pot să stea ferm în încredere și în siguranță, știind că atâta timp cât „au mărturia lui Isus Cristos” și „păzesc poruncile lui Dumnezeu” ei vor fi neclintiți ca munții. Ierusalimul este o ilustrație a poporului lui Dumnezeu. Sionul ilustrează sau reprezintă în special rămășița credincioasă. Iehova spune către rămășiță: „Cei ce se încred în Domnul vor fi ca muntele Sion, care nu poate fi clătinat, ci rămâne pentru totdeauna. Așa cum sunt munții de jur împrejurul Ierusalimului, așa este Domnul de jur împrejurul poporului Său de acum și pentru totdeauna”. (Ps. 125:1,2). Astfel Dumnezeu vorbește oamenilor Săi despre siguranța lor absolută atâta timp cât ei locuiesc în locul secret al Celui Preaînalt. Acolo nu se va abate nici un rău asupra lor.
SUFERINȚA UMANĂ URMEAZĂ SĂ IA SFÂRȘIT:CUM?
Fiecare act al lui Iehova față de primul om, Adam, a fost marcat de bunătate. Prin manifestarea bunătății Sale iubitoare El vroia să arate omului binecuvântările care rezultă din bunătate. El a făcut pe Adam perfect în trup și cuget, și l-a îmbrăcat cu autoritate ca prinț al creației întregi a pământului. El a făcut ca fiarele câmpului și păsările cerului să se înfățișeze înaintea lui Adam, pentru ca să fie numite de el și să primească poruncile Lui; și ele s-au înfățișat și l- au ascultat. El a făcut pentru Adam o casă perfectă, și a utilat-o pentru toate nevoile.
După aceea, ca un apogeu al manifestării bunătății iubitoare pentru Adam, a creat pentru el o tovarășă perfectă, cel mai frumos lucru pe care l-au văzut vreodată ochii lui Adam în afară de propriul său chip. Ea a fost o bucurie pentru inima lui, și ea i-a fost pe plac. Ei adunau fructe și flori și s-au bucurat de ele, în timp ce stăteau pe malurile râurilor frumoase și ascultau susurul valurilor line cum sărutau malurile înverzite și se grăbeau din nou. Ei umblau printre pomi, și erau înveseliți de
cântecul dulce al trilurilor înaripate. Mână în mână, și în pas regal, ei suiau vârfurile munților și își desfătau sufletul privind la munții dinaintea lor, munții maiestuoși, văile frumoase, râurile pașnice, și pădurile de foioase și pomii fructiferi.
Un om perfect și o femeie perfectă într-o locuință perfectă, cu vigoare, putere și sănătate și viață perfectă, ce ar putea dori mai mult inima? Toate aceste lucruri Iehova le-a pregătit pentru ei, și ele erau expresia bunătății iubitoare a lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu îi spusese lui Adam, el urma să spună soției sale despre drepturile și privilegiile lor în acel Eden. El urma să-i spună către ea: Eva, toate aceste lucruri minunate și frumoase sunt ale noastre, pentru că Dumnezeu, Creatorul și Tatăl nostru, ni le-a dat. Este privilegiul nostru să mâncăm din orice pom din această grădină minunată, cu excepția pomului cunoștinței binelui și răului; și Dumnezeu a spus că în ziua în care vom mânca din el, vom muri. Dar atâta timp cât ascultăm de Tatăl nostru toate aceste minuni și frumuseți sunt ale noastre, pentru plăcerea noastră; și El
15 IULIE 1936
TURNUL DE VEGHERE
223
a poruncit ca noi să naștem copii și să facem acest pământ un loc glorios pentru noi toți.
