Această pagină nu a fost verificată
15 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
185
25 La dedicarea templului lui Solomon s-a manifestat gloria Domnului. Era în prima zi a dedicării, adică în a opta zi a celei de a șaptea luni, în 1028 î.C., atunci când chivotul legământului a fost adus în cel mai sfânt loc al templului. Templul răsuna de cântările și muzica preoților, când „casa, și anume Casa DOMNULUI s-a umplut cu un nor. Preoții n-au mai putut să stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava DOMNULUI umpluse Casa lui Dumnezeu.” (2 Cronici 5:13, 14) Apoi Solomon s-a rugat, iar în rugăciunea lui a menționat „străinul”, iar „când și-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a pogorât foc din cer și a mistuit arderea de tot și jertfele, și slava DOMNULUI a umplut casa. Preoții nu puteau să intre în Casa DOMNULUI , căci slava DOMNULUI umplea Casa DOMNULUI. Și când toți copiii lui Israel au văzut pogorându-se focul și slava DOMNULUI peste casă, și-au plecat fața la pământ peste pardoseală, s-au închinat și au lăudat pe DOMNUL, zicând: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veac!” - 2 Cronici 7:1-3.
26 Evenimentele pe care Domnul le-a făcut să aibă loc în anul 1925 arată împlinirea acestei ceremonii profetice. În acel an numele lui Iehova a început să iasă în prim plan și a început să se aprecieze faptul că acum Iehova își va face un nume. La începutul primei luni evreiești, Turnul de veghere din 1 martie 1925 a publicat articolul intitulat „Nașterea națiunii”, fapt ce însemna că Împărăția a început să funcționeze. Un comitet editorial, prevăzut de oameni, era gândit atunci să controleze publicația Turnul de veghere și majoritatea celor din comitet s-au opus cu înverșunare publicării articolului „Nașterea națiunii”, dar, prin harul Domnului, el a fost totuși publicat, fapt care a marcat începutul sfârșitului acelui comitet editorial, indicând că însuși Domnul își conduce organizația. După aceea, la congresul de la Indianopolis din 1925, a fost publicată rezoluția „Mesaj al speranței”, care, printre altele, conține următoarele cuvinte: „A sosit vremea ca Dumnezeu să Își facă un nume pe pământ, pentru ca oamenii să afle adevărul despre scopul divin, singura cale de salvare a lumii. De aceea, în numele și spiritul Domnului, stindardul adevărului și dreptății lui Dumnezeu este ridicat aici împotriva dușmanului și spre binele popoarelor. Acest stindard înseamnă că Iehova este adevăratul Dumnezeu, Cel Preaînalt, Cel Atotputernic, Autor și Realizator al marelui Său scop pentru salvarea omului. El este răsplătitorul tuturor celor care se străduiesc să îl caute și să I se supună.” Aceea a fost prima ocazie publică în care s-a anunțat că scopul lui Iehova este să își facă un nume. Atunci a început să fie văzută gloria lui Iehova în templul adevărat și într-o nouă relație cu poporul Său, iar acea viziune a gloriei lui Dumnezeu a tot crescut până ce s-a văzut că scopul principal al lui Dumnezeu este justificarea numelui Său. La scurtă vreme
după aceea, adică în 1 ianuarie 1926, în Turnul de veghere a fost publicat articolul intitulat „Cine îl va onora pe Iehova?”, atrăgând astfel atenția, asupra gloriei numelui lui Iehova și evidențiind modul Său de a-Și face un nume. (2 Samuel 7:28) Astfel, la momentul potrivit s-a adus în atenția „creștinătății” în mod public gloriosul scop al lui Iehova, prin distribuirea „Mesajului Speranței”. Întocmai ca a patra plagă descrisă în Apocalipsa 16:8, 9 și a patra trâmbiță (Apocalipsa 8:12), acel „Mesaj al speranței” a început să umbrească gloria mulțimii lui Satan pe pământ și să scoată în evidență gloria Domnului, iar poporul lui Dumnezeu a fost mult îmbărbătat și s-a bucurat. - Lumină, volumul I, pagina 130.
27 Cu ocazia dedicării templului tipic, Solomon s-a rugat și, printre altele, rugăciunea lui a conținut următoarele: „Când străinul, care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o țară îndepărtată, pentru numele Tău, căci se va ști că numele Tău este mare, mâna Ta este tare și brațul Tău este întins, când va veni să se roage în casa aceasta, ascultă-l din ceruri, din locuința Ta, și dă străinului aceluia tot ce-ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască numele Tău, să se teamă de Tine ca și poporul Tău Israel, și să știe că numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu. Când poporul Tău va ieși la luptă împotriva vrăjmașului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu; dacă vor face rugăciuni Domnului, cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu, și spre casa pe care am zidit-o eu numelui Tău.” - 1 Regi 8:41-44.
28 În paralel cu acestea, „Mesajul speranței” (paragrafele 12 și 13) conține următoarele cuvinte: „Noi facem apel cu încredere la popoare să se alăture stindardului adevărului divin astfel înălțat și astfel să afle calea ce duce la viață și fericire. Facem apel la toți oamenii cu bunăvoință din orice națiune, neam și de orice limbă, să renunțe la învățăturile eronate inventate de dușmanul Satan și care timp de mulți ani au fost învățate de către om, să primească și să creadă scopul divin pentru salvare așa cum este prezentat în Scripturi. Împărăția lui Dumnezeu, pentru care oamenii se roagă de multă vreme, este aproape. Ea singură va stabili și va consolida lumea astfel încât să nu poată fi clintită. Stema ei a dreptății este acum stindardul ridicat pentru popoare. Isus Cristos, în calitate de Rege glorificat și mare Ofițer Executiv al lui Iehova Dumnezeu, a devenit Conducătorul de drept al lumii. Să îl primească popoarele, să creadă în El și să I se supună Lui și legilor Sale de dreptate. Toți cei care fac astfel, cu siguranță vor primi binecuvântări de pace, prosperitate, sănătate, viața, libertate și fericire veșnică.” Astfel, se vede acum mâna Domnului călăuzind poporul Său de legământ, așa cum a promis, pe calea pe care trebuie să meargă. (Proverbele 3:5, 6) Chiar înainte de aceasta s-a anunțat cu sinceritate că 1925 părea că va fi un an important, dar adevărata importanță nu a fost văzută până în prezent.
