182 - Viaţa mea este cânt măreţ

1. Viaţa mea e cânt mărit în al lumii zgomot surd.
Aud cânt dulce răsunând, al noii creaturi ce,
Prin tot zgomotul luptelor, Îi răsună muzica.
Inima-mi sună cu ecou. Oare pot a nu cânta?

2. Ruine-se plăceri lumeşti, trăind Mântuitorul!
Vină noaptea şi durerea! Mă acopere harul.
Eu nu am frică de vifor. El îmi dă apărarea.
Puternic Domn e El. Dar să nu cânt şi eu cântarea?

3. Deasupra mea sunt norii grei, dar îmi surâde cerul.
Că de când pe El Îl cunosc, împrăştie pericol.
Simţesc pârâul păcii Lui, curgând în inima mea.
Nu duc lipsă. Se poate să nu cânt şi eu cântarea?