2.741 de modificări
Modificări
Pagină nouă: O, Doamne mare, când privesc eu lumea<br> Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt,<br> Și fiinţele ce-mpodobesc natura,<br> Cum le-ntreţii cu braţul Tău cel sfânt!<br> <br> Refre...
O, Doamne mare, când privesc eu lumea<br>
Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt,<br>
Și fiinţele ce-mpodobesc natura,<br>
Cum le-ntreţii cu braţul Tău cel sfânt!<br>
<br>
Refren:<br>
|: Atunci, Îţi cânt, măreţ stăpânitor,<br>
Ce mare ești! Ce mare ești! :|<br>
<br>
Privirea când mi-o ‘nalţ și văd minunea,<br>
Mulţimea astrelor ce-alerg’ pe cer,<br>
Măreţul Soare cât și blânda Lună,<br>
Ca mingi de aur plutind prin eter!<br>
<br>
Când întâlnesc pe Domnu-n cartea sfântă,<br>
Și când zăresc mulţimea de-ndurări,<br>
Pe-ai Săi aleși cum i-a iubit într-una,<br>
Și i-a condus prin binecuvântări.<br>
<br>
Și-L văd pe Isus pe pământu-acesta,<br>
Ca serv, dar plin de dragoste și har.<br>
Zăresc în duh amara-I suferinţă<br>
Și mântuirea ce ne-o dă în dar.<br>
<br>
Când mă apasă sarcini mari și grele<br>,<br>
Când sufletu-mi e trist pân’ la pământ,<br>
El se apleacă plin de mângâiere,<br>
Și-mi ia tot chinul prin al Lui Cuvânt.<br>
<br>
Când Domnul bun mă va chema la Sine,<br>
Și când voi sta uimit în faţa Sa,<br>
Privind pe Domnul sfânt al veșniciei,<br>
Căzând, la tronu-I mă voi închina.
Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt,<br>
Și fiinţele ce-mpodobesc natura,<br>
Cum le-ntreţii cu braţul Tău cel sfânt!<br>
<br>
Refren:<br>
|: Atunci, Îţi cânt, măreţ stăpânitor,<br>
Ce mare ești! Ce mare ești! :|<br>
<br>
Privirea când mi-o ‘nalţ și văd minunea,<br>
Mulţimea astrelor ce-alerg’ pe cer,<br>
Măreţul Soare cât și blânda Lună,<br>
Ca mingi de aur plutind prin eter!<br>
<br>
Când întâlnesc pe Domnu-n cartea sfântă,<br>
Și când zăresc mulţimea de-ndurări,<br>
Pe-ai Săi aleși cum i-a iubit într-una,<br>
Și i-a condus prin binecuvântări.<br>
<br>
Și-L văd pe Isus pe pământu-acesta,<br>
Ca serv, dar plin de dragoste și har.<br>
Zăresc în duh amara-I suferinţă<br>
Și mântuirea ce ne-o dă în dar.<br>
<br>
Când mă apasă sarcini mari și grele<br>,<br>
Când sufletu-mi e trist pân’ la pământ,<br>
El se apleacă plin de mângâiere,<br>
Și-mi ia tot chinul prin al Lui Cuvânt.<br>
<br>
Când Domnul bun mă va chema la Sine,<br>
Și când voi sta uimit în faţa Sa,<br>
Privind pe Domnul sfânt al veșniciei,<br>
Căzând, la tronu-I mă voi închina.