Această pagină nu a fost verificată
1 Februarie, 1934
Turnul de Veghe
37
9 Cristos Isus, marele Profet și Rege, adresează proclamația Sa „tuturor popoarelor”, ceea ce înseamnă în primul rând acelor oameni de pe pământ care, în calitate de imitatori ai săi, își mențin integritatea față de Iehova, și în al doilea rând clasei Jonadab, adică tuturor celor cu bunăvoință care doresc să cunoască și să facă voia Atotputernicului Dumnezeu. Aceasta include în special clasa „oilor” cărora le place să facă bine altora pentru că ei cred și înțeleg că astfel de oameni sunt slujitori ai Atotputernicului Dumnezeu și ai iubitului Său Fiu. Aici sunt arătați, de asemenea, imitatorii credincioși ai lui Cristos Isus ca martori ai lui Iehova, aducând mesajul proclamației tuturor celorlalți care au ureche ascultătoare. Aceștia sunt mesageri ai păcii și, citând limbajul Domnului lor, spun: „Pacea să vă fie înmulțită”. Așa spunea proclamația regelui Nebucadnețar.
10 Întreaga lume este acum în frământare și suferință și nu are nimic în care să poată spera în ceea ce privește schemele lumii; dar celor care doresc să-L cunoască pe Dumnezeu și pe Regele Său li se oferă acum informația că „în numele Lui vor spera națiunile”. Așa cum Ionadab a fost adus în contact strâns cu Iehu, tot așa acum clasa „oilor” este adusă în contact strâns cu purtătorii acestui mesaj divin de pace. Cu privire la acest mesaj și la mesagerii lui este scris: „Cât de frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, care aduce vești bune despre bine, care vestește salvarea, care zice Sionului: Dumnezeul tău domnește! " (Isaia 52:7) Pentru ca clasa Ionadab să audă, cineva trebuie să le spună despre proclamația Regelui; iar acest privilegiu este atribuit rămășiței credincioase. - Rom. 10:14, 15
11 Este sigur că Domnul Dumnezeu dă o înțelegere a acestei profeții și a altor profeții în acest moment cu scopul de a oferi asigurare rămășiței Sale, pentru ca ei să aibă o speranță puternică de a intra în gloria eternă și de a-și asigura premiul, coroana vieții. Fără o asemenea asigurare, rămășița ar fi descurajată din cauza persecuției constante suferite de ei; dar acum ei văd că o astfel de opoziție aduce asupra lor suferință și contradicție și acest lucru este esențial pentru ei pentru ca ei să aibă ocazia să-și dovedească integritatea față de Iehova și să aibă un rol în justificarea numelui Său. Această asigurare le sporește credința și speranța și, de aici înainte, ei mărșăluiesc, ținând înalt standardul Domnului Dumnezeu, proclamând mesajul Lui oamenilor și informându-i că vor găsi pacea numai în numele Domnului Dumnezeu și al Regelui și al Regatului Său .
12 Manifestând în continuare bunătatea și bunătatea iubitoarea a lui însuși și a Tatălui său, Regele (Isus), spune: „Am considerat că este bine să arăt semnele și minunile pe care Dumnezeul cel înalt [Preaînalt] le-a făcut față de mine”. (Dan. 4:2) Cristos Isus Regele este entuziasmat că a sosit timpul pentru justificarea
numelui lui Iehova înaintea întregii creații și, prin urmare, consideră că este bine să facă cunoscut discipolilor săi credincioși modul în care Iehova tratează cu creația și în special cu Cristos Isus însuși, din ziua revoltei din Eden până la aducerea lui Cristos Isus pe tron ca și Cap al organizației sfinte a lui Iehova a Sionului. Aceasta este o dovadă suplimentară și concludentă că Iehova este Cel Prea Înalt. În 1914, marile minuni sau semne au început să se manifeste atunci când puternica organizație a lui Satan a întâlnit în conflict organizația încă mai puternică sub Cristos Isus în războiul din ceruri, care a avut ca rezultat izgonirea lui Satan și a mulțimii sale rele din ceruri. Apoi, după aceea, marele Justificator de la templul lui Iehova a început să facă cunoscute rămășiței cele „două mari minuni sau semne” din capitolul al doisprezecelea al Revelației, iar acești credincioși au început să discearnă și să aprecieze pentru prima dată despre și în ceea ce privește Organizația lui Satan care se opune organizației lui Iehova și că conflictul final îl va avea la Armaghedon. La începutul anului 1925, The WatchTower, prin grația Domnului, a publicat înțelesul acestor două mari minuni ale Revelației. (Vezi Turnul de veghe, 1 martie 1925.)
13 Înainte de venirea Domnului Isus la templu, cei credincioși de pe pământ L-au văzut pe Isus Cristos doar ca Răscumpărător și Salvator al omului, dar acum îl văd drept Justificatorul numelui lui Iehova, care a câștigat acel loc exaltat și și-a demonstrat calificările pentru acel loc din cauza lucrurilor pe care le-a suferit și care lucruri au fost necesare pentru el să le sufere pentru a-și menține integritatea și pentru a dovedi partea lui Iehova în marea întrebare în discuție. (Evr. 5:8, 9) Acum el dorește ca discipolii săi credincioși să cunoască „mările minuni pe care Dumnezeul Prea Înalt le-a făcut față de mine”, adică față de Domnul Isus Cristos, Fiul iubit al lui Dumnezeu. Apoi Cristos Isus, admirând și exprimând nemărginita Lui dragoste pentru Tatăl Său, spune în continuare: „Cât de mari sunt semnele Lui! și cât de mari sunt minunile Lui! Regatul Său este un regat veșnic și stăpânirea Lui este din generație în generație. ." (Dan. 4:3) Așa cum a fost întotdeauna, el nu își asumă meritul, ci îi dă onoare și glorie lui Iehova. Printre minunile mari și puternice menționate aici se numără manifestarea preștiinței lui Iehova, supremația lui și scopul său care nu eșuează niciodată. Expunerea înțelepciunii sale perfecte și a puterii sale nelimitate face ca toate creaturile cu inima curată să stea în uimire, frică, uimire și consternare, atât de puternice sunt lucrările sale minunate. Cei care îl iubesc pe Dumnezeu încep să aprecieze cuvintele profetului său că toate națiunile dinaintea lui sunt ca un nimic și sunt socotite pentru el ca mai puțin decât nimic și vanitate. (Isa. 40:17) „Nimeni nu-i poate opri mâna sau să-i spună: Ce faci?” -Dan. 4:35
