Pagină:Earths-destiny-after-this-worlds-end-1949.pdf/11: Diferență între versiuni

înălțați din omenire, aduși la perfecțtiune care se rezistă seducţiilor lui Satan arată că sunt poporul pământesc al lui Dumnezeu, „sfinţii” săi sau cei sfinți. Poziționarea lor pe teren în sprijinul suveranității Sale de drept și în opoziția neclintită față de atacul final al Satan îi face să fie comparați cu o tabără. „Cetatea cea iubită” în sprijinul căreia se adună ei este noul Ierusalim. Este Ierusalimul ceresc alcătuit din membrii trupului de urmaşi ai lui Cristos, uniţi acum cu Capul lor, Regele regilor. Este organizaţia capitală a lui Dumnezeu peste întreg universul şi a controlat pământul timp de o mie de ani. Asaltul asupra ei nu înseamnă că Satan Diavolul va invada cerurile înalte. Nu; căci atunci când Cristos de curând întronat l-a aruncat din cer jos pe pământ, aceasta a făcut imposibil ca Satan şi îngerii lui să se mai întoarcă vreodată acolo: „nici nu s-a mai găsit locul lor în ceruri.” (Rev. 12:7,8). Prin urmare, asaltul împotriva „cetăţii iubite” înseamnă de fapt o mişcare rebelă împotriva principalilor reprezentanţi de pe pământ al invizibilului regat cereşti, anume împotriva „prinţilor de pe întreg pământul” ai lui Cristos. Ce dezvăluie aceasta? Iată ce, că atunci testul final al integrității față de Dumnezeu îi va atinge pe toți oamenii de pe pământ, chiar și pe „prinți”. Toți cei care doresc să obțină aprobarea marelui Judecător și apoi să se dovedească vrednici de darul vieții eterne în lumea nouă trebuie să dea dovadă de un devotament neclintit.}}