Această pagină nu a fost verificată
1 Octombrie, 1938
TURNUL DE VEGHE
303
Există douăsprezece divizii sau triburi ale israeliților spirituali menționate în acest capitol șapte din Revelația. Iuda este primul numit, și în mod corespunzător, deoarece Isus Cristos, Căpetenia clasei slujitorului, este din tribul lui Iuda. (1 Cronici 5:2) Numele înseamnă „lauda lui Iehova”, iar Cristos Isus conduce lauda numelui lui Iehova și toți frații săi se unesc spre a-l lăuda pe Tatăl. Cristos Isus conduce lupta împotriva inamicului și aceia care aduc laude dulci se află alături de el în caleașcă pentru că sunt chemați, aleși și credincioși. (Rev. 17:14) Pentru a susține aceasta, în Judecători 1:1, 2 se spune: „Cine va urca mai întâi pentru noi împotriva canaaniților, ca să lupte împotriva lor? Și Domnul a spus: Iuda se va sui; iată, am dat țara în mâna lui.”
Sunt menționate douăsprezece triburi, iar din fiecare trib 12.000 sunt aleși și pecetluiți. Aceasta dovedește că Domnul nu are nicio preferință între triburi în ceea ce privește numărul. Există uniformitate și proporție frumoasă în aranjamentul divin al lui Cristos cel glorificat, Cap și trup al acestuia. Dumnezeu așează membrele în trup după plăcerea Lui. (1 Cor. 12:18) Toate cele douăsprezece triburi ale Israelului natural erau în legământul cu Dumnezeu confirmat la Muntele Sinai. (Exodul 19 și 20) Toți oamenii născuți prin spiritul lui Dumnezeu sunt în legământ de jertfă, dar nu toți vor primi aprobarea lui Dumnezeu; iar acest lucru se arată în modul în care Dumnezeu a tratat cu Israelul natural.
Levi nu era considerat în mod obișnuit unul dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel, ci era un fel de al treisprezecelea trib din cauza împărțirii tribului lui Iosif în triburile lui Efraim și Manase. (Numeri 1:10) Dan
nu este menționat în relatarea Revelației despre cele douăsprezece triburi care au fost pecetluite. El pare să ilustreze acel grup de persoane care au făcut un legământ cu Domnul, dar care s-au întors împotriva „fiului propriei mame” și au încercat să împiedice organizația lui Dumnezeu și care suferă distrugere. Tribul lui Levi menționat în acest capitol din Revelația i-a, fără îndoială, locul tribului lui Dan.
Tribul lui Efraim nu este menționat în relatarea Revelației, acel trib fiind în mod evident inclus sub tribul lui Iosif (7:8) pentru că, după separarea tribului lui Manase de acesta, ar mai rămâne doar tribul lui Efraim pentru Iosif. Efraim pare să reprezinte acea clasă care nu este nici rece, nici fierbinte (3:15, 16), dar care este „vărsată din gura Domnului”. Aceștia erau în legământ prin jertfă, dar nu au primit ungerea Domnului. Conducerea este luată de la Efraim și dată patriarhului Iosif.
Când Dumnezeu a ales Israelul, el și-a dat cuvântul: „Veți fi pentru mine un regat de preoți și o națiune sfântă”. (Ex. 19:6) Israelul natural a eșuat și nu a primit ceea ce a fost promis credincioșilor, dar cei care sunt luați în legământ prin jertfă și în legământ pentru regat (Luca 22:28-30) și cei care își păstrează integritatea și credința, primesc cu adevărat binecuvântările promise. După cum este scris în Romani 11:7: „Atunci ce? Israel nu a obţinut ceea ce caută; dar alegerea a obținut-o, iar restul [Israelului natural] au fost orbit.” Cei 144.000 de membri ai trupului lui Cristos se află astfel în adunarea arătată ca aleși și unși sau pecetluiți.
