Pagină:Stapanirile-cele-mai-inalte.djvu/13

Cu aceasta voiește să arate lămurit, că serviciul acestor slujitori este acela, de susține regula și autoritatea în biserică. Apostolul îndeosebi arată, că pentru buna regulă, pentru pace și pentru conștiință, să ne supunem legilor țărilor,dacă aceste legi nu se contrazic cu cele ale lui Dumnezeu.
²¹ „Dați deci tutora (fie în biserică, fie în afara bisericii) cea ce se cuvine, celui cu darea, darea, celui cu vama, vama.” (vers 7) „Dările” și vămile reprezintă acele obligații financiare ce trebuie plătite de supușii unei țări pentru acoperirea cheltuielilor de guvernare al statului respectiv. Isus și ucenicii săi asemenea au plătit astfel de dări. La întrebarea, că este lucru potrivit, ca să se plătească dări către guvernul roman, Isus a răspuns: „Dați cezarului cele ce sunt ale cezarului, și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.” - Matei 22:18-21.
²² Dar ce cugetă apostolul prin aceea, când tot în acest vers spune: „Celui cu frica frică”? Înseamnă oare aceasta aceea, că creștinul trebuie să poarte frică și să se proștearnă înaintea servitorilor numiți ai bisericii? Preoți și bătrânii adunărilor s-au folosit de acest text, prin care și-au văzut un drept de a pretinde din partea comunității temere și onoare. Aplicarea acestui text în așa mod este nepotrivit. Cui să plătească membrele bisericii temere? Următoarele scripturi ne vor da răspunsul.
²³ „Supuneți-vă unui altuia în frica lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:21) „Respectați pe toți, iubiți frați, temeți-vă de Dumnezeu, onorați pe împăratul. Servilor supuneți-vă stăpânirilor voștri cu toată frica, nu numai celor buni și blânzi, dar și celor aspri” (1 Petru 2:17,18) „Sfințiți pe Domnul oștirilor. De el să vă temeți și să va înfricoșați!” - Isaia 8:13.
²⁴ Creștinul nu trebuie să se teamă de om. „Frica de om cursă întinde, dar cel ce se încrede în Domnul, acela va fi scăpat.” (Proverbe 29:25) Aceia ce se încred neclintiți în Domnul, nu se tem de cei ce le-ar putea strica oamenii. „Prin credință Moise când s-a născut, a fost ascuns de părinții săi trei luni, fiindcă l-au văzut prunc frumos, și nu s-au temut de ordinul regelui (păgân). Prin credință a lăsat Egiptul ne temându-se de urgia regelui, căci a rămas statornic ca și cum ar vedea pe cel nevăzut.” - Evrei 11:23,27.
²⁵ Este pedeplin scriptural și de aceia este și potrivit, dacă creștinii se cinstesc unii pe alții în biserică deoarece Domnul a așezat membrele acolo. Apostolul vorbește de unii, care urmează căi egoiste, și care nesocotesc stăpânirea, și pe cari Domnul îi va pedepsi. Despre aceștia stă scris: ”Îndrăzneți, aroganți fiind, nu se cutremură a vorbi rău de autorități.” (2 Petru 2:10) „Asemenea și aceștia văzând își spurcă corpul, desprețuiesc domnia și defaimă demnitățole.” - Iuda 8.
²⁶ Apostolul spune maideparte: „Celui cu onoarea, onoare”. Ce a înțeles el oare despre aceste cuvinte? Scriptura ne lămurește cui este creștinul dator cu onoarea. „Ca toți să onoreze pe Fiul, precum onorează pe Părintele. Cel ce nu onorează pe Fiul, acela nu onorează pe Părintele care l-a trimis.” (Ioan 5:22,23) „Respectați pe toți, iubiți frăți, temeți-vă de Dumnezeu, și onorați pe Rege (Christos)”. Dacă un bătrân al adunării se ostenește pe baza cuvântului adevărului pentru interesele Împărăției, atunci este demn pentru îndoită onoare și apreciere. Dacă însă este contrar cu lucrul Domnului, și se împotrivește la învățăturile care arată lucrarea Domnului, acela nu este demn de nici un fel de onoare.” (1 Timotei 5:17) „Deaceia iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Izrael: Spusesăm că și casa ta și casa tatălui rău să umble întodeauna înaintea Mea. Și acum zice Domnul, departe de mine lucrul acesta! Căci voi voi cinsti pe cine mă cinstește, dar ceice mă desprețuiesc, vor fi desprețuiți.” - 1 Samuel 2:30.
²⁷ „Nimănui cu nimic nu fiți datori, decât numai cu iubirea, căci cel ce iubește pe altul acela a împlinit legea.” (vers 8) Aici este depusă regula, că creștinii sunt datori ca să se iubească unii pe alții, adecă, să păzească cu iubire interesele unii altora. Trebuie să se nizuiască cu zel pentru a face bine altuia. În aceasta găsim motivul adevărat pentruce trebuie să se supună creștinii tuturor legilor potrivite și bune.

Motivul supunerii

²⁸ „Căci aceia: să nu comiți adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești mărturie mincinoasă, să nu poftești (altuia) și oricare alt ordin se cuprinde în acest cuvânt adică: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (vers 9) Când apostolul zice: „că aceia”, atunci ne punem întrebarea: Pentru ce? Răspunsul: Din iubire să nu comți adulter, să nu omori, să nu furi, să nu mărturisești mărturie mincinoasă, și să nu poftești ce este a altuia. Lucrurile înșirate aici, pe cari creștinul nu e permis să le făptuiască, sunt păvate săvârșite împotriva legei lui Dumnezeu. Este drept că legile celor mai multe națiuni arată aceste lucruri ca rele. Dacă însă creștinul numai de aceia se ferește de făptuirea acestor fărădelegi, pentrucă legile țării le pedepsește cu legea, atunci pornirea creștinului nu este potrivită.