Vizualizare sursă pentru „Pagină:A-memorial-of-integrity-1947.pdf/10”

<noinclude><pagequality level="1" user="Asz" /></noinclude>{{raw:data:ai|3|58|TURNUL DE VEGHE|BROOKLYN, N.Y.}}

{{raw:data:c|
{{raw:data:p|c|Pavel scrie: „Noi nu ne luptăm împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva principatelor, împotriva puterilor, împotriva conducătorilor întunericului acestei lumi, împotriva răutății spirituale din locurile înalte. De aceea, luați armura completă de la Dumnezeu.”- Efeseni 6:12,13.}}
{{raw:data:p|34|34-35|În mod evident, atunci, la instituirea comemorării, Isus a folosit în mod deliberat expresiile „Acesta este trupul meu” și „acesta este sângele meu”. El a făcut acest lucru pentru că nu se referea la organismul său propriu-zis de atunci, de carne și sânge, ci se referea la un „corp” mai mare, biserica lui Dumnezeu, al cărui corp-biserică Isus Cristos este Cap sau membru capitală. De asemenea, el se referea la moartea pe care avea să o sufere acel trup, adică la felul morții lui Cristos. Unii cititori vor resimți o revoltă față de această explicație a spuselor comemorative ale lui Isus. Ei vor spune că întregul context din jurul spuselor lui Isus se referă la propriul său corp uman pe care Maria l-a uns și pe care discipolii lui l-au dat jos de pe lemn. Dar pentru că lucrurile din context se aplică trupului omenesc al lui Isus, aceasta nu dovedește că acele cuvinte comemorative ale lui Isus despre „trupul meu” se refereau la propriul său organism de carne. 
Nici pentru că Isus a spus despre vin: „Acesta este sângele meu”, nu cere în mod necesar ca celelalte cuvinte, „trupul meu”, să însemne trupul său.}}
{{raw:data:p|35|34-35|Expresia „trup” nu trebuie înțeleasă întotdeauna ca referindu-se la „carne”, ca și cum „trup” și „carne” ar fi întotdeauna sinonime. Drept dovadă, haideți să vedem cuvintele lui Pavel din Coloseni 1:23, 24: ”Eu, Pavel, am fost făcut un slujitor; care acum mă bucur în suferințele mele pentru voi și suport în CORPUL meu suferințele lui Cristos de dragul TRUPULUI său, care este biserica.” Deși Pavel vorbește despre propriul său trup, totuși  trupul pe care îl menționează în continuare nu este trupul fizic al lui Isus de pe pământ, ci este biserica lui Isus. Observați în context, chiar înainte de aceasta, că Pavel face într-adevăr referire la trupul omenesc al lui Isus pe pământ, spunând, în versetele 21, 22: „Și voi... el va reconciliat in corpul său de carne prin moarte, ca să vă prezinte înaintea sa sfinți, fără defect și liberi de orice acuzație”. Dar chiar înainte de aceasta, în versetul 18, Pavel vorbește despre trupul lui Isus Cristos într-o altă manieră, spunând: „Iar el este capul corpului, al bisericii”. (Col. 1:18, 21, 22) Apoi, mai târziu, în aceeași epistolă, în Coloseni 2:19 și 3:15, el vorbește despre acest corp al lui Cristos care este biserica. Observaţi, de asemenea, mențiunea lui Pavel despre acest „trup al lui Cristos”, biserica, în Efeseni 1:23; 2:16; 4:4, 12, 16; și 5: 23, 30.}}
{{raw:data:p|36|Prin urmare, deoarece contextul din jurul cuvintelor lui Isus la comemorare desemnează organismul fizic al lui Isus, acest lucru nu impune în mod absolut ca expresia lui, „trupul meu”, să însemne același lucru,}}
{{raw:data:m|5|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}}
{{raw:data:q|34-35|(a) Atunci, pe scurt, la ce s-au referit cuvintele comemorative ale lui Isus despre pâine și vin? (b) Ce le răspundem celor care obiectează, din pricina contextului, referitor la cuvintele lui Isus?}}
