Această pagină a fost verificată
15 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHE
53
{{raw:data:c
|
care poartă mărturia. Acest lucru i-a determinat pe oamenii corecți ai „populației catolice” și pe alții cu bunăvoință față de Dumnezeu să facă o investigație cinstită și imparțială a faptelor și, făcând acest lucru, ei învață că martorii lui Iehova spun adevărul despre Iehova și despre el regat. Ei văd că martorii lui Iehova ascultă poruncile Domnului, proclamând mesajul, iar oamenii cu bunăvoință se întorc la Domnul și îl servesc cu o inimă plină de bucurie. Prin urmare, poporul lui Iehova nu ar trebui să piardă timpul, certându-se sau purtând discuții controversate cu reprezentanții religioși ai lui Satan, ci ar trebui să fie ocupați tot timpul să spună adevărul cu privire la regat, pentru ca oamenii cu bunăvoință să fie avertizați, să învețe adevărul și să găsească calea care conduce la viață. Misiunea și datoria noastră este să ajutăm oamenii cinstiți care doresc adevărul să cunoască proviziile lui Dumnezeu pentru ei.}
9 Cuvintele lui Rahav, arată că ea a avut credință că cetatea Ierihonului va fi nimicită de către Iehova Dumnezeu, iar ea credea acum în oportunitatea furnizată de Iehovah pentru ca ea să scape de acea distrugere și de a putea „fi asunsă în ziua mâniei Domnului” împotriva Ierihonului. La fel și Ionadabii, arată că au credință în îngrijirile pline de milă pe care Domnul le-a făcut pentru salvarea lor, precum și în bunătatea Lui, arătându-le calea prin care ei pot fi ascunși la timpul manifestării mâniei lui Iehova la Armaghedon. Rahav a fost sârguinciosă, folosindu-se de ocazia favorii, protecției și mântuirii. În același fel, oamenii de bine din zilele prezente, își arată aprecierea față de îngrijirile lui Dumnezeu pentru ei și se grăbesc să se pună într-o poziție potrivită pentru a primi favoarea lui Dumnezeu. Manifestând o astfel de atitudine, Rahav a spus spionilor: „Acum, de aceea vă rog, jurați-mi pe Domnul, din vreme ce eu v-am arătat bunăvoință: că și voi veți arăta bunăvoință față de casa tatălui meu și că îmi veți da un semn adevărat, că îmi veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei și pe surorile mele, precum și tot ceea ce au ei și ne veți salva de la moarte” (Iosua 2:12,13).
10 Cererea făcută de ea, va necesita muncă adevărată din partea lui Rahav și din partea rudelor ei, dacă voiau să primească protecție și salvare din partea lui Iehova, în timpul asediului Ierihonului. Ea trebuia să le ceară celor din casa ei precum și rudelor sale, să „vină în zona de siguranță” și bineînțeles că trebuia să le spună motivul pentru care ei erau îndemnați să vină. Ea trebuia să facă acest lucru chiar dacă cei care erau avertizați, dădeau sau nu atenție avertismentului. Această parte a dramei, arată că este datoria acelor Ionadabi, care aud și cred mesajul regatului, să dea avertisment rudelor lor și celorlalți care poate doresc să caute calea salvării, iar asemenea mărturie
