Această pagină nu a fost verificată
TURNUL DE VEGHE
ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA
Vol. LXX
1 Mai, 1949
Nr.9
FEMEIE
"O femeie grațiosă câștigă respect" -Prov. 11: 16, An Amer. Trans.
1 „IEHOVA Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra bărbatului și el a adormit; și a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei: iar coasta, pe care Iehova Dumnezeu o luase de la bărbat, a făcut-o femeie și a adus-o bărbatului.” Aceasta este relatarea simplă a creerii femeii, în Geneza 2: 21, 22, Versiunea Standard Americană. Iehova a făcut femeia și a dat-o bărbatului. Ea a ieșit din bărbat și i-a aparținut lui. Când i-a fost prezentată bărbatului, el a spus: „Aceasta este os din oasele mele și carne din carnea mea: ea se va numi Femeie [ebraică: Ishshah], pentru că a fost luată din bărbat” [ebraică: Ish]”. Așadar bărbatul a accepat-o ca soția sa și a luat-o sub grija lui, recunoscând-o ca fiind propria lui carne și, astfel, acordându-i aceeași atenție ca și propriului său trup - Gen. 2:23, 24
2 Creatorul cunoștea scopul pentru care a făcut femeia, iar acest scop divin a determinat relația femeii cu bărbatul. Pentru ca aprecierea bărbatului pentru femeie să fie deplină și corespunzătoare, Dumnezeu l-a făcut să înțeleagă că bărbatul era singurul din neamul său și că avea nevoie de o pereche, de un ajutor. După cum spune înregistrarea: „Și Iehova Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să rămână singur. Voi face pentru el un ajutor ca pereche a sa. Acum Iehova Dumnezeu făcuse din pământ fiecare viețuitoare a uscatului și fiecare pasăre a cerului pe care le-a adus la om, ca să poate vedea cum le va numi - orice suflet viu, așa îi rămânea numele. Astfel omul a dat nume tuturor animalelor domestice și păsărilor cerului și tuturor animalelor sălbatice, dar pentru om nu se găsea nici un ajutor ca și pereche a saz.” Deci Creatorul a făcut-o pe femeie ca să aibă o anumită legătură cu bărbatul. (Gen. 2:18-22, Rotherham) În acest scop, el a construit-o într-un anumit fel. Structura ei corporală în sine indica modul în care trebuia să-i servească ca pereche a sa, într-un mod util. În consecință, Dumnezeu nu a lăsat-o singură, ci a făcut din ziua creației ei ziua nunții ei. Ea fusese creată din bărbat și locul ei era lângă bărbat ca ajutor al lui. Fiind construită dintr-o coastă de sub brațul lui, ea era un ajutor apropiat pentru bărbatul mai puternic pe care să-l iubească, să-l îndrume și să-l îngrijească ca fiind parte din el.
brațul lui, ea era un ajutor apropiat pentru bărbatul mai puternic pe care să-l iubească, să-l îndrume și să-l îngrijească ca parte a lui.
3 Dumnezeu a dat întâietate bărbatului prin ordinea cronologică a creării sale. Scriitorul evreu-creștin Pavel acordă importanța cuvenită acestui fapt, spunând: „Căci Adam a fost făcut mai întâi, și apoi Eva:” (1 Tim. 2:13, An Amer. Trans.) Bărbatul avea deja responsabilitate față de animalele inferioare, dar când Dumnezeu i-a dat o soție, o responsabilitate adițională a venit asupra bărbatului, de data aceasta față de o creatură asemănătoare lui, o femeie. El nu a putut schimba povara acestei responsabilități pe care Creatorul i-a dat-o ca bărbat în cadrul cuplului căsătorit. Nu, el trebuie să îi dea socoteală lui Dumnezeu pentru modul în care și-a îndeplinit această responsabilitate. El trebuie să onoreze poziția în care l-a plasat Dumnezeu. În mod corespunzător, femeia a avut o obligație atunci când a fost dată bărbatului. Ar putea fi un adevărat sprijin pentru el. În ceea ce privește modul în care ea și-a îndeplinit obligația pentru care fusese creată, și ea de asemenea trebuie să răspundă lui Dumnezeu. „Căci”, spune Pavel, „bărbatul nu a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, iar bărbatul nu a fost făcut pentru femeie, ci femeia a fost făcută pentru bărbat”. -- 1 Cor. 11: 8, 9, An Amer. Trans.
4 Pentru a avea aprobarea divină, fiecare din cuplu trebuie să se armonizeze cu aranjamentul divin și să facă acest lucru cu bucurie și recunoștință. Atunci nu ar exista nicio divergență între ei, ci o companie fericită. Dumnezeu nu le-a creat pentru ca tensiunea să existe între ei ca adversari. El i-a făcut să se potrivească unul în viața celuilalt, pentru beneficiul lor reciproc și spre gloria și plăcerea Creatorului lor. Aceasta cerea ca dragostea să existe între ei. Dumnezeu i-a făcut să se iubească unul pe altul și astfel să slujească unul altuia, respectând fiecare poziția celuilalt. Împreună, trebuie să-L iubească pe Dumnezeu, ținând poruncile Lui și împlinind mandatul divin pe care El le-a dat: „Fiți roditori, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; stăpâniți asupra peștilor mării, asupra păsărilor cerului, asupra animalelor domestice și asupra tuturor viețuitoarelor care se târăsc pe pământ!” -- Gen. 1: 28, An A.mer. Trans.
5 Ce ar fi rezultat dacă prima pereche de oameni ar fi continuat să-și iubească Creatorul și să se iubească unul pe celălalt? Mandatul divin ar fi fost acum aproape împlinit,
