Deschide meniul principal

Pagină:Feast-of-conspirators-part-I-1934.djvu/5

Versiunea din 8 decembrie 2020 08:03, autor: Administrator (Discuție | contribuții) (Proofread)
Această pagină a fost verificată


1 Noiembrie, 1934
TURNUL DE VEGHE
325


a poruncit ca vasele de aur și de argint pe care tatăl său le furase din templul de la Ierusalim să fie scoase și puse în fața oaspeților săi și din care aveau să bea. Vasele de aur menționate aici îi reprezentau pe cei care sunt acum sârguincioși în depunerea celor mai bune eforturi pentru a onora numele lui Iehova. Utilizarea modernă a „vinului” de către mulțimea antitipică a lui Belșațar își găsește puterea în exprimarea voinței lui Satan în lucruri precum Liga Națiunilor, Curtea Mondială, pactele de pace, „anul sfânt”, conferințele internaționale de arme, și aranjamente similare, angajate pentru autoconservare și prosperitate. Gog, mareșalul lui Satan, pune sugestii pline de răutate în capul liderilor „creștinătății” și bineînțeles, toate acestea sunt inspirate de însuși Satana, întrucât el este șeful, așezat în poziția sa înaltă să direcționeze mișcările împotriva unsilor lui Iehova.
8 Vasele templului din Ierusalim erau pentru folosirea sacră în slujba lui Iehova și nu pentru vreo plăcere egoistă, a căror folosință ulterioră ar aduce pe mai departe ocară asupra numelui lui Iehova. Pe aceste vase, tatăl lui Belșazar le furase din templu și le adusese la Babilon, iar acum Belșațar le va profana în beția sa. Tatăl lui Belșațar fusese vinovat de mare impertinență când a jefuit aceste vase din templu, iar acum folosirea lor de către această mulțime păgână, bețivă, ar adăuga insultă și ar aduce ocară asupra numelui lui Iehova. În prezent, aleșii „creștinătății”, care sunt „sămânța Șarpelui” vizibilă, ar aduce mai multă ocară asupra numelui lui Iehova, persecutând, umilind și tratând în mod necorespunzător rămășița credincioasă a lui Dumnezeu care depune mărturie despre numele și regatul său și care martori credincioși declară ziua lui Dumnezeu de răzbunare împotriva organizației lui Satan. Babilonul modern sau „creștinătatea” ar profana aceste vase alese ale Domnului folosindu-le într-o manieră ridicolă și astfel, în beția lor ar face un timp vesel cu ei. Se remarcă în acest moment că vocea (sau agenții de publicitate, de exemplu, presa publică) a „creștinătății” se bucură foarte mult de ridiculizarea și expunera cu dispreț a martorilor lui Iehova. „Soțiile regelui”, menționate în relatarea despre ospățul lui Belșazar, înseamnă clerul, care este căsătorit cu statul sau cu puterea politică a pământului; și „concubinele sale” reprezintă compania modernă „Iuda”, sau „fiii pierzaniei”, care nu sunt recunoscuți ca soții ale elementului politic, dar care se angajează în slujba puterii de stat sau puterii de conducere politică pentru propria lor plăcere, pentru a fi folosite ca instrumente de a aduce acțiune umilitoare împotriva martorilor lui Iehova. Clasa „Iuda”, care se află și ea în conspirație, participă acum la actele evidente împotriva unșilor Domnului și caută mijloace nu numai pentru a întrerupe lucrarea Domnului, ci pentru a pune pe servitorii lui Iehova în poziții jenante și pentru a provoca violență asupra lor.
9 Armata lui Cir, în momentul ospățului,
invada Babilonul și Iehova l-a determinat pe profetul său să spună cu privire la aceasta: „El îmi va da drumul captivilor mei, nu pentru preț sau răsplată.” (Isaia 45:13) Această profeție, desigur, se aplică lui Cristos Isus, pe care Cir L-a prefigurat, în timp ce Belșațar, care deținea acum vasele templului, a prefigurat conducătorii „creștinătății” dorind să-i rețină pe martorii lui Iehova și să-i împiedice pentru a fi folosiți corect și să-i facă să fie folosiți într-un scop necorespunzător și nesfânt. De asemenea, profetul lui Iehova a spus în legătură cu Diavolul, acționând prin agenții săi pământești, că el „nu a deschis casa prizonierilor săi” (Is. 14:17), înțelegându-se „vasele de argint”, care stau în mod reprezentativ pentru „mulțimea mare” care sunt acum reținuți în închisoarea „creștinătății” sau Babilonul modern. „Creștinătatea” se opune acum regatului lui Cristos Isus, Mai Marele Cir și Rege invadator și de asemenea refuză, să le permită martorilor lui Iehova libertatea deplină în activitățile lor de slujire, pe când în același timp Babilonul ține „muțimea mare” în „închisoare”, îi reține și împiedică să iasă din „închisoare”. -Isa. 42: 7.
10 Toată organizația lui Satan este împotriva unșilor lui Iehova, care sunt reprezentați de „vasele de aur” menționate în profeție. Liderii religioși, șefii politici și giganții comerciali sunt favoriții „creștinătății”, în timp ce oamenii fără importanță, echipa de arme puternice și lingușitorii fac munca grea și aparent cea mai murdară și disprețuitoare. „Apoi au adus vasele de aur scoase din templul casei lui Dumnezeu, care era la Ierusalim; și regele și prinții săi, soțiile și concubinele sale, au băut din ele”. (Dan. 5: 3) Se poate presupune că cei care au scos aceste vase nu le-au manipulat într-un mod bun și delicat. Astăzi echipa de arme puternice, este cea care acționează la ordine și aduce în față „vasele de aur” ale Domnului, adică rămășița credincioasă care sunt martorii lui Iehova; și ei nu îi tratează în mod fin și delicat, ci grosolan, și le vorbește cu cuvinte dure și furioase. Acești credincioși, prin grația lui Iehova, își păstrează integritatea față de el și au ascultat poruncile Lui de a „cumpără de la el aur încercat în foc”. (Apoc. 3: 18) Fiecare din rămășița credincioasă este un „vas spre cinste, sfințit și pus la dispoziție pentru folosirea Maestrului” și angajat într-o lucrare bună. (2 Tim. 2: 20, 21) Să se remarce în relatarea profetică că „vasele de argint” menționate în profeție nu au fost scoase afară, ci doar „vasele de aur” au fost scoase afară. „Vasele de argint”, reprezentând „mulțimea mare”, sunt ținute în custodie în închisori ca prizonieri, iar aceștia, la timpul potrivit, trebuie să ia poziție pentru Iehova chiar cu prețul vieții lor; dar este pe cale să sosească. (Ap. 7:9-14) Aducerea afară a acestor vase de aur ar însemna aducerea lor la vedere și expunerea lor la petrecăreții beți. La fel, antitipic, martorii lui Iehova