Tot ce a avut Adam și Eva a venit de la Dumnezeu. El a fost Dătătorul lor de viață, adică, Tatăl lor. Acum, ca prinț și prințesă a pământului ei trebuiau puși la încercare, pentru ca să-și dovedească aprecierea pentru bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu și să fie întotdeauna în armonie cu El. De ce să nu iubească ei pe Dumnezeu și să nu-L asculte? El era Prietenul lor adevărat și iubitor. Dacă ei nu ar fi avut apreciere pentru bunătatea Lui, ei nu ar fi fost plăcuți Făcătorului lor. Dumnezeu nu urma să-i oblige să asculte, ci urma să le ofere o oportunitate să-și dovedească dragostea lor pentru El; și aceasta ei urmau să dovedească prin faptul de a fi ascultători Lui. Li s-a cerut un lucru mic. A-l refuza însemna pierderea tuturor lucrurilor pentru ei. Eva a cedat reprezentărilor seducătoare și înșelătoare ale lui Lucifer, care a fost stăpânul lor invizibil în grădina Edenului, și nu a ascultat de Dumnezeu. Adam nu a fost înșelat așa cum fusese ea. (1Tim. 2:14). El a iubit sinele mai mult decât a iubit pe Dumnezeu. El a dorit să mulțumească sinele mergând pe cale cu Eva mai degrabă decât să asculte de Dumnezeu și să fie privat de ea. Aici Dumnezeu a început să învețe omul că dragostea este singurul motiv care duce la fericire. Deoarece Eva a fost o parte din Adam, ea a împărtășit în sentința morții care a venit peste el. (Rom. 5:12). Datorită neascultării de Dumnezeu, această pereche perfectă a fost privată de locuința ei frumoasă; și ei au ieșit să lucreze în sudoarea frunții, să sufere și în cele din urmă să moară. După o perioadă lungă de timp ei au trecut prin această experiență teribilă, și apoi s-au întors în țărâna din care au fost făcuți. În timp ce Adam și Eva treceau prin necaz și suferință, li s-au născut copii, și aceștia, la rândul lor, au suferit. Dar de ce a trebuit ca copiii lor și copiii copiilor lor de-a lungul vremurilor să fie obligați să sufere din cauza efectelor nelegiuirii părinților lor? Au fost oare acești copii responsabili în vreun fel pentru faptele greșite ale părinților lor? Nu, pentru că ei nu au existat în momentul în care a fost comisă fapta greșită; însă efectul acelui rău a fost transmis asupra lor; și faptul că s-a făcut așa arată înțelepciunea lui Iehova Dumnezeu. Prevederea pe care Dumnezeu a luat-o în numele lor a arătat nu numai înțelepciunea Lui, ci și dragostea Sa pentru om.
Măsura pe care a luat-o Dumnezeu a fost că îndeplinirea planului Său va aduce răscumpărare pentru om, și că la timpul hotărât Dumnezeu va oferi omului oportunitatea să câștige viață. Această prevedere pentru răscumpărare a fost prin moartea voluntară și de sacrificiu a celui Perfect pe care El urma să-L aducă. Să presupunem că fiecare din copiii lui Adam ar fi fost născut perfect, și nu ar fi avut parte de rezultatele păcatelor părinților săi; atunci, fiecare, la rândul său, trebuia să fie pus la încercare cu privire dacă va asculta sau nu pe Dumnezeu. Unii poate că ar fi ascultat și ar fi trăit; însă fiecare care ar fi încălcat legea lui Dumnezeu ar fi trebuit să meargă în moarte, dacă nu ar fi fostluate măsuri pentru răscumpărarea lui. Dacă a fost oferită o răscumpărare, atunci ar fi fost necesară o răscumpărare separată pentru fiecare și pentru toți.
Dumnezeu în înțelepciunea și bunătatea Sa iubitoare a făcut ca toți oamenii să fie cuprinși, incluși sau închiși, în condamnarea lui Adam din pricina păcatului, pentru ca printr-o singură jertfă perfectă să fie oferită răscumpărarea pentru toți. Raportul spune că acesta a fost planul Lui. (Gal. 3:22). Permiterea ca copiii lui Adam să fie născuți în păcat și zămisliți în nelegiuire a fost din nou o exercitare a bunătății iubitoare a lui Dumnezeu față de ei, deoarece oportunitatea pentru răscumpărare urma să vină la toți din ei prin singura jertfă mare. Toată rasa umană s-a născut din Adam, și toți au fost născuți imperfecți din cauza păcatului. (Ps. 51:5). De-a lungul secolelor Dumnezeu aduce în atenția unora faptul că a-L servi și asculta pe El, Cel neprihănit, duce la viață. Aceasta la rândul lor, acționând ca martori ai lui Dumnezeu, au predat lecția la alții; și la timpul hotărât de Dumnezeu toți vor fi aduși la cunoștința acestui mare adevăr. (Isa. 11:9). Atunci toți vor cunoaște că Dumnezeu este iubitor și bun, și că tot ceea ce nu este în armonie cu El este greșit și rău, și că prin urmare, cel care vrea să trăiască în pace și fericire trebuie să fie în armonie cu Dumnezeu. Dacă nu ar fi fost incluși toți oamenii în această condamnare a lui Adam, care a rezultat din pricina păcatului, jertfa lui Isus nu ar fi fost folositoare pentru toți. Faptul că toți au fost cuprinși sub ea deschide calea, prin singura jertfă, pentru ca toți să aibă oportunitatea să trăiască. În acest sens este scris: „Astfel, așa cum o singură greșeală a făcut să vină condamnarea pentru toți oamenii, tot așa prin neprihănirea unuia, a venit darul fără plată pentru toți oamenii spre îndreptățirea vieții. Căci, așa cum prin neascultarea aceluia singur mulți au ajuns păcătoși, tot așa și prin ascultarea acestuia singur mulți vor fi făcuți neprihăniți”. - Rom. 5:18,19. Acum este aproape timpul lui Dumnezeu când toți oamenii vor fi aduși la cunoștința exactă a adevărului, și vor afla că Dumnezeu, în bunătatea Sa iubitoare, a luat măsuri cu mult timp în urmă ca prin moartea lui Cristos Isus toți oamenii să aibă oportunitatea să trăiască. - Ioan 17:23; 1:9; 1Ioan 4:9,10. Iehova în înțelepciunea și bunătatea Sa iubitoare nu numai că a pregătit o „răscumpărare pentru toți”, ci a prevăzut ca Acela care va fi ascultător de bunăvoie până la moarte pentru ca să ofere această răscumpărare, să fie înălțat la cel mai înalt loc în univers și să primească premiul vieții veșnice, să fie făcut Reprezentantul Său Executiv și instrumentul care să binecuvânteze toate familiile pământului. Fiul Său preaiubit a câștigat acel mare premiu. Planul lui Dumnezeu este, de asemenea, ca împreună cu Fiul Său puternic să fie asociați o sută patruzeci și patru de mii de membrii ai trupului Său; și că aceștia, împreună cu Cristos Isus, vor constitui „sămânța” menționată în promisiunea lui Dumnezeu către Avraam și prin care vor veni binecuvântările omenirii. - Gen. 22:17,18.
