Această pagină nu a fost verificată
1 Decembrie, 1944
Turnul de Veghe
359
pe nume Ebed-melech. El, fiind un eunuc, ocupa o poziție importantă în gospodăria regelui și avea acces ușor la rege. Acest străin brunet și-a dovedit teama de Iehova Dumnezeu și dragostea pentru slujitorii fideli ai organizației teocratice a lui Iehova. Când dușmanii profetului Ieremia l-au închis într-o temniță noroioasă în pământ, Ebed-Melec s-a adresat regelui Zedechia în beneficiul lui Ieremia și i s-a dat permisiunea de a-l scoate pe Ieremia afară. După aceea, Ieremia a rămas în curtea închisorii până când orașul Ierusalim a căzut în mâinile armatelor Babilonului. (Ieremia 38: 1-13) Ca recunoaștere a acestei fapte loiale și curajoase a închinătorului etiopian lui Dumnezeu, Iehova i-a trimis acest mesaj prin intermediul lui Ieremia, care era întemnițat: „Iată, voi aduce cuvintele mele împotriva acestei cetăți spre rău, nu spre bine; și se vor împlini în ziua aceea înaintea ta. Dar te voi salva în ziua aceea, zice DOMNUL; și nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi. Căci te voi salva negreșit și nu vei cădea de sabie, ci viața ta îți va fi pradă, pentru că ți-ai pus încrederea în mine, zice DOMNUL [Iehova].” -- Ieremia 39: 15-18
18 Clasa „străinilor” de astăzi citește această promisiune făcută lui Ebed-Melec în numele lui Dumnezeu. Ei pot recunoaște în ea o promisiune scrisă sub inspirație pentru beneficiul lor, datorită serviciilor similare pe care le aduc rămășiței fidele a martorilor lui Iehova prefigurate de Ieremia. Având în vedere apropierea rapidă a răzbunării lui Dumnezeu de la Armaghedon, care va aduce distrugerea contrapărții Ierusalimului, „Creștinătatea” modernă, și a întregii religii organizate, această promisiune este o mare mângâiere pentru acești „străini” cu bunăvoință. Ei sunt clasa „oilor” despre care Isus, Regele, a spus că „îl va vizita în timp ce este în închisoare”, făcând același lucru ca și cei închiși dintre frații săi spirituali. El îi va proteja de distrugere și îi va invita la binecuvântări pământești sub Regat. - Matei 25: 34-40.
19 Au existat călători sau străini nu doar printre evreii din Palestina, ci și printre evreii care nu s-au întors în patria lor. Când mezii și perșii au preluat imperiul babilonian, mulți evrei nu au părăsit țara captivității lor. Acolo își aveau dușmanii, printre care și Haman agaghitul sau amalecitul. Din invidie față de credinciosul evreu Mardoheu, Haman a depus o acuzație de sedițiune împotriva tuturor evreilor din întregul imperiu persan și s-a obținut un decret de la Ahașveroș, regele Persiei, pentru exterminarea lor. Prin acțiunea riscantă a Esterei, regina evreică a regelui, susținută de rugăciunile și postul fraților ei evrei, regele a decretat
că evreii erau autorizați să riposteze atunci când dușmanii evreilor căutau să execute decretul lui Haman.
20 Înainte de ziua execuției, conspirația josnică a lui Haman împotriva intereselor imperiului a fost demascată de Estera, iar el a fost spânzurat pe spânzurătoarea pe care o pregătise pentru Mardoheu. Apoi, în ziua execuției, cei zece fii ai lui Haman au fost prinși și atârnați pe ea. Mai mult, evreii, apărându-și viața și luptând împotriva atacatorilor lor, i-au învins și au obținut o mare victorie. Datorită favorii evidente a lui Iehova Dumnezeu față de poporul său afectat, în fața tuturor popoarelor, mulți dintre ne-evrei au învățat să se teamă de el și să aibă credință în el și s-au îndreptat spre închinarea sa. După cum este scris: „Și mulți dintre oamenii țării au devenit evrei, căci frica de evrei a căzut peste ei”. Și când a venit ziua urâtă, decretată prin Haman pentru anihilarea poporului lui Iehova, „nimeni nu le-a putut sta împotrivă, căci frica de ei a căzut peste toate popoarele”. (Estera 8: 17; 9: 2) Ne-evreii care, de frica lui Iehova, deveniseră tovarăși călători alături de poporul său au avut parte de protecția sa și de victoria sa împotriva dușmanilor însetați de sânge ai poporului său.
21 Când Cristos Isus și-a început serviciul pe pământ în anul 29 d.Cr., existau mulți străini sau călători atașați de evrei în întreaga lume. Până atunci, ei ajunseseră să fie numiți cu numele grecesc „prozelit” (proselytos). (Faptele Apostolilor 2: 10; 6: 5; 13: 42-48) Ei au fost foarte asupriți și li s-au refuzat drepturile de către liderii religioși evrei, precum și disprețuiți și discriminați de către păgânii neevrei, a căror religie acești prozeliți o abandonaseră. Prin mijloace nescripturale, egoiste, religioșii evrei au încercat să facă convertiți din națiunile de Neamuri, doar pentru a-i face religioși corupți ca ei înșiși. Isus a expus fără teamă acest lucru, spunând: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci cutreierați marea și uscatul ca să faceți un singur prozelit; și când a ajuns așa, îl faceți de două ori mai bun fiu al Gheenei decât voi înșivă.” (Matei 23: 15, Am. Stan. Ver., notă marginală) Aceasta pare să spună că, la păcatele pe care convertitul le avea înainte de a deveni prozelit, scribii și fariseii care se ocupau cu prozelitismul adăugau la păcatul religios și ipocrizie, pe care le învățau acestor prozeliți.. Isus și-a avertizat ucenicii împotriva aluatului ipocriziei fariseilor, din cauza căruia erau fii ai Gheenei sau fii ai distrugerii veșnice. Prin prozelitismul lor, scribii și fariseii nu l-au făcut pe cel convertit un copil al salvării, ci un subiect pentru distrugere, și de două ori mai mult decât ei înșiși. Cât de greu vor scăpa amândoi de Gheenă! -- Matei 23: 33.
