Deschide meniul principal

Pagină:Stapanirile-cele-mai-inalte.djvu/13

Această pagină nu a fost verificată


Cu aceasta voiește să arate lămurit, că serviciul acestor slujitori este acela, de susține regula și autoritatea în biserică. Apostolul îndeosebi arată, că pentru buna regulă, pentru pace și pentru conștiință, să ne supunem legilor țărilor,dacă aceste legi nu se contrazic cu cele ale lui Dumnezeu.
21 „Dați deci tutora (fie în biserică, fie în afara bisericii) cea ce se cuvine, celui cu darea, darea, celui cu vama, vama.” (vers 7) „Dările” și vămile reprezintă acele obligații financiare ce trebuie plătite de supușii unei țări pentru acoperirea cheltuielilor de guvernare al statului respectiv. Isus și ucenicii săi asemenea au plătit astfel de dări. La întrebarea, că este lucru potrivit, ca să se plătească dări către guvernul roman, Isus a răspuns: „Dați cezarului cele ce sunt ale cezarului, și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.” - Matei 22:18-21.
22 Dar ce cugetă apostolul prin aceea, când tot în acest vers spune: „Celui cu frica frică”? Înseamnă oare aceasta aceea, că creștinul trebuie să poarte frică și să se proștearnă înaintea servitorilor numiți ai bisericii? Preoți și bătrânii adunărilor s-au folosit de acest text, prin care și-au văzut un drept de a pretinde din partea comunității temere și onoare. Aplicarea acestui text în așa mod este nepotrivit. Cui să plătească membrele bisericii temere? Următoarele scripturi ne vor da răspunsul.
23 „Supuneți-vă unui altuia în frica lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:21) „Respectați pe toți, iubiți frați, temeți-vă de Dumnezeu, onorați pe împăratul. Servilor supuneți-vă stăpânirilor voștri cu toată frica, nu numai celor buni și blânzi, dar și celor aspri” (1 Petru 2:17,18)
24 Creștinul nu trebuie să se teamă de om. „Frica de om cursă întinde, dar cel ce se încrede în Domnul, acela va fi scăpat.” (Proverbe 29:25) Aceia ce se încred neclintiți în Domnul, nu se tem de cei ce le-ar putea strica oamenii. „Prin credință Moise când s-a născut, a fost ascuns de părinții săi trei luni, fiindcă l-au văzut prunc frumos, și nu s-au temut de ordinul regelui (păgân). Prin credință a lăsat Egiptul ne temându-se de urgia regelui, căci a rămas statornic ca și cum ar vedea pe cel nevăzut.” - Evrei 11:23,27.
29