Pagină:Drama-of-vindication-part-IV-1939.djvu/11

De la Ro JW United
Versiunea din 16 octombrie 2021 13:50, autor: Asz (Discuție | contribuții)
Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


15 Martie
TURNUL DE VEGHE
91


Isus este marele Mareșal, care conduce oastea lui Iehova împotriva organizației lui Satan și că profeția se aplică în mod specific „rămășiței” și că rămășița este responsabilă față de marele Profet și trebuie să se supună sau să sufere distrugere și că profeția nu își are aplicația primară după bătălia de la Armaghedon. Rămășița, ilustrată aici de Iosua, a aflat pentru prima dată că ei trebuie să fie în întregime și complet ascultători de Cristos în tot înainte de bătălia de la Armaghedon.
37 Iosua l-a recunoscut imediat pe Iehova, reprezentat acolo, de bărbatul înarmat, și a făcut asta căzând cu fața la pământ și cerând instrucțiuni. La fel, martorii lui Iehova, rămășița, umând înțelegerea corectă a marelui profet al lui Iehova menționat mai sus, s-au bucurat să afle că Dumnezeu l-a uns pe Cristos Isus pentru a da porunca și că martorii lui Iehova trebuie să-i fie ascultători pe deplin.
38 Iosua a stat în fața reprezentantului principal al Celui Preaînalt; și ca să i se poată da să înțeleagă relația sa corectă cu marele profet și reprezentant al lui Iehova, Domnul a vorbit: „Și căpitanul oștirii Domnului i-a spus lui Iosua:„ Scoate-ți încâlțămintea de pe picioare; pentru locul pe care stai este sfânt. Și Iosua a făcut așa. "- Ios. 5:15.
39 Locul în care stătea Iosua, datorită prezenței Logosului, era ca sanctuarul templului, unde preoții Domnului nu purtau încălțăminte. Moise primise o poruncă similară la tufișul care ardea să-și scoată pantofii. (Ex. 3: 1-6) În ordinele date cu privire la îmbrăcămintea pe care trebuia să o poarte marele preot și, de asemenea, pe care ceilalți preoți trebuiau să o poarte la tabernacol și la templu, nu există nici un ordin pentru a făce sandale sau pantofi pentru ei, arătând astfel că erau în picioarele goale. Se pare că cei ce sunt în prezența Domnului ar trebui să fie fără pantofi sau sandale. Serafimii care asistau pe Domnul la templu și-au acoperit picioarele cu aripile lor. (Isaia 6: 2) Prin urmare, îndepărtarea încălțămintei de către Iosua pare a fi un semn al umilirii de sine și al disponibilității de a asculta complet de Dumnezeul Atotputernic și de Cristos Regele. Cu siguranță, pământul de acolo era la fel cu cel din alte părți ale pământului, dar datorită prezenței Domnului, locul era sfânt și tot ce rămâne și trăiește pe el trebuie să fie în întregime și complet devotat lui Dumnezeu.
40 Auzind porunca, Iosua s-a supus repede; precum este scris: „Și Iosua a făcut așa”. Cei devotați lui Iehova sunt nerăbdători să cunoască și să facă voia Sa. În împlinirea acestei părți a ilustrației, poporul uns al lui Dumnezeu învățase dar recent că nu mai trebuie să onoreze oameni, să-i înalțe și
să-i laude ca lideri, fie morți, fie în viață, și că, prin urmare, ei trebuie să procedeze la curățare, eliminând sistemul „bătrânului electiv” și alte mijloace de închinare la om. Ei nu se mai privesc acum pe aceștia ca profesori și lideri ai lor. Ei încep să aibă aprecierea corectă a cuvintelor Domnului, că toți cei care se înalță pe ei înșiși vor fi umiliți și că este privilegiul și datoria lor să dea toată onoarea și lauda lui Iehova Dumnezeu și lui Cristos Regele. Exact corespunzător acestui luicru Turnul de veghe a publicat articolele despre „Sanctuarul Său”, care articole, apărute în iunie și iulie 1933, aduceau dovada că Domnul își curățase clasa sanctuarului Său de pe pământ din octombrie 1932.
41 Modul remarcabil în care faptele fizice se potrivesc cu profeția și publicarea acestor fapte în Turnul de veghe este o dovadă concludentă că Domnul își direcționează poporul și că aceste profeții au fost scrise mai înainte pentru confortul și speranța lor. Dacă ar fi posibil ca omul să presupună că astfel de lucruri, în momentul publicării, erau în împlinirea profeției, ar fi fost îndrăzneț să spunem acest lucru; dar așa ceva este o imposibilitate. La câțiva ani de la realizarea evenimentelor care constituie împlinirea, profeția devine clară, demonstrând astfel că omul nu a avut nimic de-a face nici cu ilustrația, nici cu realizarea evenimentelor în împlinire. Oricine este preocupat în mod corespunzător de Cuvântul revelat al lui Dumnezeu se va bucura să afle că cei unși sunt călăuziți de mâna lui Iehova. Ionadabii, văzând acum acest lucru, știu și apreciază că rămășița este poporul ales al lui Dumnezeu de pe pământ ca martori ai Săi și că atacul continu asupra acestor martori de către ierarhia romano-catolică și aliații se datorează faptului că sunt credincioși lui Dumnezeu și regatului Său. Ionadabii văd cu ușurință că religia este o cursă și o excrocherie și că cei care urmează învățători religioși sunt înșelați deplorabil și sunt conduși în capcana lui Satan. Prin urmare, revelația și publicarea acestor profeții constituie acum un mare ajutor și confort pentru Ionadabi, precum și pentru rămășiță. Ierarhia romano-catolică și aliații lor din guvernul totalitar s-au înălțat și continuă să se înalțe și pretind ceea ce aparține Domnului singur. Ionadabii văd că acei religioși nu ar putea fi reprezentanții lui Dumnezeu și ai lui Cristos, ci sunt dușmanii principali ai lui Dumnezeu și ai regatului Său și, prin urmare, ei persecută poporul credincios al lui Dumnezeu. Aceste adevăruri dezvăluite acum ar trebui să slujească și slujește pentru a da putere oamenilor cu bunăvoință și, prin urmare, ei se apucă cu sârguință de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și, concentrându-se la studiul acestuia, ei sunt încântați să meargă mai departe în a face voia lui Dumnezeu. Ei văd acum că trebuie să „caute dreptatea” și „să caute blândețea”, și, în timp ce fac acest lucru, ei învață voința lui Dumnezeu cu privire la ei și se grăbesc să asculte. La fel ca rămășița, ei învață că salvarea nu este în puterea oamenilor sau a vreunei organizații a religioniștilor care se numesc ei înșiși „biserica”. Ei învață că sistemul romano-catolic constituie o mare cursă a Diavolului pentru a îndepărta oamenii de Dumnezeu. Ei apreciază, după cum a spus Domnul, „salvarea aparține lui Iehova”. (Ps. 3: 8, A.R.V.) Singura cale spre viață este să-l cunoști pe Iehova și pe Cristos Isus și să te supui. -Ioan 17: 3.