Această pagină nu a fost verificată
180
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
scrierea de pe perete. (Dan. 5:5, 25-28; Luca 19:22) Asemenea visului madianitului, curajul neclintit al creștinilor este un semn dublu: distrugere pentru inamic și eliberare pentru slujitorul evlavios. „Niciodată să nu clipești în fața oponenților tăi, căci curajul tău va fi un semn sigur pentru ei al distrugerii care vine, dar pentru tine va fi un semn, de la Dumnezeu însuși, al eliberării tale.” — Filip. 1: 28, An Amer. Trans.
STRATEGIA ȘI ATACUL
5 Sus! Ridicați-vă! Pregătiți-vă pentru luptă! Ghedeon se întoarce din recunoașterea sa nocturnă și își trezește mica ceată la zelul de luptă. Își împarte forța în trei companii de câte o sută fiecare și le desfășoară în întunericul nopții pentru acțiune. De pe înălțimile Muntelui Gilboa se coboară, o linie tăcută de figuri care în cele din urmă înconjoară tabăra adormită a madianiților, care se întinde în valea Izreel, la poalele dealului Moreh, la nord. Bine înarmați, acești trei sute? Nu, nu din punct de vedere militar; ar stârni râsete disprețuitoare și ridiculizare din partea militarilor mândri. Fiecare avea o trâmbiță, un ulcior și o torță în ulcior. Fiecare cunoștea instrucțiunile, avea locul său desemnat în linia subțire care se întindea în jurul taberei și se uita la locația lui Ghedeon pentru semnal. La semnalul dat, fiecare a suflat cu putere în trâmbiță, și-a spart ulciorul, a ținut în sus tăciunele astfel descoperit și a strigat: „Sabia lui Iehova și a lui Ghedeon!” — Judecători 7: 1, 15-20, Am. Stan. Vers.
6 O scenă de cea mai sălbatică confuzie și teroare s-a dezlănțuit în armata madianită. Liniștea nopții spulberată de sunetele a trei sute de trâmbițe, tăcerea ei spartă de strigătele a trei sute de gâtleje, întunericul ei străpuns de flăcările stranii ale trei sute de torțe și, pe lângă aceasta, furia înspăimântată a vitelor madianite, teroarea descurajantă a invadatorilor este de înțeles. Strigătele și exploziile s-au rostogolit prin tabără, lovind coastele muntelui Moreh, doar pentru a ricoșa peste scena confuză și a se izbi de stâncile muntelui Gilboa, iar pe măsură ce zgomotul a fost amplificat și ecourile au răspuns, părea că până și dealurile s-au trezit și au preluat strigătul împotriva Madianului. Ecourile reverberante s-au îndreptat spre inamic, iar în timp ce aceștia ieșeau din corturi împiedicându-se, ochii adormiți s-au mărit de frică la vederea flăcărilor săltărețe care scoteau în evidență forme umbroase și alimentau imaginații superstițioase. Crezând că trâmbițele erau ale unei armate numeroase care le pătrunsese în tabără, madianiții au presupus că dușmanii lor erau printre ei și și-au îndreptat săbiile împotriva fiecărui bărbat pe care l-au întâlnit, împotriva propriului număr. Erau confuzi și agitați, se repezeau
nebunește adăugând la zgomotul general prin strigătele lor, până când au reușit să-și îndrepte fuga fără țintă și să zboare spre vadurile Iordanului și spre țara lor. Războiul nervilor le zdruncinase controlul și s-au năpustit unii asupra altora înainte de a o lua în cele din urmă la fugă. Frica molipsitoare s-a răspândit ca o ciumă, iar teroarea a dat aripi dezordinii. (Deuteronom 20:8) Nicio strategie nu a fost vreodată mai bine pusă la punct, mai bine executată sau mai complet reușită. Judecători 7: 20-22 spune:
7 „Cele trei companii au suflat din trâmbițe și au spart ulcioarele, ținând torțele în mâna stângă și trâmbițele în mâna dreaptă ca să sufle cu ele; și au strigat: „Sabia lui Iehova și a lui Ghedeon!” Și au stat fiecare la locul lui în jurul taberei; și toată armata a fugit; și au strigat și i-au pus pe fugă. Și ei au suflat din cele trei sute de trâmbițe, iar Iehova a făcut ca sabia fiecărui om să se întoarcă împotriva semenului său și împotriva întregii tabere; și tabăra a fugit.” - Am. Stan. Ver.
