216 - Mângâierea noastră
Versiunea din 3 noiembrie 2020 06:26, autor: AdrianBN (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: 1. Făr’ de Tine, mângâietor, viaţa-i chin, moarte,<br> De n-ar afla a noastre răni ale Tale îndurări!<br> <br> 2. Tu vindeci inimi zdrobite ca ramura frântă,<br> Din car...)
1. Făr’ de Tine, mângâietor, viaţa-i chin, moarte,
De n-ar afla a noastre răni ale Tale îndurări!
2. Tu vindeci inimi zdrobite ca ramura frântă,
Din care miros plăcut şi dulce, scump se scurge.
3. Această viaţă noi nu am putea suporta,
De braţul Tău, prin mari furtuni, nu ne-ar încuraja.
4. În jale vedem lumină, ca steaua în noapte,
Care nici când nu s-ar vedea, de ar fi tot soare.