Deschide meniul principal

Pagină:Drama-of-vindication-part-VII-1939.djvu/7

Versiunea din 22 aprilie 2022 15:01, autor: Asz (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Această pagină nu a fost verificată


1 Mai, 1939
TURNUL DE VEGHE
135


cu brațe puternice”, acționează împreună pentru a distruge martorii Domnului.
18 Apariția surpriză a lui Iosua și a armatei sale în vale, înaintea lui Ai, a fost un avertisment că atacul asupra cetății era iminent. La fel și astăzi, în împlinire, organizația și forțele vizibile ale inamicului au fost avertizate că Armaghedonul este bătălia lui Iehova Dumnezeu și că el va distruge toți inamicii în acea bătălie. Acest avertisment este însă ignorat de reprezentanții vizibili ai Diavolului. Ei râd de avertisment și nu fac nicio pregătire cu privire la ceea ce li se avertizează că va veni, pentru că nu cunosc Scripturile și nu au credință în ceea ce au citit despre ei. Inamicul simte un pericol iminent care se îndreaptă asupra lor, dar nu știu ce este. Ei îi aud pe martorii lui Iehova anunțând asta și ei urăsc să audă aceasta. Ei nu se tem de martorii lui Iehova, dar îi urăsc pentru că transmit avertismentul. Ei nu cred că Iehova îi sprijină pe astfel de martori, care acum proclamă mesajul regatului. Drama profetică a fost interpretată și împlinită până în acest punct suficient pentru a arăta că bătălia de la Armaghedon este foarte aproape.
19 În ceea ce privește poziția forței adverse, a celor aflați în ambuscadă și a armatei principale sub Iosua, descrierea unei autorități binecunoscute în istoria Bibliei poate fi luată în considerare în mod corespunzător și aceasta cu profit (McClintock și Strong's Cyclopcedia, volumul 1, pagina 193):
„Iosua, campând la vedere, dar cu o vale intervenită, când a venit să facă un atac fals, a părut în mod necesar dezavantajat, inamicul fiind deasupra lui, iar retragerea lui către propria sa tabără a fost îngreunată, deoarece aceasta era tot deasupra lui pe cealaltă parte, și ambele părți fără îndoială erau foarte abrupte, deoarece sunt în general pe dealurile acestei regiuni. De aceea, oamenii lui au fugit, conform instrucțiunilor, nu spre nord, unde se afla tabăra, ci spre est, spre câmpie și deșert; în timp ce pe dealuri, nu în spate, ci pe partea de vest, stătea ambuscada, cu suficientă forță pentru a învinge inamicul. Acest grup de israeliți nu avea așadar de urmat traseul inacceptabil din spatele cetății, mișcare care trebuia să fi fost văzută de pe ziduri și le-ar fi dat timp să închidă porțile, dacă nu, să avertizeze cetățenii să vină înapoi; dar, ridicându-se de pe dealurile împădurite, avea cea mai scurtă distanță de trecut pentru a coborî direct la poartă; și, dacă un accident ar fi cauzat eșec în armata lui Iosua, detașamentul nu putea fi interceptat înainte de a ajunge în tabăra corpului principal; în timp ce cetăţenii din Ai, urmărindu-i coborând dealul, aveau puţine şanse să se întoarcă la porţi la timp sau să fie în stare să facă o izbucnire a luptei efective.”
20 A sunat ceasul și lupta începe. Porțile cetății Ai sunt larg deschise și întreaga forță de luptă din acea cetate, sub comanda
regelui, se grăbește afară și se așteaptă să-i execute rapid pe israeliți. „Și Iosua și tot Israelul au făcut ca și cum ar fi fost bătuți înaintea lor și au fugit pe calea pustiei”. - Josh. 8:15.
21 Pe măsură ce oamenii lui Iosua au fugit, inamicul a gândit că israeliții vor fugi înapoi spre tabăra lor de la nord, dar aici Iosua i-a păcălit retrăgându-și imediat toate forțele către est, în câmpie sau în deșert. Asta a atras armata din Ai în jos pe panta abruptă în vale, departe de poarta cetății și mai departe de poziția celor 5.000 de oameni aflați în ambuscadă. Urmărirea a început și, cu nerăbdare și încredere în sine, armata din Ai a lăsat în urmă cetatea complet nepăzită, cu porțile larg deschise și s-a repezit după israeliți. Până în acest moment al dramei, Iosua nu a dat nici o lovitură împotriva inamicului. În ceea ce privește îndeplinirea:
22 Mai este acum doar puțin timp până la Armaghedon, iar martorii lui Iehova sunt vulnerabili în fața inamicului, fără arme carnale și fără mijloace de a da o lovitură mortală, dacă au avut o astfel de dorință și ei nu doresc și nici nu li se permite să folosească arme carnale. Situația pare să indice clar că forța combinată a inamicului, politică, judiciară, legislativă, comercială, militară, polițienească, propagandistă și altele, va face un atac combinat asupra martorilor lui Iehova și a tovarășilor lor. Acest lucru s-ar putea întâmpla prin restricții impuse martorilor lui Iehova și însoțitorilor lor; și aceasta, din punctul de vedere al inamicului, ar pune pe poporul lui Dumnezeu aparent pe fugă, iar apoi un efort al dușmanului ar fi făcut pentru a-i zdrobi complet pe cei care sunt de partea Domnului. Mai Marele Iosua, Cristos Isus, Comandantul-șef al forțelor Celui Prea Înalt, va permite să fie așa, că martorii lui Iehova aparent să fie pe fugă, și asta pentru a atrage dușmanul în spațiu deschis și pentru a cauza un atac combinat asupra celor devotați Celui Prea Înalt. Atunci ar fi momentul în care Domnul poruncește forței sale din ambuscadă, adică oștirii îngerești a cerului, să intre în acțiune și acea forță invizibilă se supune poruncii.
23 Regele din Ai la ilustrat pe Satan, iar ofițerii săi apropiați au ilustrat pe Gog și alți îngeri răi: „Și tot poporul care era în Ai a fost chemat să-i urmărească și l-au urmărit pe Iosua și au fost admeniți din cetate. " (Ios. 8:16) Aici Satan este ilustrat ca aducând în acțiune toate forțele sale vizibile împotriva Regelui lui Iehova, a mesajului regatului și a celor care poartă acel mesaj, iar atacul este făcut cu hotărârea rea de a șterge complet forțele lui Iehova de pe pământ. Fiecărui luptător din Ai i-a fost poruncit să iasă și să se angajeze în luptă: „Și nu a mai rămas niciun om în Ai sau Betel care să nu iasă după Israel: