Această pagină nu a fost verificată
15 Martie, 1936
Turnul de Veghe
87
lui Iehova și, opunându-se regatului, arată că ei sunt beți sau dorm profund în ceea ce privește privilegiile lor de a-L sluji pe Rege. În mod similar, clasa fecioarelor nechibzuite doarme acum profund și este inactivă și în întuneric. Înainte de 1918, toată „Creștinătatea” era și este de atunci încoace beată asemeni unei bestii, precum petrecăreții de noapte, umpluți și amețiți de băutura tare a bucuriei lui Satan în persecutarea martorilor lui Iehova și în încercarea de a distruge WATCH TOWER SOCIETY. De asemenea, toată „Creștinătatea” era și este în întuneric și cu știință. (2 Petru 3: 5) Prin urmare, toți aceștia fiind în întuneric, ziua Domnului Isus Cristos i-a surprins așa cum un hoț îi surprinde pe cei adormiți și beți noaptea.
22 Chiar și clasa „slujitorului credincios”, rămășița, nu a discernut venirea Domnului la templu în momentul în care aceasta a avut loc. Acei credincioși se încredeau pe deplin în Domnul și Îl așteptau, totuși abia în 1922 Domnul le-a revelat că el era la templu pentru judecată. Acum, toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu trebuie să se miște și să fie diligenți în serviciul său. Prin profetul său, Domnul Iehova a prezis trezirea celor loiali la privilegiile lor de serviciu, așa cum este prezentat în Isaia 6: 1-8. Când rămășița, ilustrată de profetul Isaia, a văzut că fusese foarte somnoroasă și, prin urmare, neglijentă în îndatoririle lor, a fost în mare necaz și a strigat către Domnul, iar Domnul i-a curățit, le-a deschis înțelegerea și i-a trimis în serviciul său.
23 Întunericul care îi înconjurase parțial pe cei care ulterior au devenit membri ai clasei rămășiței a cuprins complet întreaga „Creștinătate” și în special clasa „slujitorului rău”, astfel încât ziua Domnului Isus Cristos i-a surprins ca un hoț. Clerul nu are nicio idee despre venirea Domnului la templul său pentru judecată. Despre ei, Dumnezeu, prin profetul Său, spune: Așa vorbește Domnul despre profeții care rătăcesc pe poporul Meu, care mușcă cu dinții [în pomenile date lor] și strigă [către cel care dă]: Pace! și pregătesc război împotriva celor ce nu le dă în gură.” - Mica 3: 5-7.
„EI SPUN”
24 Bisericii loiale, apostolul spune: „Căci atunci când vor zice: Pace și siguranță, atunci va veni o distrugere neașteptată peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu vor scăpa.” (1 Tesaloniceni 5: 3) Este cert că trebuie să vină timpul când „vor zice: Pace și siguranță. Nu la sfinți se referă această parte a epistolei, pentru că, spune apostolul, „voi înșivă știți”. Cei aflați în întuneric vor spune „Pace și siguranță”. Conform publicațiilor The Diaglott și Rotherham, cuvântul „căci” este omis, iar textul spune pur și simplu: „Când ei„ spun. Conjuncția „când” nu se referă la timpul imediat dinaintea începutului zilei lui Cristos Isus în 1918. În primăvara anului 1918, dușmanul a oprit activitățile poporului Domnului.
Cuvântul „când” se referă la un timp după 1918 și după ce au început activitățile reînnoite în serviciul lui Iehova de către poporul Său, și în interiorul și nu înainte de „ziua”. Este evident că este vorba de o perioadă scurtă de timp chiar înainte de distrugerea care vine asupra inamicului și în timpul sau în cadrul „acelei zile”. Cei desemnați de apostol drept „ei” sunt numiți „ambasadori ai păcii”, adică cei care strigă pace, dar care sunt siguri că „vor plânge amarnic”. (Isaia 33: 7) Ei se află într-o poziție exact opusă celei a „picioarelor celui ce aduce vești bune de bine, care vestește pacea” și salvarea și care își ridică glasul în cântec. (Isaia 52: 7, 8) Nici nu ar putea pronumele „ei” să se refere la rangul și baza oamenilor, ci trebuie să se refere la liderii și formatorii opiniei publice și la cei care fac propagandă, pe care ceilalți îi ascultă și îi iau în seamă și pe care îi urmează și îi susțin; și, prin urmare, „ei” trebuie să se refere la cler și la principalii membri ai turmelor lor.
25 „Ziua lui Cristos Isus” este o perioadă de timp în care el separă oile de capre. (Matei 25: 31, 32) Prin urmare, pronumele „ei” trebuie să se refere la clasa caprelor și în special la conducătorii acesteia, adică cei care pretind că sunt de partea lui Dumnezeu și susțin și aplică Cuvântul lui Dumnezeu, pretinzând că au dreptul și numirea divină să facă aceasta, când, de fapt, ei fac exact opusul. Astfel de oameni pretind că sunt în măsură să ofere asigurări sigure celorlalte capre cu privire la ceea ce au de spus Sfintele Scripturi. Celelalte capre acordă atenție serioasă și respectuoasă sfaturilor conducătorilor lor, care pretind că vorbesc cu autoritate. Nu este vorba despre ceea ce spun oamenii de rând, ci despre ceea ce spun cei care își asumă să vorbească ex cathedra. „Ei” sunt cei a căror pace și siguranță sunt amenințate și tulburate și ale căror „susceptibilități religioase au fost șocate” de proclamarea publică a adevărului Cuvântului lui Dumnezeu. Nu există niciun motiv pentru ca cei tulburați să se teamă că martorii lui Iehova sunt pe cale să le provoace vătămări corporale prin intermediul armelor carnale, dar pacea lor este tulburată de adevăr. Ei sunt cei răi care îi opresează și luptă împotriva martorilor lui Iehova, despre care psalmistul spune: „... dușmanii mei de moarte care mă înconjoară. Sunt închiși în grăsimea lor: cu gura lor vorbesc cu mândrie. Acum ne înconjoară în pașii noștri; își ațintesc ochii să ne doboare la pământ. El este ca un leu lacom de prada sa și ca și cum ar fi un tânăr leu care pândește în locuri secrete” [Protestantul „tânăr leu”, care este mort ca Protestant din 1918. „Leul” de aici se referă la toți liderii religioși care persecută pe martorii lui Iehova]. Martorii credincioși ai Domnului se roagă apoi: „Scoală-te, Iehova, confruntă-l, aruncă-l la pământ! Eliberează-mi sufletul de cel rău prin sabia Ta; de oameni, prin mâna Ta, O Iehova, de oamenii lumii, a căror parte este în această viață și al căror pântece îl umpli cu comoara ta; ei sunt mulțumiți cu copii [așa-
