Această pagină nu a fost verificată
180
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
slujesc. Ei doresc să știe ce cale ar trebui să urmeze acum, în această perioadă de decizie, pentru a câștiga aprobarea sa și a fi judecați demni de a trăi veșnic în favoarea sa în Lumea Nouă. O examinare scripturală a acestui subiect, în afara tuturor ideilor false și învățăturilor pe care diferitele sisteme religioase le-au răspândit despre acesta, va aduce cu siguranță o mare ușurare și asigurare a inimii și minții. Da, va aduce o bucurie autentică, pentru că ziua este aproape și s-ar putea să trăim să o vedem.
6 Unul dintre slujitorii lui Dumnezeu a spus cu mult timp în urmă despre acea zi:
„Și ne-a însărcinat să predicăm poporului și să mărturisim că acesta [Isus] este cel care a fost ordinat de Dumnezeu să fie Judecătorul celor vii și al celor morților”. (Faptele Apostolilor 10:42, Am. Stan. Ver.) Acest lucru face sigur că unele persoane cu bunăvoință vor trăi pe pământ atunci când va veni acea zi mare și, dacă Judecătorul hotărăște că sunt demni de viață veșnică pentru fidelitatea lor, ei nu vor suferi niciodată o oprire a existenței conștiente pe pământ, ci vor trăi pentru totdeauna fără a coborî în mormânt. Ce posibilitate pentru azi!
„ȘI DUPĂ ACEASTA VINE JUDECATA”
1 Nu ar fi existat niciodată o astfel de judecată dacă nu ar fi fost ceea ce s-a petrecut în urmă cu aproximativ șase mii de ani. La aceasta se referă apostolul Pavel, în Evrei 9: 27, 28, spunând: „Și în măsura în care este rânduit oamenilor [sau este păstrat pentru oameni] să moară o dată, și după aceasta vine judecata, tot așa Cristos de asemenea, fiind oferit o dată pentru a purta păcatele multora, se va arăta a doua oară, separat de păcat, celor ce îl așteaptă, spre salvare.” (Am. Stan. Ver.) Este o greșeală pentru oricine să creadă din această afirmație că perfecții Adam și Eva din Eden au fost rânduiți la moarte înainte de a păcătui și că viața lor pe acest pământ a fost menită să fie doar pentru o perioadă, iar după ce s-au dovedit loiali în Eden pe parcursul unei perioade de încercare, ar fi murit și ar fi fost judecați demni și ar fi mers în cer și ar fi fost ca îngerii. În Eden, primul bărbat și prima femeie nu au fost judecați nici pentru cer, nici pentru un loc de foc de chin. Ei au fost judecați pentru viața eternă pe pământ sau pentru moartea eternă în țărâna pământului din care au fost luați. Ei nu au fost niciodată destinați cerului, dacă erau credincioși. Este imposibil ca omul să meargă în cer, iar cu multe secole după moartea credinciosului Enoh și Ilie, Domnul Isus i-a spus unui conducător evreu: „Vă spun despre lucrurile cerești. Și nimeni nu s-a suit la cer, în afară de cel care S-a pogorât din cer, chiar Fiul omului.” - Ioan 3: 12, 13.
2 Omenirea a fost destinată în mod exclusiv pentru acest pământ; și asupra adevărului acestui fapt, apostolul Pavel a scris: "Primul om este din pământ, pământesc: ... Așa cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești: ... carnea și sângele nu pot moșteni regatul lui Dumnezeu; nici stricăciunea nu moștenește nestricăciunea.” (1 Cor. 15: 47-50) Isus a urcat în cer numai după ce și-a sacrificat viața umană pentru totdeauna și apoi a fost înviat la viața spirituală. De asemenea, pentru discipolii săi loiali trebuie să existe o schimbare, care să ducă la transformarea lor în ființe spirituale în înviere, înainte ca ei să poată moșteni în mod real împărăția cerească a lui Dumnezeu. -1 Pet. 3: 18; 1 Cor. 15: 51-54.
3 În fața primului om Adam a fost pusă oportunitatea pentru viața eternă, fără nicio promisiune de a fi dus trup și suflet în cer. El nu era de-al cerului, ceresc, nu mai mult decât animalele terestre, păsările și peștii din jurul său. El era din pământ, pământesc; și pământul a fost făcut pentru el ca să îl ocupe. Chiar dacă nu ar fi mâncat din fructul interzis din grădina Edenului, omului nu i-a fost promisă o schimbare de domiciliu de pe pământ în cer. Lui i-a fost promisă doar o continuare a vieții sale ca o creatură umană, în perfecțiune pământească și sub suveranitatea Universală a lui Iehova. Dar ce dacă omul a mâncat din pomul interzis? Tortură eternă într-un loc înflăcărat în aduncurile pământului? Absolut nu; ci Iehova Dumnezeu i-a spus, într-un limbaj simplu, inconfundabil omului perfect: „Din pomul cunoașterii binelui și a răului, să nu mănânci din el, căci în ziua în care vei mânca din el, cu siguranță vei muri”. (Gen. 2:16, 17) Rezultă că, dacă nu a mâncat niciodată din acesta atâta timp cât prohibiția lui Dumnezeu a fost asupra lui, nu ar fi murit niciodată de pe pământul din care el era o parte vie. Pentru el, testul trebuie să aibă ca rezultat fie viață, fie moarte, existență sau inexistență. Prin urmare, nimeni nu ar trebui să se teamă că, în timp ce atribuie ființelor umane credincioase viața veșnică în cer, deciziile divine vor atribui ființelor umane neascultătoare viața veșnică în chinuri înfricoșătoare într-o cameră înflăcărată, sub supravegherea diavolilor roșii. Pentru cei care refuză în mod intenționat să se îndrepte către dreptate și să asculte de marele Judecător, sentința divină va fi moarte eternă, distrugere veșnică. „Plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața eternă prin Isus cristos, Domnul nostru.” - Rom. 6:23.
4 Însuși Cuvântul Judecătorului ne spune când și de ce „a fost rânduit oamenilor să moară o dată, dar după aceasta judecata”. Această dispoziție a fost făcută după ce Adam și Eva au păcătuit și a fost pentru că ei au păcătuit și, după aceea, își vor naște copiii în păcat. Nu a fost un caz de judecată ulterioară
