Deschide meniul principal

Pagină:Hope-of-a-tree-1934.djvu/12

Această pagină nu a fost verificată


44
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


să aibă viață veșnică”. (Ioan 3:16) Concluzia irezistibilă, prin urmare, este că legământul prin sacrificiu a fost făcut pe pământ, și nu în cer, și că a fost făcut la Iordan când Isus s-a consacrat și a fost botezat. Nu pare rezonabil că Isus a înțeles înainte de aceasta că avea să fie sacrificat. Imediat după consacrarea sa la Iordan, el a mers în pustie pentru a studia scopul divin. Acolo, fără îndoială, Isus a învățat întregul sens și importanța legământului său cu Tatăl Său. A fost in pustiu unde Satan i-a pus înainte marile ispite, în efortul de a-l determina pe Isus să-și abandoneze legământul. La acel test, Isus a declarat în esență că viața veșnică depinde de obediența deplină față de Dumnezeu și de îndeplinirea fidelă a legământului Său cu Dumnezeu. (Mat. 4:4, 10) Fără îndoială, omul perfect Isus a continuat să studieze scopul Tatălui său și să aprecieze pe deplin faptul că legământul său îi cere moartea. El a spus că a venit să-și dea viața pentru oameni. (Mat. 20:28) Din nou, el a spus: „Eu sunt pâinea vieții. Eu sunt pâinea vie care s-a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi pentru totdeauna; iar pâinea pe care o voi da este trupul meu pe care îl voi da pentru viața lumii. Eu sunt Păstorul cel bun: Păstorul cel bun își dă
viața pentru oi. După cum Mă cunoaște Tatăl, așa îl cunosc și eu pe Tatăl și îmi dau viaţa mea pentru oi. De aceea Tatăl Meu Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca să o iau iarăşi înapoi.” Ioan 6:48, 51; 10: 11, 15, 17.
Faptul că Isus a luat această cale de acțiune de a ține termenii legământului său cu Tatăl său este dovedit de cuvintele sale: „Nimeni nu mi-o ia [viața] de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am puterea să o dau, şi am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu”. (Ioan 10:18) Când Petru L-a recunoscut pe Isus ca Unsul lui Dumnezeu și i-a spus aceasta, Isus a răspuns: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni și de preoții cei mai de seamă și de cărturari și să fie ucis, și înviați a treia zi”. (Luca 9:22) Astfel, el a arătat că a înțeles că legământul său este că el trebuie să fie ucis și că trebuie să fie înviat din morți. Fără îndoială, Isus a înțeles că botezul său în apele Iordanului a reprezentat simbolic moartea sa și că adevăratul său botez însemna moartea lui sacrificială. „Am un botez cu care să fiu botezat; și cum sunt îngrădit până se va împlini!” – Luca 12:50.




EXPERIENȚELE LUI IOV PROFETICE
Suferințele lui Iov, dureroase dincolo de aproape orice comparație, au avut un început cât se poate de neobișnuit. Foarte interesantă este relatarea acestor suferințe care, așa cum arată Scripturile, sunt profund semnificative pentru popoarele nedumerite și obosite care trăiesc în aceste zile de incertitudine și necaz care afectează lumea.
Dovada Scripturii este pozitivă că Dumnezeu s-a folosit de poporul lui Israel pentru a face ilustrații ale îndeplinirii scopului său de salvare. Legea pe care Dumnezeu a dat-o israeliților a prefigurat lucruri mai bune care vor veni omenirii. Ceea ce s-a întâmplat cu evreii a fost consemnat ca exemple sau exemple pentru beneficiul celor care vor afla despre realizarea scopului lui Dumnezeu. Deși Iov nu era evreu, asta nu ar însemna în niciun fel că Dumnezeu nu l-a folosit ca exemplu sau ca ilustrație. Iov fiind cel mai mare om al răsăritului și văzând că multe creaturi ale cerului și pământului au fost implicate, chiar și marele Creator însuși, suntem siguri în concluzia că ilustrația lui Iov trebuie să aibă o un scop chiar mai mare decât cel în care Israelul a fost implicat. Dacă așa este, atunci ilustrația ar avea de-a face cu toată omenirea, atât evrei, cât și neamuri. Este considerat avantajos pentru student în examinarea cărții lui Iov să afirme aici în termeni generali care sunt unele dintre ilustrațiile care apar clar și apoi să arate din dovezile scripturale corectitudinea acestei concluzii.
Iov, în ziua prosperității sale, l-a ilustrat pe Adam, prințul perfect și prosper din Eden.
Iov, în necazurile sale, a ilustrat întreaga rasă umană suferind pierderi, boală și moarte din cauza păcatului, care păcat, inamicul Satan l-a pus în funcțiune prin Adam.
Iov suferind pierderea tuturor copiilor săi îl ilustrează pe Adam pierzându-și toți urmașii din cauza păcatului care a fost pus în funcțiune de Satan, inamicul, prin fapta greșită a lui Adam.
Iov, menținându-și integritatea în timpul testului, ilustrează o clasă de oameni care, supuși testului, își dovedesc fidelitatea și devotamentul față de Dumnezeu.
Iov, ca slujitor al lui Dumnezeu, menținându-și fidelitatea, ia ilustrat pe toți slujitorii lui Dumnezeu care, prin adversități, își păstrează cu fermitate și neclintit credința în Dumnezeu.
Cei trei bărbați, Elifaz, Bildad și Țofar, care se dădeau drept prieteni ai lui Iov, nu erau de fapt prietenii lui. Ei pot fi clasificați mai bine ca trei escroci. Prin urmare, ei ilustrează agențiile Diavolului, sau organizația sa, încercând să-l îndrume pe om asupra cursului pe care trebuie să-l urmeze.
Elihu, tânărul bărbat, îi ilustrează bine sau îi reprezintă pe mesagerii unși ai lui Dumnezeu care măresc numele lui Iehova și, ca mesageri ai lui Dumnezeu, rostesc mesajul său al adevărului celor care vor asculta.
Soția lui Iov de asemenea ilustrează un instrument pe care