Această pagină nu a fost verificată
1 Mai, 1949
Turnul de Veghe
133
femeii lui Dumnezeu, ar putea să se atașeze și să se nască ca un om și să devină Mântuitorul Isus Cristos. Ce soție a fost Eva pentru Adam în afara grădinii Edenului, nu avem detalii ca să arătăm. În Eden ea s-a îndepărtat de a-i fi un adevărat ajutor . Ea și-a folosit influența pentru căderea lui, prin faptul că nu i-a recunoscut poziția prioritară, ci și-a hotărât cursul fără să-l consulte mai întâi pe el ca fiind cel căruia i-a fost dată legea lui Dumnezeu, iar apoi influiențându-și soțul să se alăture ei în neascultare. Așa cum spune proverbul: „O soție bună este o onoare pentru soțul ei: o soție nerușinată îi i-a toată puterea”. (Prov. 12: 4, Moffatt) Prin cursul ei Eva nu și-a păstrat onoarea și nu și-a câștigat respectul pentru sine. Regula de acțiune pe care a urmat-o atât față de Dumnezeu, cât și față de bărbat, a făcut-o ca un cancer în oasele omului. Este împotriva aceleiași reguli de acțiune de care fiicele ei trebuie să se păzească dacă nu vor să eșueze să câștige viața veșnică pe care Dumnezeu a deschis-o pentru omenire prin Sămânța femeii sale.
11 În conformitate cu scopul inițial al Creatorului de a crea femeia, efortul ei ar trebui să fie întotdeauna să-l ajute pe bărbat. Dar observând locul ei în aranjamentul lui Dumnezeu și observând influența pe care ea o are asupra bărbatului, Satan Diavolul s-a hotărât să o folosească pentru a-l influența pe bărbat să se îndepărteze de ascultarea față de Iehova Dumnezeu. Multe femei cu frică de Dumnezeu și cu credință în înțelepciunea aranjamentelor sale au rezistat nobil la efortul viclean al Șarpelui de a le folosi în mod greșit pentru a-i dăuna bărbatului. Acestea și-au câștigat respectul bărbaților cu frică de Dumnezeu, iar Sfânta Înregistrare a lui Dumnezeu le menționează pe unele dintre acetea cu onoare. În aranjamentul lui Dumnezeu sau în relațiile umane, femeia poate avea un loc secundar; locul ei poate fi unul subordonat, dar în calitate de soție, mamă, soră, fiică, a avut privilegiul de a exercita o influență liniștită și modestă, care a fost puternică cu bărbatul pentru totdeauna.
12 Apostolul Pavel scrie: „Un bărbat nu trebuie să poarte nimic pe cap, pentru că este chipul lui Dumnezeu și reflectă slava sa”; și de aceea Dumnezeu a tratat în primul rând cu bărbați și de aceea Cuvântul său scris retrogradează femeia în plan secund și aduce comparativ puține femei individual în prim plan. Dar pe cele care au dat dovadă de umil respect pentru aranjamentele Dumnezeului Preaînalt, el la rândul său, le-a respectat. Astfel, fiind supuse, de încredere și nerăbdătoare să-și facă partea în sfera pe care Dumnezeu le-a prescris-o, ele au câștigat mai mult favoarea lui Dumnezeu și întreg respectul bărbatului, decât dacă ar fi încercat să se afirme, să preia conducerea, să se remarce și să se plaseze în poziția de comandă cu forța. Ele și-au luat în considerare în mod real sexul și ce are de spus Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la acesta. Fără să se plângă de rolul inferior pe care au fost desemnate să-l joace, au profitat la maximum de situația lor pentru a lucra cu slujitorii
bărbați ai lui Dumnezeu. Astfel i-au plăcut lui Dumnezeu și nu s-au pus îmăptriva bunul său scop. Așa că a fost încântat să le folosească într-un mod onorabil.
13 Sara, soția lui Avraam, este prima după Eva care a fost adusă în prim plan pe nume ca un exemplu corect pentru fiicele Evei. Sarah nu s-a răzvrătit împotriva faptului că soțul ei a fost cap peste ea pentru că el era bărbatul, nu-i așa? Nu s-a simțit lipsită de drepturi, simțindu-se rănită, refuzând să-i acorde ajutorul ei în slujirea scopurilor lui Iehova, nu-i așa? A pune aceste întrebări înseamnă a le răspunde. Acum, soțul Sarah era credincios. Dar o femeie care crede și care dorește să-l ajute pe soțul ei necredincios să obțină adevărul Regatului se află într-un mare handicap dacă i se interzice să-i predice adevărul sau să-l discute cu el. Cu toate acestea, ea încă mai are un mod de a-l influența și eventual, de a-l câștiga la adevăr. Cum? Printr-o supunere adecvată față de el ca bărbat al ei și de asemenea, lăsând conduita ei creștină să vorbească de la sine. Prin supunere, uneori chiar sub o nedreptate, ea nu și-ar împiedica sau prejudicia soțul împotriva acceptării adevărului. Apostolul Petru vorbește despre meritul suferinței nedrepte conform voinței lui Dumnezeu atunci când discută despre femeile cu soți necredincioși pentru a arăta influența tăcută pe care o pot exercita, apoi o folosește pe Sara ca exemplu de supunere credincioasă și utilă, spunând:
14 „Căci atunci când Hristos a suferit pentru tine, ți-a lăsat un exemplu și tu trebuie să calci pe urmele sale. În același mod, soțiilor, trebuie să fiți supuse soților voștri, astfel încât chiar și cei care nu vor crede Cuvântul să fie cuceriți fără un cuvânt prin comportamentul soțiilor lor, când văd cât de decente și de smerite sunteți. Nu trebuie să vă împodobiți în exterior cu împletituri de păr și podoabe de aur și schimbări de îmbrăcăminte, ci în interior, în inimă, cu frumusețea nemuritoare a unui spirit blând, modest, care în ochii lui Dumnezeu are o valoare rară. În acest fel s-au împodobit femeile sfinte care cu multă vreme în urmă sperau în Dumnezeu. Erau supuse față de soții lor. Astfel Sara l-a ascultat pe Avraam numindu-l „stăpân”. Și sunteți fiice ale Sarei, dacă faceți ceea ce este drept și nu vă lăsați panicate. "- Pet. 2: 21 și 3: 1-6, Moffatt.
O SOȚIE CAPABILĂ
