Această pagină nu a fost verificată
Această pagină nu a fost verificată
1 MARTIE 1938
TURNUL DE VEGHE
75
Pe aceştia Iehova i-a uns, iar ei sunt acum veseli şi se bucură în Domnul. Isus Cristos este marele Justificator al lui Iehova, şi cea mai mare bucurie a Lui este justificarea numelui Tatălui Său, pentru care scop a venit El. Urmaşilor Săi credincioşi, pe care i-a adunat în templu, le face invitaţia de a se împărtăşi în bucuria Lui, şi astfel zice: „Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:23) Acum, toţi din grupa templului se bucură în Domnul, fapt simbolizat de băutul împreună cu El al vinului nou, şi acolo, în templu, proclamă laude lui Iehova, Tatăl lor. „În locaşul Lui totul strigă: „Slavă!” - Psalmii 29:9.
49 Toţi aceştia au fost aleşi în condiţiile noului legământ ca un popor pentru numele lui Iehova, şi toţi trebuie să pună mărturie pentru numele şi regatul lui Iehova. (Matei 24:14) Astfel de credincioşi, fii spirituali şi unşi ai lui Dumnezeu, oferă neîntrerupt lui Iehova o jertfă în dreptate, deoarece ei sunt în templu cu Isus Cristos, Capul. (Maleahi 3:4) În templu, care este locul ascuns al Domnului, El îi instruieşte pe unşii Săi cu privire la înţelegerea profeţiilor care acum sunt împlinite. La porunca Lui, ei `ies din tabără` în ascultare de voinţa lui Iehova, vestind mesajul despre regat şi atrăgând astfel asupra lor ocările care au căzut asupra lui Iehova şi Isus Cristos. (Evrei 13:13-15) Ei se bucură să facă acest lucru, apreciind faptul că sunt în bucuria Domnului şi că bucuria Domnului este tăria lor.
50 Speranţa lor nu este în ceruri, ci este ca să poată trăi pe pământ pentru totdeauna. Ei au găsit refugiu în organizaţia lui Iehova sub Cristos Isus, unde trebuie să rămână până când trece ziua mâniei lui Iehova. În timp ce rămân în aceasta, ei trebuie să continue să caute dreptatea şi smerenia. Fiind `străini în tabără`, care s-au dedicat lui Dumnezeu şi Cristos, ei trebuie să participe la vestirea numelui şi regatului lui Dumnezeu sub Cristos. Dar din moment ce nu se pot împărtăşi în moartea lui Cristos Isus, şi prin urmare nu se pot împărtăşi în învierea Lui, ar fi în întregime în afara regulii şi nepotrivit pentru ei să se împărtăşească din emblemele Comemorării. Fiind sub protecţia organizaţiei lui Dumnezeu, ei sunt tovarăşi ai celor unşi şi trebuie să servească împreună cu unşii şi cu bucurie să facă tot ce găsesc mâinile lor. Dovezile scripturale şi faptele arată că ionadabii, sau mulţimea mare, sunt acum strânşi la Domnul şi, ca atare, lăudă continuu pe Dumnezeu şi pe Isus Cristos, Regele Său, pentru că văd că ziua salvării şi eliberării a venit. Prin urmare, ei îl salută pe Isus Cristos, Regele
slavei, şi Îl servesc cu bucurie continuu. - Apocalipsa 7:9-17.
51 Toate argumentele Scripturii, prin urmare, stabilesc definitiv faptul că Domnul Isus Cristos a instituit Comemorarea morţii Sale şi a poruncit ca aceasta să fie celebrată numai de cei care sunt născuţi de spiritul Său şi botezaţi în trupul Său, adică trupul spiritual al lui Cristos. Aceşti fii spirituali nu îşi vor face datoria şi îşi vor pierde marele privilegiu dacă nu se vor împărtăşi la Comemorare. O dată pe an este datoria şi privilegiul lor de a celebra astfel Comemorarea. În anul 1938, data corectă cade pe 15 aprilie, după ora 18, timp în care cei unşi din grupele poporului lui Dumnezeu de pe întregul pământ, se vor aduna şi vor lua parte la sărbătoarea Comemorării. Va fi cu totul corect şi potrivit ca ionadabii să fie prezenţi la această adunare şi să observe ceea ce se face, ca să poată avea o apreciere adâncă a relaţiei unşilor cu Iehova şi o apreciere adâncă a relaţiei mulţimii mari cu Dumnezeu şi cu Cristos. Acesta ar trebui să fie şi este un timp de bucurie şi pentru ei, pentru că apreciază faptul că ziua eliberării a venit.
52 Având în minte cuvintele inspirate ale apostolului, „Cristos, Paştele noastre, a fost jertfit … Să ţinem dar sărbătoarea”, este uşor de văzut că turma sau clasa la care apostolul însuşi a aparţinut, şi numai asemenea membri ai grupei spirituale, se pot împărtăşi în mod potrivit din emblemele Comemorării. Ionadabii, sau cei care alcătuiesc mulţimea mare, nu se pot împărtăşi în mod potrivit din emblemele Comemorării. A face acest lucru ar fi spre paguba lor.
53 Totuşi, în mintea unora există întrebări, ca de exemplu: Cum voi şti dacă trebuie să mă împărtăşesc la Comemorare sau nu? Sunt eu uns, care am privilegiul şi obligaţia de a mă împărtăşi la Comemorare, sau sunt un ionadab, care nu mă pot împărtăşi? Este posibil pentru mine să determin care este poziţia şi relaţia mea cu Domnul şi, dacă da, cum pot determina această chestiune? Aceste întrebări urmează să fie analizate în numerele următoare ale Turnului de veghere.
ÎNTREBĂRI PENTRU STUDIU
