Această pagină nu a fost verificată
15 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHERE
53
care poartă mărturia. Lucrul acesta i-a determinat pe acei înclinați spre dreptate din mijlocul populației catolice, precum și pe cei cu bunăvoință față de Dumnezeu, să facă o cercetare sinceră și imparțială a faptelor și procedând în acest mod, ei au învățat că martorii lui Iehova spun adevărul despre Iehova și Împărăția Sa. Ei văd că martorii lui Iehova ascultă poruncile Domnului, proclamând mesajul, iar oamenii cu bunăvoință se întorc la Domnul și îl servesc cu o inimă plină de bucurie. De aceea, poporul lui Iehova nu trebuie să piardă timpul, certându-se sau purtând discuții controversate cu reprezentanții religioși ai lui Satan, ci trebuie să fie ocupați tot timpul cu vestirea adevărului cu privire la Împărăție, pentru ca oamenii cu bunăvoință să fie avertizați, să afle adevărul și să găsească calea care conduce la viață. Însărcinarea și datoria noastră este să ajutăm oamenii sinceri, care doresc să cunoască adevărul, pentru a câștiga cunoștință cu privire la îngrijirile lui Dumnezeu pentru ei.
9 Cuvintele lui Rahav, arată că ea a avut credință că cetatea Ierihonului va fi nimicită de către Iehova Dumnezeu, iar ea a crezut că ocazia favorabilă pentru ea de a scăpa de acea nimicire, a fost prevăzută în mod milostiv de Domnul, ca ea să „poată fi ascunsă în ziua mâniei Domnului împotriva Ierihonului”. La fel și ionadabii, arată că au credință în îngrijirile pline de milă pe care Domnul le-a dat pentru mântuirea lor, precum și în bunătatea Lui, arătându-le calea prin care ei pot fi ascunși la timpul manifestării mâniei Sale în Armaghedon. Rahav a fost serioasă, folosindu-se de ocazia favorii, protecției și mântuirii. În același fel, oamenii de bine din zilele prezente, își arată aprecierea față de îngrijirile lui Dumnezeu pentru ei și se grăbesc să se pună într-o poziție potrivită pentru a primi aprobarea lui Dumnezeu. Manifestând o astfel de atitudine, Rahav a spus iscoadelor: „acum, de aceea vă rog, jurați-mi pe Domnul, din vreme ce eu v-am arătat bunăvoință, că și voi veți arăta bunăvoință față de casa tatălui meu și că îmi veți da un semn adevărat, că îmi veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei și pe surorile mele, precum și tot ceea ce au ei și ne veți salva de la moarte” (Iosua 2:12,13).
10 Cererea făcută de ea, va necesita o lucrare adevărată din partea lui Rahav și din partea rudelor ei, dacă voiau să primească ocrotire și mântuire din partea lui Iehova, în timpul asediului Ierihonului. Ea trebuia să le ceară celor din casa ei precum și rudelor sale, să „vină în zona de siguranță” și bineînțeles că trebuia să le spună motivul pentru care ei erau îndemnați să vină. Ea trebuia să facă acest lucru chiar dacă cei care erau avertizați, dădeau sau nu atenție averti smentului. Această parte a dramei, arată că este datoria acelor Ionadabi, care aud și cred mesajul Împărăției, să dea avertisment rudelor lor și celorlalți care poate doresc să caute calea mântuirii, iar asemenea mărturie
și avertisment trebuie dată și altora, chiar dacă cei ce aud dau atenție sau nu. Rahav trebuia să-și probeze credința prin faptele sale. Ionadabii trebuie să-și probeze credința prin faptele lor.
11 Consacrarea, ca un pas esențial, este de asemenea arătată în acest punct al dramei. Rahav a intrat într-un legământ prin jurământ cu reprezentanții lui Iosua, care a fost servul lui Dumnezeu și L-a reprezentat, legământ prin care ea s-a legat, arătând astfel că toți aceia care fac parte din „mulțimea mare” și care se consacră să facă voia lui Dumnezeu, intră într-un legământ încheiat prin jurământ să facă voia Domnului, iar ei trebuie să facă așa. Ea se aștepta ca executorul lui Dumnezeu să ucidă pe oamenii Ierihonului, și a cerut pentru ea, pentru membrii familiei sale și pentru tot ceea ce aveau ei, să fie cruțați și Domnul să „ne salveze viețile de la moarte”. Pentru a fi primită în tabăra izraeliților, Rahav și membrii casei sale, trebuiau să renunțe la religia Diavolului și să se întoarcă la închinarea Atotputernicului Dumnezeu în spirit și adevăr. Rahav a fost nerăbdătoare să încheie acest legământ și să-l lege cu jurământ, înainte de ziua bătăliei. Tot la fel și ionadabii, sunt nerăbdători și serioși să caute adăpost la Domnul, încheind un legământ să facă voia Sa, îndeplinind acel legământ înaintea Armaghedonului. Mai târziu, gabaoniții au luat o poziție similară și ei au reprezentat de asemenea pe „mulțimea mare”, care a făcut legământ spre a face voia lui Dumnezeu. Astfel este arătat că actul consacrării este absolut esențial și necesar din partea oricăruia care primește favoarea lui Dumnezeu.
12 Un om neloial sau trădător, este vrednic de dispreț în ochii lui Dumnezeu și nici unul dintre cei care trădează pe vreunul din poporul lui Dumnezeu, dându-l în mâinile dușmanilor, nu se poate aștepta să primească favoarea lui Iehova, iar acest lucru este arătat de asemenea prin cuvintele ce apar în această dramă profetică. Cele două iscoade l-au reprezentat pe Iosua și deci au reprezentat pe reprezentantul Domnului, iar aceștia au intrat într-o înțelegere solemnă cu Rahav: „și bărbații i-au răspuns: „viața noastră pentru ale voastre, dacă voi nu ne dați pe față. Când Domnul ne va da această țară, noi ne vom purta cu voi cu bunătate și sinceritate. (Iosua 2:14). Acei oameni, au încheiat această înțelegere chiar cu prețul vieții lor. Atunci când gărzile au venit să caute pe servii lui Iehova, Rahav nu i-a trădat, ci din contră, a urmat o altă cale prin care ea i-a putut proteja. Astfel, este arătat că datoria ionadabilor este să facă tot ceea ce le stă în putință pentru a-i proteja pe tovarășii lor. Dacă spunând ceva, despre ceea ce există cu adevărat, aduce stricăciune și nedreptate altora, nu este deloc neplăcut lui Dumnezeu să refuzi să spui asemenea lucruri. (O afirmație devine minciună atunci când este făcută cu scopul și intenția de a face rău altuia). Acest mod de procedare, este în totalitate aprobat de către Domnul Isus (Ioan 7:8-10). Cei care nu arată
