Această pagină nu a fost verificată
232
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
persoană din cer pe pământ. Nu atunci când are toată puterea necesară în cer și pe pământ pe care o poate trimite pentru îndeplinirea scopului divin. Pur și simplu îndreptându-și atenția în jos către acest pământ și trimițându-și puterea, sau trimițând, de asemenea, îngerii care îl însoțesc, el poate fi prezent pe pământ. Să ne amintim aici că în partea ebraică a Bibliei expresia „în prezența Domnului” înseamnă literal „înaintea Domnului”. De exemplu, Țefania 1:7 spune: „Taceți înaintea prezenței Domnului Iehova; pentru că ziua lui Iehova este la îndemână.” (Am. Stan. Ver.) (De asemenea, Ieremia 4:26; etc.) Apostolul Petru a folosit literalmente expresia când le-a spus iudeilor la templu: „Căiți-vă deci, și întoarcețivă, -- la ștergerea păcatelor voastre; pentru ca în acest caz să vină vremuri de înviorare de la faţa Domnului, iar El să-l trimită pe Cel care a fost rânduit mai dinainte pentru voi – Cristos Isus.” (Faptele Apostolilor 3:19, 20, Rotherham) Când Petru, la porunca lui Dumnezeu, chemat acasă la centurionul italian Corneliu și a predicat Evanghelia celor care nu erau evrei sau națiunilor din acel cămin și spiritul sfânt al lui Dumnezeu a coborât asupra lor, atunci, Iacov a spus: „Dumnezeu a vizitat națiunile, pentru a scoate din ei un popor pentru Numele Lui.” (Fapte 15: 13, 14, Am. Stan. Ver.) Dar Dumnezeu nu a vizitat personal națiunile; reprezentantul său apostolic a făcut acest lucru și Dumnezeu a radiat forța sau spiritul său activ asupra acestora din națiuni pentru că au crezut. Aşa şi cu coborârea lui Cristos din ceruri.
28 În calitate de rege proaspăt instalat în 1914, Cristos Isus pe tronul ceresc Îi cere Tatălui său națiunile ca moștenire și cele mai îndepărtate părți ale pământului ca posesia sa. Prin urmare, el își îndreaptă atenția jos spre ei și în acest sens coboară. El emite un „cuvânt de paruncă” pentru ca toate națiunile de pe pământ să-i cedeze suveranitatea lor și pentru ca toate popoarele să-i jure loialitate ca Rege de drept al pământului. Deoarece el este Mesagerul regal al lui Iehova și are îngeri sub conducerea lui, el vorbește cu vocea Mesagerului Principal sau „arhanghelului”. La încoronarea unui nou rege suna trâmbița; după cum se spune despre încoronarea lui Solomon: „Și au sunat din trâmbiță și tot poporul a zis: Trăiască regele Solomon”. (1 Regi 1:39, Am. Stan. Ver.) Prin urmare, trâmbița simbolizează o proclamare publică răsunătoare cu privire la Regat. Proclamația regală este numită „trâmbița lui Dumnezeu” pentru că El poruncește și face ca aceasta să sune și, de asemenea, îi folosește martorii săi de pe pământ pentru a suna proclamarea cu îndrăzneală tuturor națiunilor. Este „ultima trâmbiță”, pentru că este proclamația cu privire la Regat care pune capăt organizației mondiale a lui Satan și justifică suveranitatea lui Iehova în mod universal. -- Rev. 11:15; 12:10.
29 În asemenea împrejurări, „cei morți în Cristos vor învia primii”. Învierea lor la uniunea cerească cu El nu așteaptă până când rămășița vie de pe pământ își va termina proclamarea Regatului tuturor națiunilor pentru o mărturie înainte de a veni sfârșitul lumii lui Satan. Totuși, „împreună cu ei”, sau în aceeași perioadă a parousía lui Cristos, această rămășiță vie este „luată în nori pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh”. Profeția lui Daniel și propriile cuvinte ale lui Isus l-au declarat pe el ca „Fiul omului” care va veni cu nori. (Dan. 7:13, 14; Matei 24: 30; 26:64; Rev. 1: 7) Norii denotă prezența lui, în mod invizibil, cu o furtună de necaz și distrugere pentru națiuni și cu ploaie de binecuvântare pentru rămășița lui devotată și pentru toți tovarășii lor de bunăvoință.
30 Din această lume condamnată ei sunt „luați” fiind complet separați de ea. Cât timp sunt încă în această lume, ei nu fac parte din ea. Destinul lor este gloarie cerească; cea a lumii este distrugerea la Armaghedon. Deoarece zilele de necaz asupra organizației lui Satan au fost scurtate de dragul acestei rămășițe a celor aleși, ei sunt smulși de la distrugere cu ea. Din acest motiv, ei au fost smulși brusc de sub puterea inamicului și eliberați dintr-o stare de captivitate asemănătoare morții în Babilon, organizația lui Satan, în primăvara anului 1919. Ei au fost eliberați pentru marea proclamare a Regatului, cea mai mare din toate timpurile. În mod potrivit, Iehova vorbește despre această rămășiță eliberată ca un „lemn smuls din foc”. (Zah. 3:2) Astfel, așa cum a prezis Isus, aceștia sunt cei luați în favoarea și sub protecția sa, în strânsă unitate cu el, în timp ce oponenții Regatului sunt lăsați abandonați pieirii lor. Reînvierea lucrării lor de mărturie în 1919 a fost asemănată cu învierea lor din morți, după care au fost invitați mai sus la privilegiul înalt de a proclama regatul stabilit al lui Dumnezeu. Așa că au fost ilustrați ca urcând la cer într-un nor, arătând că se ridică la acel privilegiu exaltat. Astfel, ei se bucură acum de o unitate activă cu Regele lor.
31 Cristos Isus nu intră personal în contact direct cu pământul nostru, așa cum a făcut-o la prima Sa venire în formă umană. Coborând doar îndreptându-și atenția în jos spre pământ, el poate fi încă „în aer”. În zilele sale, Pavel l-a numit pe Satan Diavolul „prințul puterii văzduhului, spiritul care lucrează acum în copiii neascultării”. (Efes. 2:2) Dar, din moment ce „războiul în cer” l-a forțat pe Diavol și pe oștirile lui demonice să coboare de acolo de sus pe acest pământ, Cristos Isus este acum „în văzduh” și are puterea sa ca un spirit nemuritor. Într-o unitate cu el în acea poziție exaltată, rămășița este prinsă sau luată acum. Fiind credincioși
