Deschide meniul principal

Pagină:Drama-of-vindication-part-VII-1939.djvu/12

Această pagină nu a fost verificată


140
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


recunoștință față de Iehova pentru împlinirea față de sămânța naturală a lui Avraam și pentru că le-a dat victoria asupra dușmanilor lor, Iosua a oferit acolo jertfă pe acel altar. Acum rămășița credincioasă a lui Iehova, sămânța spirituală a lui Avraam, copiii unși ai lui Dumnezeu, se află în „țara făgăduinței”. Ei sunt „pietre vii” așezate în templu. (1 Pet. 2: 5, A.R.V.) Acum ei „aduc jertfe de laudă și mulțumire lui Iehova prin Cristos Isus, chiar rodul buzelor lor”, proclamând cu credință numele Celui Prea Înalt și regatul Său. Iehova a dat deja biruința „rămășiței” în țara Sa a regatului și împreună cu „marea mulțime” îi mulțumesc și laudă numele Său sfânt. - Evr. 13:15.
49 Iosua nu a scris un mesaj pe piatra altarului, ci pe pietrele pregătite și tencuite în acest scop: „Și a scris acolo pe pietre o copie a legii lui Moise, pe care a scris-o în prezența copiilor lui Israel." (Ios. 8:32) Pietrele pe care a scris el au fost pregătite în ascultare de porunca primită de el prin Moise: „Și în ziua când vei trece Iordanul în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să ridici pietre mari și să le tencuiești cu tencuială și să scrii peste ele toate cuvintele acestei legi, când vei trece peste, ca să poți intra în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, o țară în care curge lapte și miere, așa cum ți-a promis Domnul, Dumnezeul părinților tăi. De aceea va fi, când veți trece Iordanul, să ridicați aceste pietre, cum îți poruncesc astăzi, în muntele Ebal, și să le tencuiești cu tencuială.” „Și să scrii pe pietre toate cuvintele acestei legi foarte clar.” -Deut. 27: 2-4, 8.
50 Acest act a preamărit legea lui Iehova și a subliniat importanța ei, iar înregistrarea făcută despre aceasta a fost o mărturie pentru toți cei care au venit pe această cale, iar aceasta nu putea fi ignorată și nimeni nu putea invoca ignorarea legii și a legământului lui Iehova. „I-a plăcut lui Iehova, pentru dreptatea Lui, să preamărească legea și să o facă onorabilă.” (Isaia 42:21, A.n.V.) Legea Lui este Cuvântul Său și prin aceasta Iehova își justifică numele. De când israeliții spirituali au traversat Iordanul antitip, și mai ales din 1936, Iehova a făcut ca legea Sa să fie preamărită împotriva religiei și a tradiției ei; arătând că legea Sa este onorabilă. Religia încalcă și anulează Cuvântul sau legea lui Dumnezeu. (Matei 15:1-9) Broșura intitulată Protecție, publicată de către Societate în 1937, atrage atenția în mod special asupra acestui lucru, și care mărturie furnizează un avertisment celor care practică religia, ca să nu aibă nicio scuză pentru a invoca ignoranța în justificarea acțiunii lor în practicarea religiei.
51 Acum, priviți societatea de oameni care aud
binecuvântările și blestemele pe care le-a prescris legea lui Dumnezeu: „Și tot Israelul, bătrânii, ofițerii și judecătorii lor au stat de o parte și de alta a arcei înaintea preoților, Leviții, care au purtat chivotul legământului Domnului, atât străinul, cât și cel care s-a născut printre ei; jumătate dintre ei în fața muntelui Garizim și jumătate din ei în fața muntelui Ebal după cum Moise, slujitorul Domnului poruncise mai înainte, ca ei să binecuvânteze poporul lui Israel”. - Ios. 8:33.
52 Toți israeliții erau acolo. Pare sigur că Rahab și casa ei erau acolo, deoarece nu ar fi putut fi în siguranță în altă parte. Socrul lui Moise și urmașii lui veniseră de-a lungul călătoriei și, prin urmare, acei „copii ai cheniților”, strămoșul lui Ionadab, erau acolo. (Judecători 1:16; 1 Cronici 2:55) „Mulțimea amestecată” care a ieșit din Egipt cu Israel a fost acolo. (Ex. 12:38, 39) Toți aceștia erau acolo, căutând protecție rămânând cu poporul de legământ al lui Dumnezeu. Dacă acei „străini” doreau o parte în privilegiul și protecția Domnului, ei trebuiau să se supună singurei legi a lui Dumnezeu. (Ex. 12: 48, 49; Numeri 9: 14, 15; 15: 14-16) Prin urmare, era vital pentru ei să învețe despre legea lui Dumnezeu și care sunt cerințele. Acei străini au ilustrat „marea mulțime”, care astăzi trebuie să învețe legea dreaptă a lui Dumnezeu, la fel cum li se cere și unșilor să o facă, și trebuie să fie nerăbdători și dispuși să învețe. Acesta este mijlocul de a căuta dreptatea și blândețea. (Țef. 2:1-3) Locul adunării era aproape în inima țării făgăduinței.
53 Acum observați împlinirea, cel puțin parțială, a acestei părți a dramei: martorii lui Iehova se află acum în munții regatului lui Dumnezeu sub comanda imediată a Regelui, Mai Marele Iosua, Cristos Isus. Ei sunt adunați la templu pentru a învăța legea lui Dumnezeu. Congresul din 1937 de la Columbus a fost o expresie marcantă a acestui lucru. Rămășița a stat în prezența Domnului pentru a asculta și a repeta binecuvântările și blestemele Legii lui Dumnezeu. Adevărurile profetice, pe care Iehova le-a făcut să fie publicate în 1937, subliniază aceste lucruri. În special, rețineți aici articolele „Înțelegere” (publicat în Turnul de veghe din 15 mai 1937) și „Interesele regatului” (publicat în Turnul de veghe din 15 decembrie 1937), precum și mesajele de avertizare din Turnul de veghe din acel an, intitulat „'Lucrarea' Sa și 'Actul' Său”. Rămășița și tovarășii lor, ionadabii, umblând împreună, au învățat împreună legea și mărturia lui Dumnezeu de la acel timp înainte.
54 Binecuvântările s-au citit de pe muntele Garizim, la sud, iar blestemele au fost citite de pe muntele Ebal, la nord, după însărcinarea Domnului. (Deut. 27:11-13) „Și după aceea a citit