Această pagină nu a fost verificată
72
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
După cum resultă din Iosua 3:12, Iosua, sub îndrumarea Domnului, a selectat doisprezece bărbați pentru a îndeplini anumite îndatoriri, iar în timp ce oștirea lui Israel trecea peste Iordan acei doisprezece oamenii, împreună cu preoții care purtau chivotul legământului, stăteau în mijlocul albiei, cei doisprezece bărbați stând la o distanță considerabilă în spatele preoților. Preoții trebuiau să stea ferm pe pământ uscat în mijlocul albiei, iar cei doisprezece bărbați aflați la poziția lor așteptau ordinele lui Iosua. Și acum venise momentul ca aceste ordine să fie date și executate. „Și s-a întâmplat, când tot poporul trecuse peste Iordan, că Domnul a vorbit către Iosua, zicând: Selectează doisprezece bărbați din popor, din fiecare trib un om ". - Ios. 4:1,2.
25 Erau doisprezece triburi ale israeliților, iar cei doisprezece bărbați selectați acolo pentru serviciu special reprezentau cele douăsprezece triburi; de aceea toate triburile israeliților erau reprezentate. La porunca Domnului Iosua trebuia să dea ordinul: „Și porunciți-le, zicând: Luați de aici din mijlocul Iordanului, din locul unde picioarele preoților stăteau ferme, douăsprezece pietre; și le veți duce cu voi și le veți lăsa în locul unde veți caza în această noapte. "- Ios. 4: 3.
26 Minunea făcută de Iehova prin reținerea apelor și acolo unde albia râului a rămas uscată, a făcut posibil ca aceast ordin să fie executat ridicând din albia râului, în partea cea mai adâncă a acesteia, douăsprezece pietre mari. Un astfel de lucru ar fi fost imposibil atunci când apa curgea rapid la acel punct.Pentru a ridica acele pietre mari și a le scoate din albia râului, a fost nevoie de o muncă reală, care a ilustrat un anumit zel și muncă reală pe care trebuie să le facă martorii lui Iehova după ce au ajuns în starea moștenirii regatului lor. Acele douăsprezece pietre mari trebuiau duse și așezate într-un loc unde în acea noapte, israeliții au fost cazați, loc care s-a numit Ghilgal și pe care Iosua l-a folosit ulterior ca sediu central în timpul cuceririi Canaanului. Cele douăsprezece pietre arătate în această poruncă au avut o semnificație deosebită, lucru demonstrat de locul unde au fost așezate aceste pietre.
27 Deoarece întregul număr al fiecăruia dintre cele douăsprezece triburi a fost prezentat reprezentativ în cei doisprezece oameni, acest lucru arată că toți unșii Domnului trebuie să participe în lucrarea sa de mărturie: „Atunci Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbați pe care i-a pregătit din copiii lui Israel, din fiecare seminție câte un om: și Iosua le-a spus, Treceți înaintea chivotului Domnului Dumnezeului vostru în mijlocul Iordanului și fiecare dintre voi să i-a o piatră pe umăr, după
numărul triburilor copiilor lui Israel.” - Ios. 4: 4, 5.
28 Faptul că fiecare bărbat trebuia să ducă o piatră pe umăr arată că erau pietre mari care necesitau o muncă reală. Dacă ar fi fost pietre mici le-ar fi purtat în mâini. Transportarea acestor pietre ilustrează activitatea sau lucrarea de mărturie care a fost realizată de către rămășiță în anii 1922-1931 inclusiv, și care lucrarea de mărturie a fost făcută la porunca Mai Marelui Iosua, Cristos Isus. Martorii credincioși și zeloși ai lui Dumnezeu din acea perioadă de timp pot da mărturie cu privire la faptul că lucrarea lor de mărturie a fost intensă, necesitând zel și energie; care este ilustrat de o piatră grea pe umăr.
29 Miracolul realizat de către Iehova care a permis trecerea Iordanului, fiind de mare importanță, nu trebuia lăsat fără o dovadă vizibilă a acestuia și prin urmare, trebuie să existe o înregistrare durabilă și autentică, făcută și păstrată; și, prin urmare, este prezentat scopul folosirii pietrelor în această ilustrație
prin următoarele: „Pentru că acesta să poată fi un semn printre voi, că atunci când copiii voștri vă vor întreba în timpul ce are să vină, spunând: Ce înseamnă aceste pietre pentru voi? atunci le veți răspunde: Că apele Iordanului au fost despărțite înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut peste Iordan, apele Iordanului au fost despărțite; și aceste pietre vor fi o aducere aminte pentru copii lui Israel în veci.”- Ios. 4: 6, 7.
30 Regatul lui Dumnezeu este simbolizat de „Piatra”, Cristos Isus Regele. Rămășița este în linie pentru regat și, prin Cuvântul lui Dumnezeu, sunt desemnați ca pietre vii. (1 Petru 2: 5) Mormanul de douăsprezece pietre luate din albia râului și îngrămădite la Ghilgal constituia „un semn printre voi”, adică, în implinire, pentru rămășița, pentru a intelege, (1) mărturisind despre angajarea lor în serviciu activ în anii 1922 spre 1931, serviciu care a necesitat mare zel și care a fost plin de pericol; și faptul că Domnul i-a adus pe acești credincioși în viață și că ei sunt încă credincioși este o mărturie spre a numelui său. Prin urmare, martorii lui Iehova, rămășița credincioasă, sunt ei înșiși, în mod colectiv, un semn sau monument vizibil, tangibil și incontestabil a lucrării miraculoase a lui Iehova în protejarea și păstrarea lor dincolo de Iordan, potopul antitipic, în timp ce martorii s-au angajat în revărsarea „ultimelor șapte plagi” ale Domnului, fiecare dintre ele făcându-se în anul corespunzător, și apoi turnându-le pe toate într-o formă compactă, prezentându-le în cele două cărți Lumina, publicate în 1930, și care au fost distribuite pe scară largă în 1931 și după aceea. În plus față de acele proclamații, rămășița, în anul 1929, a luat ferm poziție și
