Această pagină nu a fost verificată
1 Noiembrie, 1949
Turnul de Veghe
335
au loc ca dovadă a prezenței sau a parousía Regelui să ne facă și pe noi să realizăm că aceste lucruri sunt, de asemenea, semnul compus al „sfârșitului lumii”. Acest semn marchează consumarea vechiului sistem de lucruri aflat sub controlul Diavolului.
10 Fie ca noi să apreciem, deci, că aceasta înseamnă că trăim în „timpul sfârșitului”. Am trecut deja prin mai mult treizeci și cinci de ani prin acesta. Sfârșitul final al sistemului de lucruri vizibile și invizibile al Diavolului se apropie din ce în ce mai mult. Să nu lăsăm garda jos deoarece zilele de necaz au fost scurtate de o întrerupere și pentru că în prezent
noi nu știm ziua sau ora acelui sfârșit distructiv asupra sistemului de lucruri. Sfârșitul va veni. Nu este în întârziere. Este sigur că va veni la ziua și la ora fixată de Dumnezeu. (Mat. 24:36-39) Când această Evanghelie a Regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile, acest „timp al sfârșitului” care a început cu dureri se va sfârși cu un sfârșit complet pentru sistemul ide lucruri inamic. Fie acum partea noastră să ne facem partea în această campanie educativă de mărturie a Regatului. Făcând acest lucru, ne vom dovedi vrednici să intrăm în noua lume dreaptă, care este promisă a fi o „lume fără sfârșit” sub regatul veșnic a lui Iehova prin Isus Cristos.
BELȘAȚAR, PETRECĂREȚUL NELEGIUT
Mărețul Babylon ghemuit peste râul Eufrat, de neînvins în spatele zidurilor sale masive și înalte. De ce, zidul exterior avea 86 de picioare lățime și 344 de picioare înălțime, iar în jurul bazei sale curgea un șanț de dimensiuni corespunzătoare din care fusese luat pământul pentru a face cărămizile zidului. Deasupra zidul era suficient de lat pentru ca un rând de locuințe să se întindă de-a lungul fiecărei părți, față în față, iar între ele era un bulevard suficient de lat pentru a trece care de patru cai. Zidul era așezat într-un pătrat. Fiecare latură avea 14 mile lungime. Apoi a fost un zid interior de aproximativ 32 de picioare lățime și 75 de picioare înălțime. Atât de spațios era acest oraș de aproximativ două sute de mile pătrate, încât locuitorii săi și-au putut produce toată hrana în interiorul zidurilor, iar Eufratul străbătând și împărțind orașul în jumătăți, furniza apă. De fiecare parte a râului treceau cheiuri, cu ziduri care despărțeau orașul însuși de cheiurile continue. Cât de invincibil părea locuitorilor săi ghemuiți în spatele granițelor sale cu șanțuri și ziduri dubli!
Mai mult, sanctuarele și idolii numeroșilor lor zei le-au alimentat un sentiment de siguranță în vene. Și ce contează dacă acel profet evreu Isaia ar fi spus cu vreo două sute de ani înainte că mezii și perșii sub Cirus vor doborî Babilonul? Și de ce să fii tulburat de predicțiile celuilalt profet evreu, Ieremia, că Babilonul va deveni dezolare perpetuă? (Isaia 13; Ieremia 25) Conducătorii Babiloniei erau devotați zeilor. Regele Nabonid era de obicei absent din orașul Babilon, dar el îl făcuse pe fiul său Belșațar coregent și l-a plasat în capitală, iar Belșațar era foarte religios și un mare contributor la diferitele sanctuare babiloniene. („Belșațar” înseamnă „conducătorul domnului; prințul lui Bel”.) Prin urmare, zeii erau cu orașul, dacă avea să se întâmple ceva atât de imposibil ca eșecul fortificațiilor fizice.
Chiar în acest moment, în 539 î.Hr. zeii Babilonului erau onoraţi de regele Belşaţar. De şaizeci și opt de ani încoace, evreii fuseseră ţinuţi captivi şi cu siguranţă părea că puternicul Babilon nu va cădea niciodată. Ieremia spusese că locuitorii Ierusalimului vor fi restabiliți după o dezolare de șaptezeci de ani, dar prăbușirea Babilonului atât de necesară pentru a-i elibera din robie părea imposibilă. De ce? Doar uită-te la sărbătoarea din această noapte, pe regele care Belșațar a pregătit-o pentru o mie dintre lorzii săi. Regele
amețit a ordonat ca vasele de aur și argint luate de la templul lui Iehova din Ierusalim de către bunicul său Nebucadnețar să fie aduse. Și acum regele și lorzii săi și soțiile și concubinele lui beau toasturi pentru zeii Babilonului din aur, argint, bronz, fier, lemn și piatră. Folosirea acestor vase sfinte pentru închinarea Dumnezeului Evreilor, pentru face toasturi pentru zeii Babilonului, nu dovedește supremația acestora din urmă? Evreilor li s-a poruncit de către Iehova să evite idoli din metal, lemn și piatră, dar cine era cel suprem acum? În înregistrarea acestei sărbători nelegiuite citim:
„Regele Belşaţar a făcut un mare ospăţ pentru o mie dintre lorzii săi şi a băut vin înaintea lor. Înflamat de gustul vinului, Belşaţar a poruncit să aducă vasele de aur şi argint, pe care tatăl său [bunicul] Nebucadneţar le luase din templul din Ierusalim, din care regele şi lorzii săi, soțiile şi concubinele lui, să poată bea. Așa că au adus vasele de aur și de argint, care fuseseră luate din templul din Ierusalim; și regele și lorzii lui, soțiile și concubinele lui au băut din acestea. În timp ce au băut vinul, ei au lăudau pe zeii din aur și arging, bronz, fier, lemn și piatră.” -- Dan. 5: 1-4, An Amer. Trans.
Această folosire profană a vaselor sacre ale templului a pus capăt răutății petrecerii sălbatice de desfătare a lui Belşaţar. În starea sa de ebrietate, regele s-a bucurat că supremația zeilor săi demoni asupra lui Iehova a fost stabilită. Dar așteaptă! Cu o trezire bruscă din beție, degetele stranii neatașate de un corp zgârâie un scris de mână ciudat pe perete! Aceasta nu e nicio apariție a creierului îmbibat în alcool! Aruncă liniște peste petrecerea sălbatică asemenea cum o pătură umedă sufocă focul. Fața îmbujorată a lui Belșațar pălește, panica îl cuprinde, picioarele îi slăbesc și genunchii i se ciocnesc. Când trece primul șoc înfricoșător, regele își găsește vocea și țipă după ghicitorii, vrăjitorii și astrologii săi. Interpretați scrisul! Dar când aceștia nu pot, fața regelui devine și mai palidă și panica îi crește, iar lorzii lui sunt alarmați.
„Chiar în acea oră, degetele mâinii unui om au apărut, scriind pe tencuiala palatului regal, vizavi de sfeșnic. Regele a văzut palma mâinii în timp ce scria, iar culoarea vie a regelui a pălit, gândurile sale l-au alarmat, mușchii coapselor i s-au relaxat și genunchii s-au lovit
