194 - Credinţa biruitoare
Versiunea din 10 decembrie 2020 20:42, autor: AdrianBN (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: 1. Fie credinţa mea tare! Şi ‘ncercat de vrăjmaş,<br> Nu tremur eu în pericol, şi nici într-un necaz.<br> <br> 2. Şi chiar biciuit de soartă, nu plâng niciodată.<br> D...)
1. Fie credinţa mea tare! Şi ‘ncercat de vrăjmaş,
Nu tremur eu în pericol, şi nici într-un necaz.
2. Şi chiar biciuit de soartă, nu plâng niciodată.
Domnul îmi este sprijinul, cel ce toate îndreaptă.
3. Să-mi strălucească credinţa când urlă viforul!
Să nu cunoască negura a îndoielilor!
4. Suporte-a lumii mânie şi batjocura ei!
Să n-o clătească ispita, nici furtuna mării!
5. Să umblu până la sfârşit a credinţei cale,
Care şi pe patul morţii revarsă razele!
6. Aşa credinţă dă-mi, Doamne, la toate probele!
Credinţă tare este, dar, linişte prin Tine!