A fost nevoie de mult timp pentru a învăța pe oameni224
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.
cu privire la această parte a marelui plan divin, și pentru a scoate dintre oameni pe cei care vor constitui această „sămânță”. Mai întâi, Domnul a prefigurat prin tablouri ce va realiza; apoi a început să dezvolte creația nouă. A fost nevoie de mult timp pentru a testa pe cei care vor fi membrii ai creației noi, și care vor fi înălțați apoi la un loc în familia regală a lui Dumnezeu. Limitarea răutății și binecuvântarea omenirii nu putea să înceapă până când Dumnezeu nu și-a justificat numele și până când nu a ales și dezvoltat instrumentul pe care-l va folosi în acest scop. După ce acestea vor fi făcute, toți oamenii vor avea parte de un proces corect și individual al vieții, și o oportunitate să afle că ascultarea de Dumnezeu duce la viață și fericire.
Iehova ar fi putut oferi răscumpărarea oricând, și ar fi putut dezvolta „sămânța” și ar fi putut binecuvânta pe cei ascultători cu mult timp înainte, însă dacă ar fi făcut așa numai oamenii născuți până la momentul răscumpărării complete ar fi putut beneficia de jertfa de răscumpărare. În timpul celor șase mii de ani de la Adam, s-au născut milioane de oameni pe pământ. Dacă toți oamenii care au trăit cândva pe pământ ar fi aduși la perfecțiune, și pământul ar fi adus la o stare edenică, ar exista un număr suficient ca să umple confortabil pământul; și ar fi spațiu din belșug pentru toți pe pământ. Dumnezeu a făcut pământul ca să fie locuit de om. Așadar, este planul Lui să asigure un număr suficient de bărbați și femei ca să locuiască pământul la timpul hotărât. Prin urmare este ușor a se vedea că în exercitarea înțelepciunii și bunătății Sale iubitoare, Dumnezeu permisese ca să se scurgă timp suficient pentru ca să se nască pe pământ un număr suficient de oameni,
înainte ca El să înceapă lucrarea de binecuvântare conform promisiunii Sale.
Fiecare să fie sigur că deoarece Dumnezeu a promis să limiteze răutatea și să binecuvânteze toate familiile pământului cu o oportunitate pentru viață și fericire, El va și îndeplini în mod cert acea promisiune, și că El va face aceasta la timpul hotărât de El. Milioane de oameni s-au născut, au trăit pe pământ, și au murit. Urmează aceștia să aibă o oportunitate pentru binecuvântare? Cum pot primi ei vreodată binecuvântarea promisă?
Apostolul Pavel a scris: „Căci știm că toată creația continuă să geamă împreună și să sufere împreună până acum”. (Rom. 8:22). Și apoi apostolul arată ce așteaptă creația, când spune: „Căci creatura așteaptă cu nerăbdare arătarea fiilor lui Dumnezeu”. (Rom. 8:19). Fiii lui Dumnezeu despre care se vorbește aici constituie creația nouă a lui Dumnezeu, adică, Cristosul, Isus fiind Capul, iar adunarea Sa adevărată fiind trupul acestuia. (Efes. 1:22,23; 2Cor. 5:17); și Iehova Dumnezeu a folosit secolele erei creștine ca să dezvolte creația nouă, și cu această creație nouă sau „sămânță a promisiunii”, care își îndeplinește funcțiile în armonie cu voia divină în timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos, vor veni binecuvântările peste rasa umană, așa cum a fost promis. Chiar și milioanele care dorm în țărâna pământului, în moarte, vor fi sculați din morminte prin puterea divină exercitată prin Cristos Isus, pentru ca să afle de justificarea numelui lui Iehova și să poată lua parte la binecuvântările cumpărate pentru ei prin moartea lui Isus Cristos.