Această pagină nu a fost verificată
362
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
lui Israel și străinul care locuiește printre ei; deoarece tot poporul era în ignoranță. Aceeași regulă se aplica și persoanelor care păcătuiau din ignoranță, indiferent cine. „Să aveți o singură lege pentru cel ce păcătuiește din ignoranță, atât pentru cel născut printre copiii lui Israel, cât și pentru străinul care locuiește printre ei.” Dar păcătoșii cu voia, indiferent cine, erau o ocară pentru Dumnezeu și li se poruncea să fie distruși. -- Numeri 15: 24-31; Ezechiel 14: 7.
32 Nu doar ca descendent al lui Noe, ci acum și ca unul legat de legea lui Dumnezeu față de Israel, care încorpora legământul veșnic privind sfințenia sângelui care susține viața, străinului i se interzicea să mănânce sau să bea sânge, fie prin transfuzie, fie pe cale orală. (Gen. 9: 4; Lev. 17: 10-14) Chiar și atingerea și mâncarea unei carcase moarte care nu a fost ucisă de om pentru hrană necesară îi cerea să treacă printr-o curățire conform legii lui Dumnezeu. (Lev. 17: 15, 16; Numeri 19: 10-12) Curățenia se extindea și la căsătorii. Uniunile impure între oameni, și de asemenea între om și animal, trebuiau să fie urâte și evitate: „De aceea, veți păzi statutele și judecățile mele și nu veți comite niciuna dintre aceste abominații; nici dintre cei din națiunea voastră, nici dintre străinii care locuiesc printre voi.- Lev. 18:6-26.
LIMITĂRI
33 Pe lângă obligațiile de mai sus, străinul din Israel era supus unor limitări sau restricții, dar nu în detrimentul sau opresiunea sa. Clasa „străinului” este menționată în mod repetat în legătură cu săracii, văduvele și orfanii, și cei fără moștenire în țara dată de Dumnezeu. Aceștia sunt asociați cu servitutea, cum ar fi tăierea lemnelor și aducerea apei. Israelienii naturali dețineau toată țara și o transmiteau prin moștenire urmașilor lor naturali; prin urmare, străinul era exclus de la deținerea de pământ. I s-a extins, așadar, dreptul de a culege din câmpurile roditoare; recoltele lăsate erau destinate „săracilor și străinilor.” (Lev. 19: 9,10; Deut. 29: 9-11) De asemenea, străinii puteau fi cumpărați ca slujitori ai israelienilor; iar acești slujitori cumpărați puteau fi moșteniți de urmașii israelieni ai cumpărătorilor; „ei vor fi robii voștri pentru totdeauna: dar peste frații voștri, copiii lui Israel, nu veți stăpâni unii asupra altora cu asprime.” Dacă, totuși, un străin ar deveni bogat și un israelit ar cădea în sărăcie și ar fi obligat să se vândă pe sine ca slujitor străinului bogat, libertatea israelitului putea fi răscumpărată cu bani în orice moment. Dar dacă servitutea sa continua până în anul Jubileului, atunci străinul care deținea
israelitul trebuia să-l lase liber în anul Jubileului, împreună cu copiii săi. -- Levitic 25: 45-54.
34 Prin însăși natura legilor teocratice care guvernau marele preot al Israelului, nu era permis ca străinul sau călătorul să se căsătorească în familia marelui preot. Marele preot era obligat să „își ia de soție o fecioară din poporul său.” (Lev. 21:10-14) În ceea ce privește preoții templului în timpul Regatului, a fost profețit în mod specific că „preoții levitici, fiii lui Țadoc ... vor lua fecioare din sămânța casei lui Israel sau o văduvă care a avut un preot înainte. (Ezech. 44: 15, 22) O limitare similară a fost stabilită în ceea ce privește regatul Teocrației tipice, astfel încât niciun străin nu putea deveni rege al Israelului. În legământul special de fidelitate în care mediatorul Moise i-a adus pe israeliți, Iehova a stabilit regula: „Îl vei pune rege peste tine pe acela pe care ți-l va alege DOMNUL Dumnezeul tău: unul dintre frații tăi să-l pui rege peste tine: nu poți pune un străin peste tine, care nu este fratele tău.” - Deut. 17: 15.
35 Astfel de măsuri privind preoția și regalitatea prefigurează bine că „străinii” cu bunăvoință, care nu sunt născuți din spiritul lui Dumnezeu și, prin urmare, nu sunt israeliți spirituali și nici nu sunt unși pentru „preoția regală” împreună cu Cristos Isus, nu sunt incluși în legământul cu el pentru Regat. Ei nu au promisiuni sau speranțe de a fi „preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și de a domni împreună cu el o mie de ani”. (Exod 19: 6; 1 Petru 2: 9; Revelația 5: 10; 1: 5, 6; 20: 4, 6) Privilegiul lor este acela de a fi subiecți pământești ai regatului ceresc. Din acest motiv, ei nu se împărtășesc din pâinea și vinul de la Cina Memorială pe care Isus a instituit-o pentru cei din legământul Regatului.
SUB GUVERNUL TEOCRATIC ACUM
36 Caracteristicile anterioare ale legii lui Iehova referitoare la străini sau călători, ne asigură o autoritate inspirată, au fost o „umbră a lucrurilor bune care vor veni”. Prin urmare, ele se aplică într-un mod spiritual persoanelor consacrate cu bunăvoință de astăzi, cunoscute și sub numele de „Jonadabi” sau „alte oi” ale Domnului. (Evrei 10: 1; Coloseni 2: 17; Ioan 10: 16) Prin urmare, există o obligație asupra israeliților spirituali din organizația teocratică a lui Iehova astăzi de a recunoaște dreptul acestei clase de „străini” și de a se asigura că acest drept este respectat și menținut prin impunerea lui. Faptele arată că în anul 1918, Iehova, așa cum este reprezentat de Mesagerul legământului, Cristos Isus, a venit la templu pentru a judeca
