Această pagină nu a fost verificată
TURNUL DE VEGHE
ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA
Vol. LXV
1 Decembrie, 1944
Nr.23
DREPTUL STRĂINULUI MENȚINUT
"Lăudați-L pe Iehova. Laudă pe Iehova, sufetul meu. Iehova îi păstrează pe locuitorii străini; el îl sprijină pe orfanul de tată și pe văduvă; dar calea celor răi este întoarsă invers." - Psalmii 146:1,9, Am.Stan.Ver.
1 IEHOVA iubește străinul. Adică, el iubește persoana cu bunăvoință care se îndepărtează de religie și trăiește în pace cu „națiunea sfântă” a lui Dumnezeu. El poruncește rămășiței „națiunii sale sfinte” care este încă pe pământ să arate considerația cuvenită față de acești „rezidenți temporari” străini, deoarece rămășița însăși este „străini și cetățeni stăini” în această lume și suferă din cauza opresiunii acestui Egipt simbolic. (Deutronom 10: 17-19) Această poruncă a dat-o mai întâi națiunii sale alese din vechime, israeliților, prin gura lui Moise. Aceasta s-a întâmplat cu doar două luni înainte ca El să-i aducă cu picioarele uscate peste albia râului Iordan și în țara promisă a Canaanului și să-și instaureze acolo guvernul teocratic peste ei. Israeliții, deja aflați în legământul legii cu El, așa cum le-a fost confirmat la Muntele Sinai, au intrat într-un legământ special de credință cu Iehova pentru a îndeplini porunca de mai sus referitoare la rezidentul temporar.
2 Într-un articol anterior, intitulat 'Străinul și Dreptul Său', aceste coloane au prezentat cum a fost format un grup de rezidenți temporari sau străini care adorau pe Iehova Dumnezeul printre israeliții naturali și cum a fost augmentat din când în când înainte de a intra în Țara Canaan. Creșterea în rândurile acestor 'străini' cu bunăvoință nu s-a oprit odată cu intrarea lor în Țara Promisă. Chiar înainte ca israeliții să traverseze Iordanul prin miracolul impresionant al lui Iehova Dumnezeu, faima lui Iehova îi preceda, iar în Canaan erau cei care simțeau o frică sănătoasă față de el și doreau să se alăture poporului său în adorarea lui. Printre aceștia se afla Rahav, prostituata din Ierihon. În scurt timp, ea a primit vizita a doi spioni din rândul israeliților de peste Iordan, i-a ascuns și apoi i-a ajutat să scape în siguranță. Astfel, ea și-a arătat credința în Dumnezeu într-un mod practic, ajutând organizația sa teocratică tipică. Ea le-a spus în privat spionilor: 'Știu că Iehova v-a dat țara și că frica de voi a căzut asupra noastră,...
căci Iehova, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu în cerurile de sus și pe pământul de jos. Acum, vă rog, jurați-mi pe Iehova, deoarece eu am acționat cu bunătate față de voi, că și voi veți acționa cu bunătate față de casa tatălui meu și îmi veți da un semn adevărat; și... să ne salvați viețile de la moarte.'” – Iosua 2: 9-13, Am. Stan. Ver.
3 De ce n-ar iubi Iehova Dumnezeu pe o femeie curajoasă cu credință precum Rahav? Datorită faptelor ei de credință și grijii pentru bunăstarea poporului Său, precum și cooperării ei cu aceștia împotriva devotaților religiei, Rahav și cei din familia ei care s-au alăturat ei în casă aveau dreptul la salvare de la distrugerea Ierihonului și la o relație favorabilă cu israeliții. Acest drept a fost menținut de israeliți, cu aprobarea lui Iehova. În acest sens este scris: "Dar Rahav, prostituata, și casa tatălui ei, și tot ce avea, Iosua i-a lăsat în viață ; și ea a locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de astăzi, pentru că a ascuns mesagerii pe care Iosua i-a trimis să spioneze Ierihonul." (Iosua 6: 25, Am. Stan. Ver.; Evrei 11 :31; Iacov 2: 25) Lui Ravav însăși i s-a acordat mai mult decât dreptul străinului sau al rezidentului temporar. Prin providența lui Dumnezeu, ea a fost luată de soție de Salmon, un bărbat din tribul lui Iuda, și a devenit o strămoașă a regelui David și, prin urmare, a „omului Cristos Isus”. – Matei 1: 5.
4 Alții care au fost cruțați de executarea blestemului distrugerii asupra adoratorilor demonilor din Canaan au fost locuitorii hiviti ai cetății Gabaon, cunoscuți sub numele de gabaoniți. Aceștia au acționat din frica față de Iehova Dumnezeu și au făcut primii pași pentru a încheia un tratat cu poporul său, deși aceasta însemna pierderea independenței lor. În loc să lupte împotriva organizației teocratice a lui Iehova a poporului său tipic, gabaoniții au urmat o cale similară cu cea recomandată de Isus în Luca 14: 31-33. Ei și-au sacrificat libertatea personală egoistă și s-au supus organizației teocratice și reglementărilor acesteia. „Și Iosua a făcut pace cu
355
