Această pagină nu a fost verificată
192
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
din care fumul se ridică în veci și pentru totdeauna înseamnă că un astfel de închinător fals va fi aruncat în lacul simbolic unde se află acest foc și pucioasă simbolice. Cu alte cuvinte, a fi aruncat în moartea a doua. Este o moarte pentru vecii vecilor, deoarece focul și pucioasa simbolice nu se sting niciodată pentru cei aruncați în ele.
Cei aruncați în acest lac simbolic nu rămân în viață, ci mor pentru totdeauna, fără speranță de înviere. Revelația 19: 20 nu spune că fiara și profetul fals au rămas în viață DUPĂ ce au fost aruncați „în lacul de foc care arde cu pucioasă”. În cazul Gheenei, groapa de gunoi din afara Ierusalimului unde erau arse deșeurile cetății, trupurile animalelor MOARTE erau aruncate acolo pentru a fi consumate și anihilate, dar în cazul fiarei și al profetului fals, aceștia sunt aruncați în lacul simbolic de foc și pucioasă în timp ce sunt încă în viață sau își desfășoară activitatea. Cristos brusc și abrupt, pune capăt existenței lor.
Da, credem că nu ai chinui nici măcar o clipă o fiară necuvântătoare. Așadar, cum ar chinui Dumnezeu creaturile făcute după chipul și asemănarea sa și cum le-ar chinui atât de diabolic pentru totdeauna, când Fiul său, Isus Cristos, spune: „Nu sunteți voi cu mult mai valoroși decât ele?” - Matei 6: 26, Am. Stan. Ver.
Așadar, domnule -------------, nu încerca să respingi adevărurile literale ale Bibliei cu afirmații simbolice pe care clerul Creștinătății le-a denaturat. Nu încerc să faci Biblia să se contrazică procedând astfel. Rămâne acum să infirmi toate afirmațiile literale ale Bibliei pe care vi le-am prezentat în cărțile noastre biblice și care dovedesc că sufletul uman nu este nemuritor, ci moare și, prin urmare, nu poate fi chinuit pentru totdeauna după dizolvarea corpului nostru uman.
Cu sinceritate, în interesul adevărului,
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
„LASAȚI MORȚII SĂ-ȘI ÎNGROAPĂ MORȚII”
21 Noiembrie, 1949
Dragă Soră:
Răspunzând la scrisoarea ta din data de 6:
Profesia funerară în Creștinătate poate fi, cum spui, o „escrocherie”, dar este practic obligatorie prin lege
în această țară și în multe alte țări. Pe vremea lui Isus, în Orient, morții erau îngropați aproape imediat. Și acesta este cazul multor țări tropicale de astăzi, unde nu există facilități pentru îmbălsămarea morților sau oamenii săraci nu au mijloacele necesare pentru aceasta. Dar în această țară, înainte ca o persoană decedată să poată fi îngropată, trebuie obținut un certificat medical care să ateste moartea persoanei și trebuie să se efectueze o investigație cu privire la cauzele morții sale. De asemenea, se lasă să treacă un timp pentru a ne asigura că este într-adevăr mort. Astfel, înmormântările grăbite pentru a acoperi o crimă comisă asupra morților sunt prevenite. Așadar, în această țară nu putem elimina complet înmormântările. Dar dacă vreun creștin nu dorește să participe, poate alege singur.
Cuvintele lui Isus: „Urmează-mă și lasă morții să-și îngroape morții” nu militează împotriva participării cuiva la o înmormântare. Bărbatul căruia i se adresează aici îi spusese lui Isus: „Doamne, lasă-mă mai întâi să mă duc să-mi îngrop tatăl.” (Matei 8: 21, 22) Aceasta nu înseamnă că tatăl bărbatului era deja mort, căci dacă tatăl său ar fi fost mort în acel moment, bărbatul ar fi fost acolo la sicriu și nu l-ar fi ascultat pe Isus. Dar omul voia să spună că tatăl său era bătrân și mai devreme sau mai târziu avea să moară; așa că omul dorea să amâne a urma pe Isus până după ce avea să aibă grijă de tatăl său până la moarte și să primească binecuvântarea de pe patul de moarte al tatălui său, îndeplinind apoi dorința tatălui său de a-l avea pe fiul său lângă el la patul de moarte, închizându-i ochii cu evlavie după ce moartea intervenea. Acest lucru ar fi amânat pe termene nedefinit urmarea lui Isus de către bărbat și, prin urmare, Isus i-a spus să-i lăsăm pe morți să-și îngroape morții. Rudele bărbatului evident nu-l urmau pe Isus pe calea vieții și, prin urmare, erau moarte spiritual și puteau fi lăsate să-l îngroape pe tatăl bărbatului când acesta va muri. Însă când creștinii consacrați de astăzi, care sunt pe calea vieții și scapă de condamnarea lumii, au un deces în familie și au o înmormântare, putem spune pe bună dreptate că este vorba de un caz în care „morții” (spiritual) își îngroapă morții? Nu. Bărbatul voia să meargă acasă să-și îngroape tatăl și nu să dea mărturie printr-o predică funerară. Însă creștinii consacrați aranjează o mărturie despre adevăr la înmormântare. Aceasta înseamnă să profităm de o oportunitate.
Cu sinceritate, al vostru în mărturisirea despre Regat,
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
EXPERIENȚE DIN TEREN
PREDICÂND LA BORDUL UNEI NAVE
„Pe 11 decembrie 1947, am plecat din Danemarca cu o navă daneză. Ne îndreptam spre Watch Tower Bible School of Gilead, situată în statul New York. Speram să organizăm o întrunire publică în timp ce ne aflam pe navă și l-am găsit pe căpitan foarte prietenos. Pe 19 decembrie, am avut privilegiul de a sta în fața auditoriului și de a le vorbi pe tema «Săbii bătute în fiare de plug». Nava se legăna puternic, dar, în ciuda acestui fapt, auditoriul a rămas pe tot parcursul întrunirii, iar după discurs am avut un studiu cu unul dintre pasageri. Mai bine de un an mai târziu, în ianuarie 1949, ne întorceam în Danemarca cu o navă suedeză și, întrucât avusesem rezultate bune în drumul nostru spre America în 1947 cu întrunirile publice de la bordul navei, am dorit să le depunem încă o dată o
mărturie pasagerilor spre onoarea numelui lui Iehova. Căpitanul nu era sigur că pasagerii erau interesați să asculte o cuvântare biblică, dar am insistat asupra punctului de vedere opus și, în cele din urmă, și-a dat permisiunea ca discursul să fie ținut pe navă. De data aceasta, subiectul a fost „De la sărăcie la belșug”. În 1947, am avut 23 de persoane prezente, iar de data aceasta am avut 17 din 26 de pasageri vorbitori de limbă daneză. După discurs și în restul călătoriei, am avut o ocazie minunată de a explica oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu. Ne-am făcut mulți prieteni. Acum ne-am întors în Danemarca, unde, cel mai probabil, va trebui să merg la închisoare timp de un an și jumătate pentru că am refuzat să fac serviciul militar iar în loc să predic evanghelia. Fie în închisoare, fie pe sânul Atlanticului, putem încă să-i cântăm laudele lui Iehova și aceasta o voi face „tot și mai mult””.
