Vizualizare sursă pentru „Pagină:Earths-destiny-after-this-worlds-end-1949.pdf/9”

<noinclude><pagequality level="1" user="Asz" /></noinclude>{{raw:data:ai|3|15 Ianuarie, 1949|TURNUL DE VEGHE|25}}

{{raw:data:c|
{{raw:data:p|c|natura umană așa cum a făcut-o Conducătorul lor Cristos Isus. Aceasta este ceea ce deosebește „prima înviere”, iar participarea la ea îi face „fericiți și sfinți”. Aceasta este ceea ce deosebeşte „întâia înviere”, şi o împărtăşire în ea îi face „binecuvântaţi şi sfinţi”.}}
{{raw:data:p|9|9-10|Aceste fapte trebuie să le avem în minte atunci când analizăm cuvintele: „Dar ceilalți morți nu au mai trăit iar până la sfârșitul celor o mie de ani.” (Rev. 20:5). Învierea acestor oameni dintre cei morţi nu-i face vii în sensul complet în care sunt făcuţi vii cei care au parte de întâia înviere. De ce nu? Deoarece multe din efectele naşterii din păcătosul şi muribundul Adam vor rămâne încă asupra lor la ieşirea din morminte. Prin urmare, faptul că ei nu vor trăi din nou până nu se vor sfârşi cei o mie de ani nu înseamnă că ei nu vor fi înviaţi din mormânt sau din locuinţa morţii până când cei o mie de ani nu sunt încheiaţi şi Satan este dezlegat din nou. Considerați acel răufăcător care a trăit o viață a crimei până la moartea sa alături de Isus. Ce şansă ar avea tâlharul, dacă Regele Isus Cristos şi-ar aduce aminte de el şi l-ar scoate din mormânt la sfârşitul regatului său de o mie de ani, pentru a se confrunta cu Satan, lăsat liber pentru a încerca să înşele omenirea încă o dată? În acel caz tâlharul nu ar fi primit nici unul din foloasele spre reformare şi ridicare la perfecţiune umană pe care regatul lui Cristos le are în vedere să le ofere supuşilor ei. El n-ar avea nici o oportunitate reală să fie justificat la viaţă eternă şi astfel să ‘trăiască din nou’.}}
{{raw:data:p|10|9-10|Prin urmare, trebuie să se împlinească la timpul potrivit al lui Iehova, în decursul domniei lui Cristos când următoarea viziune a lui Ioan este împlinită: „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând înaintea lui Dumnezeu; și cărțile au fost deschise: și o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii: și morţii au fost judecaţi după cele ce erau scrise în cărți în conformitate cu lucrările lor. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; moartea şi iadul au dat înapoi pe morţii care erau în ele; și ei au fost judecați fiecare după lucrările lor” (Rev. 20:12,13). Această predare a celor morţi nu înseamnă că cei pe care marea, moartea şi iadul îi scot afară obţin imediat darul vieţii veșnice. Faptele lor viitoare hotărăsc dacă ei se vor dovedi sau nu demni de dreptul la viaţă eternă prin Cristos şi astfel să ‘trăiască din nou’. Observaţi că, la începutul acestei zile de judecată a miei de ani, despre morţii înviaţi se vorbeşte ca despre „mari şi mici”, sau înalți și comuni. Aceasta poate să însemne că cei aduşi astfel înapoi au un loc superior sau inferior în aranjamentul lui Dumnezeu. Unii mari, sau cei superiori, pot fi făcuţi „prinţi pe întreg pământul” pentru a acţiona printre oameni ca reprezentanţi vizibili ai lui Cristos. Psalmii 45:16 îi include pe strămoşii credincioşi ai lui Isus Cristos Regele printre aceşti reprezentanţi princiari, care vor deveni copiii săi, deoarece El a murit pentru ei şi îi va învia din morţi.}}
{{raw:data:m|5|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}}
{{raw:data:q|9-10|(a) Când vor fi scoşi din morminte „ceilalţi morţi”? (b) Cine sunt cei „mari şi mici” care vor sta atunci înaintea lui Dumnezeu?}}
|{{raw:data:p|11|Când acestea se vor întâmpla, cerul şi pământul simbolic vor fi fugit deja. Acesta este timpul despre care vorbeşte Ioan, zicând: „Și am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era” (Rev. 21:1). Regatul lui Cristos și imitatorii pașilor săi săi întronați constituie noul cer, iar noul aranjament vizibil de pe planeta noastră pentru a pune în aplicare voința lui Dumnezeu între oameni constituie noul pământ. „Marea” ilustrează acea masă tulburată a omenirii care spumegă mereu noroiul şi mizeria păcatului, şi din care s-a ridicat în forme bestiale vătămătoare nelegiuita organizaţie văzută a Diavolului (Dan. 7:3; Rev. 13:1,2). Deoarece ''marea'' este secată la acest sfârşit al lumii şi nu va mai fi, ea este o mare diferită de marea literală în care s-au înecat milioane de oameni şi care îşi înapoiază morţii în timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos. Potrivit acestui fapt, nu toţi cei morţi se află în „iad”; mulţi se află în mare. Dacă „iadul” sau „hadesul” ar fi un loc incandescent al chinului veşnic, atunci Revelația arată că nu toţi cei morţi se află într-un astfel de loc incandescent, ci mulţi se află într-un loc umed, marea de apă. Cu toate acestea, „iadul” din Biblie nu este un loc așa cum îl ilustrează religiile creștinătății, un loc sulfuros de foc pentru chinuirea eternă a sufletelor umane sub supravegherea Diavolului și a demonilor săi diabolici. Acesta este locuinţa celor morţi, în care a mers însuşi Isus când a murit şi a fost înmormântat. Dumnezeu L-a înviat din acest „iad” în a treia zi şi de atunci înainte I-a dat „cheile iadului şi ale morţii”. – Rev. 1:18.}}
{{raw:data:p|12|12-13|În acest mod, Cristos Isus, ca Reprezentant Judiciar al lui Iehova Dumnezeu, folosește cheile și învie morții din mare și iad și din starea generală de moarte care a rezultat din păcatul lui Adam înainte de a ne naște noi. În decursul domniei milenare a lui Cristos, voinţa divină pentru acel timp va fi făcută de cunoscut întregii omeniri din cele patru colţuri ale pământului, până la marginile paradisului, care va putea să furnizeze hrană pentru toată populaţia pământului. Această prezentare clară a voinţei divine, fără nimeni care să împiedice sau să înşele omenirea, înseamnă ceea ce este ilustrat când viziunea spune: „Și cărțile au fost dechise.” – Rev. 20:12.}}
{{raw:data:p|13|12-13|Aşadar, faptele după care ei vor fi judecaţi nu sunt faptele lor din trecut, făcute când Satan înşela întreaga lume şi majoritatea omenirii a murit fără măcar să audă de Biblie. Faptele care formează baza pentru judecata lor finală vor fi faptele lor din viitor, după ce „cărţile” sunt deschise. Numai așa puteau fi judecați „din acele lucruri care erau scrise în cărți, după faptele lor”. Cei care îşi vor conforma viaţa acelor lucruri scrise şi apoi deschise pentru înţelegerea lor, vor primi binecuvântările}}
}}<noinclude><references/></noinclude>