{{raw:data:q|36|De ce, în ciuda contextului cuvintelor comemorative ale lui Isus, spunem că expresia lui „trupul meu” nu înseamnă organismul său de carne?}}
|{{raw:data:p|c|organismul lui de carne și sânge. Faptul că facem această declarație neobișnuită nu se bazează pe propriul nostru raționament sau pe vreo gândire excentrică, ci se datorează faptului că apostolul inspirat Pavel, care nu a vorbit despre carne și sânge, face acest lucru clar în scrierile sale.}}
{{raw:data:p|37|Prima epistolă a lui Pavel către Corinteni a fost scrisă înainte de evangheliile lui Marcu, Luca și Ioan și, prin urmare, a putut clarifica dinainte cuvintele lui Isus care apar în acele evanghelii. În epistola menționată, Pavel se referă la cina Domnului astfel: „Când, prin urmare, vă întruniți toți împreună, nu este posibil să mâncați cina Domnului: .... Căci am primit de la Domnul ceea ce v-am și transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care urma să fie trădat, a luat o pâine și, după ce a adus mulțumiri, a frânt-o și a zis: „Aceasta este trupul meu, care este pentru voi: faceți aceasta în amintirea mea”. La fel a făcut și cu paharul, după cină (deci nu primul pahar, care a fost băut înainte de masa de paști), zicând: „Paharul acesta este noul legământ în sângele meu: faceți aceasta, ori de câte ori îl veți bea. Fiindcă ori de câte ori mâncați această pâine și beți acest pahar, voi proclamați (un singur lucru, și anume) moartea Domnului până va veni el.” (1 Cor. 11:20-26, ''Versiunea Americană Standard'') Dar înainte de a descrie astfel cina Domnului sau comemorarea, apostolul Pavel a explicat semnificația pâinii nedospite și a vinului roșu.}}
{{raw:data:p|38|În capitolul următor, capitolul zece, apostolul a explicat că pâinea comemorări însemna biserica și că paharul de vin însemna tipul de moarte pe care l-a suferit Domnul Isus pentru a justifica numele și Regatul lui Dumnezeu. Cuvintele explicative ale lui Pavel sunt: „De aceea, iubiții mei, fugiți de idolatrie. Vorbesc ca unor înțelepți; judecați voi ceea ce spun. Paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm, nu este oare o comuniune cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem, nu este o comuniune cu trupul lui Cristos? văzând că noi, care suntem mulți, suntem o singură pâine [pâinea], un singur trup: căci toți ne împărtășim din această singură pâine. . . . Dar eu spun că lucrurile pe care neamurile le jertfesc, ele le jertfesc demonilor, nu lui Dumnezeu: și nu aș vrea să aveți comuniune cu demonii. Nu puteți bea paharul Domnului și paharul demonilor; nu puteți lua parte și la masa Domnului și la masa demonilor.” - 1 Cor. 10:14-21, ''Versiunea Americană Standard.''}}
{{raw:data:p|39|Cristos Isus este Capul bisericii Sale, care este trupul său; iar pâinea comemorării este emblematică sau simbolică a acestui trup spiritual. Imitatorii consacrați ai lui Isus, care sunt născuți nu din voia părinților lor trupești, ci din Dumnezeu prin spiritul său, pentru un destin ceresc în Regat, sunt „o pâine” sau „o bucată”. De ce? Pentru că ei sunt membrii trupului lui Cristos, biserica. Pavel le explică acest lucru}}
{{raw:data:m|5|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}}
{{raw:data:q|37|Înaintea căror evanghelii a scris Pavel 1 Corinteni? și în aceasta ce a spus el despre „cina Domnului”?}}
{{raw:data:q|38|Ce spune Pavel despre pâine și vin în capitolul următor?}}
{{raw:data:q|39|Cum, deci, sunt imitatorii lui Cristos născuți din spirit "o singură pâine"?}}
}}<noinclude><references/></noinclude>