Această pagină nu a fost verificată
TURNUL DE VEGHE
ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA
Vol. LXX
1 Mai, 1949
Nr.9
FEMEIE
"O femeie grațiosă câștigă respect" - Prov. 11: 16, An Amer. Trans.
1 „Iehova Dumnezeu a făcut să cadă peste bărbat un somn adânc și el a adormit; iar cu coasta pe care Iehova Dumnezeu a luat-o de la bărbat, a făcut El o femeie și a adus-o la bărbat”. Așa se citește relatarea simplă despre crearea femeii, în Geneza 2: 21, 22, versiunea americană standard. Iehova a făcut femeia și a dat-o bărbatului. Ea era creată din bărbat și îi aparținea lui. Când i-a fost prezentată bărbatului, el a spus: „Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea: ea se va numi Femeie [ebraică: Ishshah], pentru că a fost luată din om [ebraică: Ish]”. Bărbatul a acceptat-o deci ca soție și a luat-o sub grija lui, recunoscând-o ca fiind propria lui carne și astfel dându-i aceeași atenție ca și propriei sale cărni. -- Gen. 2: 23, 24
2 Creatorul cunoștea scopul pentru care a făcut femeia, iar acest scop divin a determinat relația femeii cu bărbatul. Pentru ca aprecierea bărbatului pentru ea să fie deplină și adecvată, Dumnezeu l-a făcut să știe că bărbatul a fost singur singur de felul lui și că avea nevoie de o pereche, un ajutor. După cum spune înregistrarea: „Și Iehova Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să rămână singur; îi voi face un ajutor ca pereche. Acum Iehova Dumnezeu făcuse din pământ orice vietate de pe câmp și orice pasăre a cerului, pe care le-a adus omului, ca să vadă cum le va numi -- și cum le numea omul -- orice suflet viu, acela rămânea numele lui. Așa că omul a dat nume tuturor celor fiarelor îmblânzite și păsărilor cerului și tuturor fiarelor sălbatice ale câmpului, dar pentru om nu s-a găsit nici un ajutor ca pereche a sa.” Deci Creatorul a făcut-o pe femeie ca să umple o anumită relație cu bărbatul. (Gen. 2: 18-22, Rotheham) În acest scop, el a construit-o într-un anumit fel. Însăși structura corpului ei, indica cum trebuia să-i slujească în calitate de pereche a sa, într-un mod util. În consecință, Dumnezeu nu a lăsat-o singură, ci a făcut din ziua creației ei ziua nunții ei. Ea fusese luată ca parte din bărbat și prin partea de bărbat ea îi aparținea ca ajutorul său. Fiind construită dintr-o coastă de sub
brațul lui, ea a fost un ajutor apropiat pentru bărbatul mai puternic pe care să-l iubească, să-l ghideze și să aibă grijă de el ca parte a lui.
3 Dumnezeu a dat întâietate bărbatului prin ordinea cronologică a creării sale. Scriitorul evreu-creștin Pavel acordă importanța cuvenită acestui fapt, spunând: „Căci Adam a fost făcut mai întâi, și apoi Eva:” (1 Tim. 2:13, An Amer. Trans.) Bărbatul avea deja responsabilitate față de animalele inferioare, dar când Dumnezeu i-a dat o soție, o responsabilitate adițională a venit asupra bărbatului, de data aceasta față de o creatură asemănătoare lui, o femeie. El nu a putut schimba povara acestei responsabilități pe care Creatorul i-a dat-o ca bărbat în cadrul cuplului căsătorit. Nu, el trebuie să îi dea socoteală lui Dumnezeu pentru modul în care și-a îndeplinit această responsabilitate. El trebuie să onoreze poziția în care l-a plasat Dumnezeu. În mod corespunzător, femeia a avut o obligație atunci când a fost dată bărbatului. Ar putea fi un adevărat sprijin pentru el. În ceea ce privește modul în care ea și-a îndeplinit obligația pentru care fusese creată, și ea de asemenea trebuie să răspundă lui Dumnezeu. „Căci”, spune Pavel, „bărbatul nu a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, iar bărbatul nu a fost făcut pentru femeie, ci femeia a fost făcută pentru bărbat”. -- 1 Cor. 11: 8, 9, An Amer. Trans.
4 Pentru a avea aprobarea divină, fiecare din cuplu trebuie să se armonizeze cu aranjamentul divin și să facă acest lucru cu bucurie și recunoștință. Atunci nu ar exista nicio neînțelegere între ei, ci o companie fericită. Dumnezeu nu le-a creat pentru ca tensiunea să existe între ei ca adversari. El i-a făcut să se potrivească unul în viața celuilalt, pentru beneficiul lor reciproc și spre gloria și plăcerea Creatorului lor. Aceasta chema la dragoste între ei. Dumnezeu i-a făcut să se iubească unul pe altul și astfel să slujească unul altuia, respectând fiecare poziția celuilalt. Împreună, trebuie să-L iubească pe Dumnezeu, ținând poruncile Lui și împlinind mandatul divin pe care El le-a dat: „Fiți roditori, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; stăpâniți asupra peștilor mării, asupra păsărilor cerului, asupra animalelor domestice și asupra tuturor viețuitoarelor care se târăsc pe pământ!” -- Gen. 1: 28, An A.mer. Trans.
5 Ce ar fi rezultat dacă prima pereche de oameni ar fi continuat să-și iubească Creatorul și să se iubească unul pe celălalt? Mandatul divin ar fi fost acum aproape împlinit,
131
